Émile Bin
| Émile Bin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Jean-Baptiste Émile Gosse  |
| Născut | [1][2][3][4][5] Paris, Île-de-France, Franța[6] |
| Decedat | (72 de ani)[5] Marly-la-Ville(d), Île-de-France, Franța |
| Cetățenie |  Franța[7] |
| Ocupație | pictor politician |
| Limbi vorbite | limba franceză[8] |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Profesor pentru | Charles Léandre[*] |
| Mișcare artistică | academism |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] ofițer al Ordinului francez al Palmelor academice[*] |
Modifică date / text  | |
Émile Jean-Baptiste Philippe Bin (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Marly-la-Ville(d), Île-de-France, Franța) a fost un portretist, pictor mitologic, acuarelist și om politic francez.
Biografie
modificareS-a născut la Paris. Tatăl său a fost pictorul Jean-Baptiste François Bin (c.1791–1849), numit uneori „Bin tatăl”, care i-a dat primele lecții de artă. De la doisprezece până la cincisprezece ani, a studiat cu unchiul său, Nicolas Gosse(d).[9] Apoi a lucrat pentru scurt timp cu Léon Cogniet și a intrat la École des Beaux-Arts în 1842. Trei ani mai târziu, a avut prima sa expoziție la Salon(d).
Ca republican ferm, a luptat pe baricade în 1848 și 1851.[10] Mai târziu, a refuzat să picteze un portret al lui Napoleon al III-lea pentru primăria din Montmartre, în ciuda faptului că avea nevoie de bani pentru a-și întreține familia.[9]
Pictură decorativă
modificareInițial a lucrat ca pictor decorativ, specializându-se în hoteluri din Paris și Reims (inclusiv în marea sală a Hôtel du Louvre, pe care a realizat-o împreună cu unchiul său), dar a lucrat și la Muzeul Național de Istorie Naturală, École Supérieure de Pharmacie, Crédit Mobilier(d), Biserica Saint-Sulpice și unele reședințe private, cum ar fi Salonul Ludovic al XV-lea al lui André Adolphe Eugène Disdéri(d).[9] La Expoziția Internațională (1867), a colaborat la decorarea Pavilionului egiptean, proiectat de Jacques Drevet(d),[11] pentru care a fost distins cu Ordinul Medjidie. În 1871, a primit trei comenzi din Rusia.[9] A fost un fervent admirator al operelor lui Michelangelo și Rafael și a vizitat Roma în 1866, însoțit de elevul său vedetă și colaborator din când în când, Joseph Blanc(d),[10] ceea ce i-a întărit interesul pentru scenele istorice și anecdotice și predilecția pentru nudurile mitologice.
În timpul asediului Parisului din 1870, a fost numit în Consiliul de Armament și Aprovizionare, dar a refuzat să ia parte la Comună și s-a retras la Argentan.[9] A rămas anticlerical și apropiat de extrema stângă radicală.
A fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare în 1878.[12] Doi ani mai târziu, a fost unul dintre fondatorii Société des Artistes Français și, în anul următor, al Salon des Artistes Français. Printre elevii săi cei mai cunoscuți s-au numărat Charles Léandre(d), Paul Milliet(d), Henri Rivière și Paul Signac.
Afaceri politice
modificare
În 1883, a devenit primar al arondismentului al XVIII-lea. Șase ani mai târziu, a fost eliberat din funcție de Ernest Constans(d), ministrul de Interne, sub acuzația de „boulangism”, [13] poate datorită portretului pe care l-a realizat al generalului Boulanger, care fusese expus la Salon în 1888. Bin însuși credea că totul se datorează manipulării politice a socialistului Jules Joffrin(d), care candida împotriva lui Boulanger la alegerile legislative.[14]
În același an, pentru a marca centenarul Revoluției Franceze, a executat o dioramă istorică de douăzeci de pânze în Parc des Buttes Chaumont(d), acoperind evenimente de la Asaltul Bastiliei până la plecarea lui Léon Gambetta în timpul asediului.[15]
Bin a murit la 4 septembrie 1897 la Marly-la-Ville(d).
Referințe
modificare- ^ Émile Jean Baptiste Philippe Bin, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Emile-Jean-Baptiste-Philippe Bin, RKDartists, accesat în
- ^ Jean Baptiste Emile Bin, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ a b Emile Jean Baptiste Philippe Bin, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
- ^ Archives de Paris, p. 13, accesat în
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e Félix Jahyer, "Émile Bin", Galerie contemporaine, #184, Paris, L. Baschet, (1879)
- ^ a b Paul Milliet, Une Famille de républicains fouriéristes, les Milliet, t. I, Paris, Giard et Brière, 1915, p. 270.
- ^ "L'exposition universelle de 1867", Le Figaro, 31 December 1866, p. 3.
- ^ Dossier @ the Base Léonore.
- ^ "Maire révoqué", Le Matin(d), 1 September 1889, p. 3.
- ^ "Les dessous d'une fraude", La Presse, 22 October 1889, p. 2.
- ^ "Le Musée historique", La Presse(d), 6 March 1889, p. 3. The titles of these works differ from those reported in Le Figaro (4 August 1889, p. 2)
Legături externe
modificare- Biografie[nefuncțională – arhivă] @ Apophtegme
- Fotografii cu lucrările lui Bin la Base Arcade: Persée et Andromède, Hercule, frappé de démence, tue ses enfants et Mégare, leur mère, Naissance d'Ève, Prométhée enchaîné, Heraklès Teraphonios - l'affût, L'Harmonie, La Rivière la Boivre, La Rivière le Clain, Plafond destinat à l'Hôtel de Ville de Poitiers.
