Zamciogi, Strășeni
| Zamciogi | |
| — Sat — | |
 | |
  Zamciogi Zamciogi (Moldova) | |
| Coordonate: 47°12′13″N 28°43′34″E / 47.2036111111°N 28.7261111111°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion |  Raionul Strășeni |
| Comună | Rădeni |
| Atestare | 13 decembrie 1641[1] |
| Populație (2004) | |
| - Total | 1.082 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-3738[2] |
| Prefix telefonic | 237 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Zamciogi[4] este un sat din cadrul comunei Rădeni din raionul Strășeni, Republica Moldova.
Satul așezat între două dealuri și protejat de pădure, Zamciogi a fost atestat pentru prima dată în anul 1641.
Nume modificare
Denumirea își are origine veche, rădăcina cuvântului „Zam” se întâlnește și în alte cuvinte de origine geto-dacică precum Zamolksis, Zamoldekikos etc. care ar însemna după unele teorii străin sau înstrăinat. Cealaltă parte a cuvântului se presupune că ar fi de origine slavă și că ar avea aceeași semnificație, este deci o dublă menționare în limbi diferite. Acest fenomen este întâlnit și la alte localități. După spusele localnicilor denumirea satului ar putea proveni de la ultimul boier Cristea, care cultiva pe teritoriul satului zămoși (pepene galben) pe care îi vindea cumpărătorilor străini. Aceștia nu puteau pronunța numele de ”zămoși” și deci cu timpul a fost schimbat în Zamciogi.
Geografie modificare
Satul Zamciogi este amplasat în Podișul Moldovei Centrale, pe malul drept al râul Ichel.
Istorie modificare
Date arheologice modificare
Pe teritoriul satului au fost depistate urme ale culturii arheologice Chișinău - Corlateni din secolul al IX-lea î.e.n. în apropiere de cimitirul actual al satului.
În vara anului 2012 pe moșia satului Zamciogi a fost făcută o descoperire unică în Republica Moldova. Este vorba despre o așezare reprezentativă din epoca romană târzie (sec. IV d.Hr.) aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov.[5][6]
Investigațiile arheologice s-au desfășurat în capătul vestic al iazului în curs de amenajare, fundul căruia se află la adâncimea de peste 5-6 metri de la suprafața actuală a solului. În rezultatul cercetărilor au fost identificate două complexe adâncite (dintre care unul reprezintă probabil o fântână) și descoperite numeroase resturi faunistice și fragmente ceramice de factură Sântana de Mureș-Cerneahov și romane de import, precum și lemn, sub forma unor grinzi, unele foarte bine conservate. Excepțional este și faptul că a fost depistată și o unealtă de tipul unei vâsle, păstrată relativ bine, datorită faptului că zona este una mlăștinoasă, cu multe izvoare. Este vorba despre o descoperire unicat pentru spațiul dintre Bug și Tisa, întrucât unelte din lemn de o asemenea vechime nu au mai fost descoperite.
Au fost scoase la lumina zilei și fragmente de ceramică cenușie, fragmente de amfore romane cu gâtul îngust în care se depozita vin, ulei de măsline și amfore cu gâtul lat pentru pește sărat și alte alimente.[5]
În perioada administrației române modificare
Conform datelor statistice publica în Dicționarul Statistic al Basarabiei din 1923, în satul Zamciogi au fost estimați 281 bărbați, 278 femei și 125 de clădiri. Din punct de vedere economic populația era antrenată în activități agricole, existând o grădiniță de zarzavat (plantație de plante legumicole), gospodărie gospodărie boierească, moară. În 1923 satul Zamciogi aparținea de Rădeni, unde se afla primăria comunei, dar activa o poștă rurală locală.[7]
RSS Moldovenească modificare
La recensământul sovietic unional desfășurat în anul 1989 în satul Zamciogi au fost înregistrați 1215 locuitori, inclusiv 1203 - moldoveni/români, 4 - ruși; 6 - ucraineni și 2 găgăuzi.
Populația modificare
Structura etnică a populației (2004)
Moldoveni/Români (99,4%)
Alte etnii (0,6%)
Numărul populației după recensământul din 2004 constituie 1082 de oameni, inclusiv 513 bărbați și 569 femei.[8]
Structura etnică a populației în anul 2004, este reprezentată astfel: români/moldoveni - 1.075 persoane; ruși - 4 pers; ucraineni - 3 pers.[9]
Social modificare
Locuitori acestui sat practică profesiile de: agricultori, învățători, constructori. Aceștia beneficiază pe teritoriul satului de: magazine, centru medical, biserică, grădiniță.
Personalități modificare
- Lilan Carp (n. 12 octombrie 1978) - politician, deputat în Parlamentul Republicii Moldova;
- Manole Brihuneț (n. 25 aprilie 1962) - teolog, profesor universitar, membru al Comisiei Naționale de Heraldică;
- Veaceslav Manolachi (n. 27 martie 1958) - maestru al sportului, antrenor emerit al Republicii Moldova, doctor habilitat, profesor universitar, etc.
Note modificare
- ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi: Îndreptar bibliografic. Volumul 2: M-Z. Chișinău: Universitas, 1991, pp. 419. ISBN 5-362-00842-0
- ^ „Coduri poștale - Republica Moldova”. Poșta Moldovei. Accesat în .
- ^ Date din 1 ianuarie 2008 (cf. Strășeneanca, nr. 24 (444), 20 iunie 2008)
- ^ Eremia, Anatol. Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ documentar, istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: „Litera AVN“ SRL, 2009, pp. 176. ISBN 978-9975-74-064-7
- ^ a b VORNIC, Vlad, CIOBANU, Larisa, TABUNCIC, Sergiu. Sondajul arheologic de salvare de la Zamciogi-ValeaTișovei (com. Rădeni, r-nul Strășeni). In: Arheologia Preventivă în Republica Moldova, 2014, nr. 1-2, pp. 81-94. ISSN 2345-1394.
- ^ AVRAM, Dumitru. Considerații privind patrimoniul arheologic din raionul Strășeni. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: al Republicii Moldova în cercetare și educație, 15 noiembrie 2018, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediția 3, p. 9. ISBN 978-9975-84-074-3.
- ^ Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău: Tipografia societății anonime „Glasul Poporului”, 1923, pp. 288, 289.
- ^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. Chișinău: Statistica, 2007. 380 p. ISBN 978-9975-901-32-1
- ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. Chișinău.: Statistica, 2006, 492 p. ISBN 978-9975-9786-4-4
Bibliografie modificare
- LEVINSCHI, Alexandru, BRIHUNEȚ, Manole. În căutarea „locului lui Oțel” de la 1436 – cercetări arheologice. In: Studii culturale, Ed. 1, 26 septembrie 2019, Chișinău. Chișinău: Grafema Libris, 2020, Ediția 1, Vol.1, pp. 134-138. ISBN 978-9975-52-214-4.
Acest articol despre geografia Republicii Moldova este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.