Wikipedia

Țânțar comun

specie de insecte

Țânțarul comun sau țânțarul obișnuit, țânțarul domestic (Culex pipiens) este, ca și musca, unul dintre reprezentanții cei mai banali ai numeroaselor specii de culicide. Este o specie comună în România și Republica Moldova.[1][2][3]

Țânțar comun
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Clasă: Insecta
Ordin: Diptera
Subordin: Nematocera
Infraordin: Culicomorpha
Familie: Culicidae
Gen: Culex
Subgen: Neoculex
Specie: C. pipiens
Nume binomial
Culex pipiens
Linnaeus, 1758
Modifică text Consultați documentația formatului

Morfologie

modificare

Are o lungime de 3-6 mm, cu corpul zvelt, este acoperit cu solzi fini, aurii, pe corp și pe picioare, cu trompa îndreptată înainte, palpii maxilari sunt cu mult mai scurți decât trompa la femelă, lungi cât trompa la mascul. Aripile nu sunt pătate. Marginea anterioară a tergitelor este brună, picioarele brune. Adultul în timpul repausului se așază paralel cu suprafața suportului, cu vârful abdomenului puțin înclinat spre suport.

Taxonomie

modificare

Complexul Culex pipiens include 4 specii specii de țânțari: Culex pipiens L. , Culex quinquefasciatus Say, Culex australicus Dobrotworsky & Drummond și Culex globocoxitus Dobrotworsky, răspândite în întreaga lume, care sunt evoluționar strâns înrudite și greu de diferențiat morfologic. Există două subspecii recunoscute de Culex pipiens: Culex pipiens pipiens, răspândită în Lumea Veche din nordul Europei până în zonele muntoase din Africa de Sud, și Culex pipiens pallens, răspândită la est de Urali în Asia temperată. Mai mult decât atât, Culex pipiens are două bioforme – molestus și pipiens – care se deosebesc prin unele particularități biologice, inclusiv reproducerea și preferințele trofice.[4][5][6][7]

Reproducere

modificare

Se înmulțește prin ouă, pe care femela le depune într-o pontă ce plutește pe suprafața apei. Larvele se pot dezvolta în tot felul de ape, chiar și foarte murdare, unde, pentru a respira, stau atârnate cu capătul posterior de suprafața apei, fiind metapneuste. Femela se hrănește cu sângele pasărilor, mamiferelor, inclusiv omul. Masculul consumă suc și nectar vegetal.[8][9][10][11][12]

Comportament

modificare
 
Femela de Culex pipiens sugând sânge

Emite un bâzâit constant, țiuitor, supărător, care în tăcerea nopții poate fi auzit perfect.

Forma pipiens (Culex pipiens pipiens forma pipiens, forma rurală sau forma de exterior) este anautogenă (femela trebuie să se hrănească cu sânge pentru a depune ponta), eurigamă (pentru înmulțire necesită un teritoriu întins), heterodinamă (intră în diapauză în timpul iernii) și ornitofilă (se hrănește cu sângele păsărilor), larvele populează habitate acvatice exterioare, dezvoltându-se în orice mică baltă pe sol, în locuri mlăștinoase, în apele uzate deversate necorespunzător, etc. din zonele rurale sau periurbane sau turistice. Adesea, densitățile larvelor sunt impresionante. Această formă înțeapă afară în aer liber, în principal păsările.[13][14][15]

Forma molestus sau autogenicus (Culex pipiens pipiens forma molestus, forma urbană sau forma de interior, numită și țânțarul domestic, țânțarul de apartament) este autogenă (femela este capabilă să depună prima pontă fără a se hrăni cu sânge, dar când are posibilitatea să o facă, ea manifestă o puternică antropofilie), stenogamă (se poate împerechea în spații restrânse), homodinamă (rămâne activă în perioada de iarnă) și antropofilă (trăiește pe lângă așezările omenești, hrănindu-se cu sângele oamenilor), larvele populează acumulări de apă care se formează în interioare ca subsolurilor inundate ale multor blocuri din orașe, pivnițele inundate, canale de scurgere, apa fiind aici bogată în material organic, temperatura menținând-se destul de ridicată în tot timpul anului, ceea ce permite dezvoltarea permanentă a larvelor. Această formă trăiește în case sau apartamente și înțeapă noaptea în principal mamiferele și mai ales omul. Pătrunderea țânțarilor în apartamente se face prin ferestrele deschise, casa scării și prin canalele termice de la un bloc la altul, chiar și în cele cu subsoluri uscate.[13][14][15][16]

Interacțiunea cu omul

modificare

Pe lângă disconfortul pe care îl produc prin înțepăturile lor, care uneori se complică cu o urticarie, acești țânțari pot transmite omului câțiva viruși, care provoacă boli deosebit de grave, și anume: virusul West Nile, virusul febrei Rift Valley, virusul encefalitei de Saint Louis.[17]

Note

modificare
  1. ^ Nicolescu, G. "The mosquitoes (Diptera: Culicidae) from Romania: an antedatat checklist and bibliography." Roumanian archives of microbiology and immunology 54.1-2 (1994): 75-109.
  2. ^ Șuleșco Tatiana, Toderaș I., Toderaș Lidia. Review of Mosquito (Diptera: Culicidae) Species Records in the Republic of Moldova. Buletinul AȘM. Științele vieții. Nr. 1 (316) 2012
  3. ^ Tatiana M. Șuleșco, Ion K. Toderaș, Lidia G. Toderaș. Annotated Checklist of the Mosquitoes of the Republic of Moldova. Journal of the American Mosquito Control Association, 29(2):98–101, 2013
  4. ^ Alexander T. Ciota and Laura D. Kramer. Vector-Virus Interactions and Transmission Dynamics of West Nile Virus. Viruses 2013, 5(12), 3021-3047
  5. ^ Harbach, R.E.; Dahl, C.; White, G.B. Culex (Culex) pipiens Linnaeus (Diptera: Culicidae): Concepts, type designations, and description. Proc. Entomol. Soc. Wash. 1985, 87, 1–24. [nefuncțională]
  6. ^ Fonseca, D.M.; Smith, J.L.; Kim, H.C.; Mogi, M. Population genetics of the mosquito Culex pipiens pallens reveals sex-linked asymmetric introgression by Culex quinquefasciatus. Infect. Genet. Evol. 2009, 9, 1197–1203.
  7. ^ Farajollahi, A.; Fonseca, D.M.; Kramer, L.D.; Marm, K.A. “Bird biting” mosquitoes and human disease: A review of the role of Culex pipiens complex mosquitoes in epidemiology. Infect. Genet. Evol. 2011, 11, 1577–1585.
  8. ^ Octavian Ciolpan. Artropodele, vectori pentru agenții patogeni. Universitatea din Bucuresti, Editura Ars Docendi, 2008
  9. ^ Ionela Bîlbîe, Nicolae Botnariuc, Gabriela Nicolescu. Insecte vectoare și generatoare de disconfort. București, Editura Medicală, 1986
  10. ^ V. Nitzulescu, I. Gherman. Entomologie medicală. Editura Academiei Române 1990
  11. ^ Mihail A. Ionescu, Matilda Lăcătușu. Entomologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971
  12. ^ Vasile Gh. Radu, Varvara V. Radu. Zoologia nevertebratelor. Manual pentru uzul facultăților de biologie și al altor institute de învățămînt. Vol. 2. Moluște, artropode, echinoderme, chetognate și pogonophore. Editura Didactică și Pedagogică - București, 1967
  13. ^ a b „H. Gaschen. Contribution à l'étude du Culex autogenicus en Suisse. Bulletin de la Société vaudoise des Sciences naturelles. Vol. 66 1955 N° 289”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b Elżbieta Wegner. The characteristics of the most troublesome mosquito species (Diptera: Culicidae) in Poland. Fragmenta Faunistica 52 (2): 157-179, 2009
  15. ^ a b Bruno Gomes, Carla A Sousa, José L Vicente, Leonor Pinho, Isabel Calderón, Eliane Arez, António PG Almeida, Martin J Donnelly and João Pinto. Feeding patterns of molestus and pipiens forms of Culex pipiens (Diptera: Culicidae) in a region of high hybridization. Parasites & Vectors 2013, 6:93
  16. ^ Elena B. Vinogradova & Elena V. Shaikevich. Morphometric, physiological and molecular characteristics of underground populations of the urban mosquito Culex pipiens Linnaeus f. molestus Forskål (Diptera: Culicidae) from several areas of Russia. European Mosquito Bulletin, 22(2007), 17-24.
  17. ^ „European Centre for Disease Prevention and Control. Guidelines for the surveillance of native mosquitoes in Europe. Stockholm: ECDC; 2014” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de țânțar comun la Wikimedia Commons

 
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Țânțar comun
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Țânțar_comun&oldid=16690167