Înveliș biopedogeografic

Diversitatea condițiilor climatice și a reliefului a determinat gruparea actuală a formațiunilor vegetale, a asociațiilor faunistice și a solurilor. Etajele și zonele biopedogeografice au o dublă desfacere: latitudinală și altitudinală.

Zonele biopedogeografice la nivel european:

  • Zona de tundră:
    • este situată în extremitatea nord-estică a continentului
    • vegetația este săracă (mușchi, licheni, arbuști mici), este adaptată frigului
    • solurile sunt slab formate.
  • Zona pădurilor de conifere (taigaua):
    • are o largă dezvoltare mai ales la nord de 50° latitudine nordică
    • cuprinde molidul, bradul, pinul, dar și alte specii de arbori cu frunze verzi tot timpul anului
    • predomină podzolurile (spodosolurile).
  • Zona pădurilor de foioase:
    • sunt specifice centrului și vestului continentului, predominând pădurile de fag și de stejar, dar și alte specii cu frunze căzătoare
    • dintre soluri întâlnim solurile brune, cenușii și argiluvisolurile.
  • Stepa și silvostepa:
    • sunt caracteristice regiunilor cu climat secetos din estul continentului
    • face trecerea de la păduri la vegetația ierboasă
    • stepa începe din estul României și se extinde până dincolo de Volga
    • solurile predominante sunt cernoziomurile și solurile bătrâne (molisolurile).
  • Vegetație mediteraneană (subtropicală):
    • este situată în sudul continentului în jurul Mării Mediterane
    • vegetația specifică o reprezintă stejarul veșnic verde, stejarul de plută, macvisul
    • solurile specifice sunt cele maronii și roșcate.

La nivel continental se poate vorbi și de o etajare altitudinală, mai ales în zonele de munți înalți unde, la altitudini ce depășesc 2000 metri, se distinge o vegetație alpină specifică.

Note modificare

Legături externe modificare

Vezi și modificare