Élisabeth Charlotte de Orléans

(Redirecționat de la Élisabeth Charlotte d'Orléans)
Élisabeth Charlotte d'Orléans
Ducesă de Lorena, Bar și de Teschen
Date personale
Nume la naștereÉlisabeth Charlotte d'Orléans
Născută13 septembrie 1676(1676-09-13)
Castelul Saint-Cloud, Franța
Decedată (68 de ani)
Castelul de Commercy, Lorraine, Franța
Cauza decesuluicauze naturale (accident vascular cerebral) Modificați la Wikidata
PărințiFilip al Franței
Elisabeth Charlotte, Prințesă Palatină
Frați și suroriAnne Marie de Orléans
Filip al II-lea, Duce de Orléans
Philippe-Charles d'Orléans[*][[Philippe-Charles d'Orléans (Duke of Valois)|​]]
Maria Luiza de Orléans
Alexandre-Louis d'Orléans[*][[Alexandre-Louis d'Orléans ((1673-1676))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuLeopold de Lorena, Duce de Lorena
CopiiFrancisc I, Împărat romano-german
Élisabeth Thérèse, regină a Sardiniei
Prințul Charles Alexander de Lorena
Prințesa Anne Charlotte de Lorena
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriduce
ducesă[*][1]
Familie nobiliarăCasa de Orléans
Regent Modificați la Wikidata
Semnătură

Elisabeth Charlotte d'Orléans, Ducesă de Lorena, Bar și Teschen (13 septembrie 167623 decembrie 1744), a fost prințesă franceză prin naștere. A fost cel mai mic copil al Filip al Franței, care era fratele regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. S-a căsătorit în 1698 cu Ducele de Lorena.

Familie modificare

Élisabeth Charlotte s-a născut la Castelul Saint-Cloud în afara Parisului. A fost fiica lui Filip al Franței, Monsieur și a celei de-a doua soții, Elisabeth Charlotte, Prințesă Palatină, Madame. Tatăl ei era singurul frate al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. La naștere a primit titlul de Mademoiselle de Chartres.

După ce cele două surori vitrege mai mari Maria Luiza și Anne Marie s-au căsătorit, ea a fost cunoscută sub titlul de Madame Royale. Copil fiind a fost descrisă de mama sa ca fiind "groaznic de sălbatică" și "dură ca un băiat".[2] Spre nemulțumirea tatălui ei, ea a moștenit opiniile sincere ale mamei sale.

Căsătorie modificare

 
Mademoiselle de Chartres

Mama ei își dorea pentru ea o căsătorie la același nivel al căsătoriilor surorilor ei mai mari. Când soția vărului ei, Delfina a sugerat o căsătorie cu fratele mai mic al Delfinei, Joseph Clemens de Bavaria, Élisabeth Charlotte a spus:

Nu sunt născută, madame, pentru fiul cel mic[3]

Cum mama ei disprețuia copii nelegitimi ai regelui, șansele unei astfel de alianțe s-au îndepărtat; totuși, în 1692, spre oroarea Ducesei de Orléans o astfel de alianță a avut loc atunci când fiul ei, Ducele de Chartres, s-a căsătorit cu Françoise Marie de Bourbon fiica cea mică nelegitimă a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan.

Inițial, mama Elisabetei a dorit ca fiica ei să se căsătorească cu regele William al III-lea al Angliei care rămăsese văduv după decesul reginei Maria a II-a a Angliei însă din cauza diferențele religioase dintre cei doi planul nu s-a materializat. Alți candidați luați în considerare au fost Iosif I, Împărat romano-german [4], vărul ei primar care era văduv, Marele Delfin, fiul acestuia, Micul Delfin și un alt văr Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine, fiul cel mare al regelui Ludovic al XIV-lea și al metresei sale, Madame de Montespan.

În cele din urmă, Élisabeth Charlotte s-a căsătorit la 13 octombrie 1698 la Palatul Fontainebleau cu Leopold, Duce de Lorena, fiu al lui Carol al V-lea de Lorena și al Arhiducesei Eleonora Maria Josefa de Austria.

Căsătoria a fost rezultatul Tratatului de la Ryswick, una dintre condițiile sale a fost că ducatul de Lorena, care a fost deținut de francezi timp de mulți ani, să fie restituit lui Leopold Joseph, fiul lui Carol al V-lea de Lorena. Mama Elisabetei și-a numit fiica "o victimă a războiului".

Note modificare

  1. ^ Dictionary of Women Worldwide[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Antonia Fraser: Love and Louis XIV, p.189
  3. ^ je ne suis pas faite, madame, pour un cadet.
  4. ^ Joseph was suggested by Pope Innocent XII himself