Ștefan de Aumale

Ștefan de Aumale (Stephen of Aumale n. cca. 1070–d. 1127) a fost conte de Aumale începând de dinainte de 1089 și până la moarte, precum și senior de Holderness (în Yorkshire).

 Blazonul conților de Aumale

ViațaModificare

Ștefan era fiul contelui Odo de Champagne, cu Adelaida de Normandia, contesă de Aumale și soră a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia.[1] Ștefan a succedat mamei sale în poziția comitală cândva înainte de 1089.[2]

În conspirația din 1095 îndreptată împotriva regelui William al II-lea "Rufus", obiectul rebelilor era acela de a-l plasa pe Ștefan însuși pe tronul Angliei.[3] Ștefan era văr primar cu regele William Rufus al Angliei și cu ducele Robert Curthose de Normandia. Conducătorii complotului erau Robert de Mowbray și contele Guillaume al III-lea de Eu. Ștefan a fost condamnat la închisoare, însă a reușit să fugă din Anglia.[4] Tatăl său, Odo de Champagne a pierdut fiefurile din Anglia din cauza complicității sale.[5]

În 1096, Ștefan s-a raliat primei cruciade, participând alături de ducele Robert Curthose de Normandia.[1] Ca urmare a morții regelui William Rufus, în 1102 lui Ștefan i-au fost înapoiate teritoriile confiscate de la tatăl său, precum și titlul de senior de Holderness, Yorkshire. În 1104, el a luat partea lui Henric I în disputa acestuia cu Robert al II-lea Curthose, însă în 1118, atunci când Guillaume Clito s-a răsculat împotriva lui Henric, Ștefan i-a acordat sprijinul, alături de contele Balduin al VII-lea de Flandra.[1] În cele din urmă, Ștefan i s-a supus regelui Henric I în 1119.[1]

FamiliaModificare

Ștefan a fost căsătorit cu Hawise, fiică a lui Ranulf de Mortimer, Lord de Wigmore și senior de St. Victor-en-Caux, cu Mélisenda.[6] Copiii lor au fost :

NoteModificare

  1. ^ Cecilia de Skipton era nepoata regelui Duncan al II-lea al Scoției. Vezi Scots Peerage, I, p. 2.

BibliografieModificare

  1. ^ a b c d George Edward Cokayne, The Complete Peerage of England Scotland Ireland Great Britain and the United Kingdom, Extant Extinct or Dormant, Vol. I (ed. Vicary Gibbs), Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1910), p. 352.
  2. ^ William Dugdale, The Baronage of England, Vol. I, Thomas Newcomb, 1675, p. 23.
  3. ^ C. Warren Hollister, 'Magnates and Curiales in Early Norman England', Viator, Vol. 8, No. 1 (1977), p. 68.
  4. ^ Florence of Worcester 2:39
  5. ^ C. Warren Hollister, 'Magnates and Curiales in Early Norman England', Viator, Vol. 8, No. 1 (1977), p. 70.
  6. ^ George Edward Cokayne, The complete peerage; or, A history of the House of lords and all its members from the earliest times, Vol IX (ed. H.A. Doubleday & Howard de Walden), Londra, The St. Catherine Press, Ltd., 1936, p. 268 & note (g)
  7. ^ a b c Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten, Neue Folge, Band II, Marburg, Verlag von J. A. Stargardt, 1984, Tafel 46.

Bibliografie suplimentarăModificare

NoteModificare