Chang Ch'ien
| Chang Ch'ien | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Chenggu County(d), Shaanxi, Dinastia Han |
| Decedat | 114 î.Hr. (85 de ani)[1] China |
| Ocupație | explorator diplomat politician |
| Limbi vorbite | limba chineză veche[*] |
Modifică date / text  | |
Chang Ch'ien, cunoscut și ca Zhang Qian, (172 î.e.n.- 126, î.e.n., Cianan?) a fost primul mare călător chinez, care a descoperit marele drum al mătăsii în sec. II î.e.n.. Itinerarul lui Chang Ch'ien, care a început în Cianan (Xi'an) a cuprins pustiul Gobi, partea vestică a Marelui zid Chinezesc, munții Tian-Șan, lacul Lobnor, lacul Issâk-Kul, ținutul dintre râurile Sîr Daria și Amu-Daria, Afganistanul de nord, a ocolit munții Pamir prin partea de sud, orașele: Tunhuan, Kucea din deșertul Takla-Macan, nordul provinciei Kash, Samarkand, la nord de orașul Bactria, Kash, Hoton (la est de actualul Kaxgar, actualmente dispărut), după ce a revenit la Tunhuan, unde a decedat în anul 114 î.e.n.[2] Conform estimărilor proprii itinerarul a avut o lungime de 15.000 kilometri.
Chang Ch'ien este descris în Wu Shuang Pu (無雙 譜, Tabelul eroilor fără egal) de Jin Guliang.
Note
modificare- ^ Gunnar Sjøstedt, Allkunne (), Zhang Qian (în norvegiană bokmål), Store norske leksikon, accesat în
- ^ Ioan Popovici, Pe urmele marilor călători, București, Ed. Albatros, 1974, pp. 37-41