Deschide meniul principal

O zestre este un transfer de avere, cadouri sau bani făcute de părinți la căsătoria unei fiice.[1] Zestrea nu trebuie confundată cu conceptul de prețul miresei. În timp ce prețul miresei este o plată făcută de mire sau de familia lui către părinții miresei, zestrea este averea transferată de familia miresei către mire sau familia lui, aparent pentru mireasă. În mod similar, zestrea este averea miresei stabilit de mire la nuntă și care rămâne sub proprietatea și controlul ei.[2] Zestrea este un obicei vechi, iar existența lui ar putea să preceadă atestările sale documentare. Ea continua să fie așteptată și cerută ca o condiție pentru a accepta o propunere de căsătorie, în unele părți ale lumii, în special în unele părți din Asia, Africa de Nord și Balcani. În unele părți ale lumii, disputele cauzate de zestre conduc, uneori, la acte de violență împotriva femeilor, inclusiv ucideri și atacuri cu acid.[3][4][5] Obiceiul zestrei apare cel mai frecvent în culturile care sunt puternic patriliniare și în care se așteaptă ca femeile să locuiască împreună cu sau în apropierea familiei soțului (patrilocalitate).[6] Zestrea are o lungă istorie în Europa, Asia de Sud, Africa și în alte părți ale lumii.[6]

Practici istoriceModificare

RusiaModificare

În unele părți din Europa, în special Europa de Est, se obișnuia să se dea terenuri ca zestre.

Domostroi, o culegere rusească din secolul al XVI-lea pentru clasele superioare, include sfaturi pentru a renunța la acordarea de terenuri ca zestre și a utiliza banii obținuți mai degrabă pentru a aduna lenjerie, îmbrăcăminte și alte lucruri pentru casă decât a-i folosi pentru a cumpăra toate cu ocazia nunții; dacă se întâmpla ca fiica să moară, zestrea urma să fie folosită pentru a plăti pomeni și rugăciuni pentru sufletul ei, deși unii părinți puteau să o cedeze altor fete.[7] La sfârșitul existenței Rusiei Țariste zestrea era formată din îmbrăcăminte pentru mireasă, lenjerie și așternuturi.[8] Lenjeria a devenit mai puțin obișnuită, din cauza recoltelor slabe de in, iar fetele au devenit mai slab înzestrate, acordându-se articole fine de îmbrăcăminte și uneori o zestre de bani, mai ales dacă mireasa era privită ca având un cusur. Viitorii socrii, interesați, de obicei, mai mult de capacitatea de muncă a miresei, au devenit preocupați de obținerea unei sume de bani ca zestre.[9]

RomâniaModificare

În România, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea (1750-1830), excluderea fetelor care primeau zestre de la moștenirea familiei a dus la creșterea coeziunii în cadrul familiei nucleare. Rudele de sex masculin ale soției controlau zestrea, dar ea păstra dreptul de proprietate unică asupra zestrei și darurilor de la nuntă. Rudele ei puteau să-l acuze pe soț că i-a risipit zestrea; soțiile aveau astfel posibilitatea de a renunța la o căsnicie abuzivă. Rezultatul pe termen lung a fost o independență juridică mai mare a femeilor, oferind în același timp siguranță economică femeilor divorțate, văduvelor și copiilor.[10]

SerbiaModificare

În Serbia, în unele zone rurale, obiceiul zestrei continuă să fie respectat. Tradiția a fost adusă în Serbia medievală de către bizantini; ea nu a fost la origine un obicei slav. Cucerirea otomană a Serbiei a determinat dispariția temporară a zestrei până în secolul al XIX-lea când a reapărut. Regimul comunist a încercat să elimine zestrea, însă obiceiul a supraviețuit în unele zone rurale până în prezent.[11]

ReferințeModificare

  1. ^ Goody, Jack (). Production and Reproduction: A Comparative Study of the Domestic Domain. Cambridge: Cambridge University Press. p. 6. 
  2. ^ Goody, Jack (). Production and Reproduction: A Comparative Study of the Domestic Domain. Cambridge: Cambridge University Press. p. 8. 
  3. ^ „BBC NEWS - Programmes - Crossing Continents - India's dowry deaths”. Accesat în . 
  4. ^ „Understanding and addressing violence against women” (PDF). 
  5. ^ „Combating Acid Violence in Bangladesh, India, and Cambodia” (PDF). 
  6. ^ a b „dowry | marriage custom”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  7. ^ Carolyn Johnston Pouncey, The Domostroi: Rules for Russian Households in the Time of Ivan the Terrible, p95 ISBN: 0-8014-9689-6
  8. ^ Olga Semyonova Tian-Shanskaia, Village Life in Late Tsarist Russia, p3-4 1993, Indiana University Press, Bloomington and Indianopolis.
  9. ^ Olga Semyonova Tian-Shanskaia, Village Life in Late Tsarist Russia, p66 1993, Indiana University Press, Bloomington and Indianopolis
  10. ^ Angela Jianu, "Women, Dowries, and Patrimonial Law in Old Regime Romania (c. 1750—1830)." Journal of family history 34.2 (2009): 189-205.
  11. ^ Stanimirović, Vojislav. „RE-EMERGENCE OF THE DOWRY AMONGST SERBS” (PDF). 

Lectură suplimentarăModificare

  • Hirsch, Jennifer S., Wardlow, Holly, Modern loves: the Anthropology of Romantic Courtship & Companionate Marriage, Macmillan, 2006. ISBN: 0-472-09959-00-472-09959-0. Cf. Chapter 1 "Love and Jewelry", on contrasting a dowry and a bride price.
  • Kaplan, Marion, ed. The Marriage Bargain. Women and Dowries in European History (1985).
  • Kirshner, Julius. Marriage, dowry, and citizenship in late medieval and renaissance Italy (U of Toronto Press, 2015).
  • "Dowry & Inheritance” edited by Smt. Basu, Women Unlimited & Kali for Women, New Delhi 2005.

Legături externeModificare