Zeki Pașa
| Zeki Paşa | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1862  Alep, Imperiul Otoman |
| Decedat | 1943 (81 de ani) Istanbul, Turcia |
| Înmormântat | Berlin |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Imperiul Otoman Turcia Egipt |
| Ocupație | militar politician |
| Limbi vorbite | limba arabă Araba egipteană |
| Studii | Academia Militară a Turciei[*] Colegiul Militar Otoman[*] |
| Activitate | |
| Gradul | Mushir[*] |
| Bătălii / Războaie | Războiul Greco-Turc Războiul Italo-Turc Războaiele balcanice Primul Război Mondial bătălia de la Prilep[*] |
Modifică date / text  | |
Zeki Paşa sau Zekki Paşa sau Zeki Kolaç[1] sau, Mehmet Zeki Baraz (turcă Halepli Zeki Paşa; 1862-1943), cunoscut sub numele de Zeki Baraz Kolaç Kılıçoğlu după legea numelui din 1934,[2] a fost un mareșal turc care a luptat în Războaiele Balcanice și în Primul Război Mondial în care a condus forțele otomane în Balcani.
A absolvit Academia Militară Otomană în anul 1883 și Școala militară superioară în 1887. În 1894, din postura de comandant al corpului al IV-a al armatei, a fost decorat pentru activitatea sa din timpul masacrului de la Sassoun.[3][4][5] În timpul masacrelor a declarat că „negăsind nicio revoltă, am curățat țara în așa fel încât niciuna să nu aibă loc în viitor."[6]
În 1912–1913, el a fost comandant al Armatei Vardarului în timpul Primului Război Balcanic. În urma ordinelor primite de la Nazim Paşa, Șeful statului major al Armatei Otomane, Zeki Paşa a declanșat bătălia de la Kumanovo.[7]
Deoarece nu a amplasat artileria în poziții cheie, forțele de sub comanda sa au avut dificultăți și au fost înfrânte la Kumanovo.[8] În timp ce forțele sale se retrăgeau din Kumanovo, un soldat otoman nemulțumit a încercat să-l asasineze, ceea ce a declanșat o panică.[9] Armata Vardarului, formată din corpul 7 armată turc comandat de Fethi Paşa, corpul 6 comandat de Djavid Paşa și corpul 5 comandat de Kara Said Pasha, toate sub comanda lui Zeki Paşa, s-au retras la Monastir (în prezent: Bitola), după înfrângerea de la Kumanovo.[10]
În timpul bătăliei de la Monastir, artileria și infanteria sârbă au reușit să învingă forțele otomane. Fethi Paşa s-a aflat și el printre victime.[11]
Pe 21 noiembrie 1914, a fost numit ofițer otoman de legătură pe lângă kaiserul Wilhelm al II-lea și a fost trimis în Imperiul German. După armistițiu, s-a întors la Constantinopol și a servit ca șef al statului major, între 23 octombrie 1920 și 1 noiembrie 1922. S-a retras din armată în 1923.
Note modificare
- ^ İzzettin Çalıșlar, On yıllık savașın günlüğü: Balkan, Birinci Dünya ve İstiklal Savașları, Yapı Kredi Yayınları, 1997, [necesită pagina]
- ^ Ekmeleddin İhsanoğlu name, Osmanlı Askerlik Literatürü Tarihi: History of Military Art and Science Literature during the Ottoman Period, İslâm Tarih, Sanat ve Kültür Araştırma Merkezi (IRCICA), 2004, [necesită pagina]
- ^ Robert Melson, "Revolution and Genocide" (1992), p.60
- ^ W. Blackwood, "Blackwood's Edinburgh Magazine" (1897),p.21
- ^ George Shaw/Lefevre Eversley, "The Turkish Empire from 1288 to 1914" (1914), p. 341
- ^ Arman Dzhonovich, "The Armenian Massacres, 1894–1896" (2004), pp. 63–64
- ^ Richard C. Hall, "The Balkan Wars, 1912–1913: Prelude to the First World War" (2000), p. 47
- ^ Hall,p. 48
- ^ Hall, p. 49
- ^ Hall, p. 51
- ^ Hall, p. 52