Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului

Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului este o minune a profetului Ilie menționată în Biblia ebraică, Cartea a treia a Regilor, capitolul 17.

Pictură de Louis Hersent.

Context modificare

Ilie este menționat pentru prima dată în Biblie în capitolul 17 al Cărții a treia a Regilor. Se precizează acolo că Ilie era un prooroc originar din orașul Tesba (aflat în regiunea Galaad), care l-a vizitat pe regele Ahab pentru a-i da un mesaj de la Dumnezeu că nu va mai ploua în țară până când nu va spune el (v. 1). Pentru a evita mânia regelui, Dumnezeu i-a spus lui Ilie să se ascundă pe malul pârâului Cherit, unde a fost hrănit cu pâine și carne de corbii trimiși de Dumnezeu (vv. 2-6).

După un timp, din cauza secetei, pârâul Cherit a secat, astfel că Dumnezeu i-a spus lui Ilie să meargă în orașul Sarepta din apropierea Sidonului și să caute acolo o femeie văduvă care îi va da apă și alimente (vv. 7-9). Ilie află că văduva are un fiu și că ei mai au făină și ulei doar pentru încă o masă, după care urmează să moară de foame. În ciuda acestui fapt, văduva îl ajută pe Ilie (vv. 11-14). Pentru acest act de omenie al văduvei, Dumnezeu a făcut ca făina și uleiul să nu se termine niciodată (vv. 15-16).

Ilie, văduva și fiul văduvei modificare

 
Xilogravură din 1860 realizată de Julius Schnorr von Karolsfeld

Profesorul universitar de studii religioase Victor H. Matthews sugerează că femeia „folosește sarcasmul care este menit să-l rușineze pe profet pentru că a fost cauza morții fiului ei”. Ilie nu încearcă să discute cu femeia îndurerată și îl duce pe fiul ei în dormitorul său, unde se roagă lui Dumnezeu, cerându-i ajutorul.

Apoi el a coborât cu copilul la parterul casei și l-a dat viu mamei sale. Văzând minunea, văduva a spus: „Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu” (v. 24), iar, prin urmare, Ilie „își recapătă onoarea și statutul său”.[1]

Rabinul Eliezer ben Hyrcanus, cunoscut și sub numele de rabinul Eliezer Hagadol, a afirmat că fiul văduvei care a fost înviat prin rugăciunea lui Ilie este profetul Iona, asociat mai ales cu incidentul biblic al înghițirii sale de către un pește uriaș.[2] Cercetătorii biblici au remarcat existența unor paralele verbale cu învierea fiului văduvei din Nain, menționată în Evanghelia după Luca.[3] Minunea dumnezeiască mijlocită de Ilie este reprezentată în picturile murale din sinagoga din Dura.[4]

Note modificare

  1. ^ Matthews, Victor H. (). „Female Voices: Upholding the Honor of the Household” (PDF). Biblical Theology Bulletin. 24: 10–11. Accesat în . [nefuncțională]
  2. ^ Friedlander, Gerald (). Pirkê de Rabbi Eliezer : (the chapters of Rabbi Eliezer the Great) according to the text of the manuscript belonging to Abraham Epstein of Vienna. Londra: Paul. p. cap. 33. 
  3. ^ M. Eugene Boring, Fred B. Craddock, The People's New Testament Commentary, Westminster John Knox Press, Louisville, Kentucky, 2004, p. 204: „7:11-17 Învierea fiului văduvei. Această poveste se află doar în Evanghelia după Luca, dar are multe elemente de legătură cu povestea învierii de către Ilie a fiului văduvei din Sarepta (1 Regi 17:8-24), inclusiv asemenea paralele verbale ca «l-a dat mamei sale» ...”
  4. ^ Jonathan A. Goldstein, „The Judaism of the Synagogues (Focusing on the Synagogue of Dura-Europos)”, în vol. Jacob Neusner (ed.), Judaism in late antiquity. Part Two: Historical Syntheses, Handbook of Oriental Studies: The Near and Middle East, E. J. Brill, New York, 1995, p. 115: „În WC1, Ilie readuce la viață pe fiul văduvei din Sarepta (I Regi 17:17-24)”.