Regent (din latină regens, prin franceză régent și germană Regent) se numește o persoană care guvernează, cu titlu provizoriu, o monarhie în timpul minoratului, al bolii sau al absenței suveranului. Funcțiile regentului sunt exercitate uneori de către un consiliu de regență.[1]

Sinonime pentru „regent” în Țările Românești au fost caimacam domnesc, vechil și locotenent domnesc.

În urma abdicării forțate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în 1866 în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost instituit un consiliu de regență, intitulat Locotenență Domnească.

Referințe și note modificare