Țânțar

familie de insecte
(Redirecționat de la Culicide)
Țânțar
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnAnimalia
SubregnEumetazoa
InfraregnProtostomia
ÎncrengăturăArthropoda
SubîncrengăturăHexapoda
ClasăInsecta
SubclasăPterygota
InfraclasăNeoptera
SupraordinHolometabola
OrdinDiptera
SubordinNematocera
InfraordinCulicomorpha
SuprafamilieCulicoidea
Familie
Culicidae[2]
Meigen, 1818

Țânțarii (Culicidae) sunt o familie de insecte diptere din subordinul Nematocera. La unele specii, la femelă, nu se produce maturizarea ouălor fără consumarea sângelui de mamifere. Se pot împerechea și în spații restrânse, în care trăiesc și în timpul iernii fără să intre în diapauză. Adultul depune ouăle când temperatura apei depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15–20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă. Malaria este o boală infecțioasă transmisă de țânțarul Anopheles, care se manifestă prin friguri puternice și intermitente. Aceasta este o boală infecțioasă larg răspândită în regiunile tropicale și subtropicale. Între 300 și 500 de milioane de persoane sunt infectate anual; aproximativ 1 - 3 milioane mor în fiecare an, cei mai mulți fiind copii din Africa sub-sahariană.

Descriere

modificare

Corpul este alcătuit din cap, torace și abdomen. Prezintă două aripi, iar aparatul bucal este specializat pentru înțepat și supt.

Pe de altă parte, țânțarii de sex feminin pot trai o perioadă de până la o lună, existența sa fiind semnificativ mai mare decât cea a oricărui țânțar masculin. Cu toate acestea, aceste perioade pot varia.[3]

Prezintă schelet extern (exoschelet) din chitină.

Capul:

  • doi ochi compuși
  • două antene articulate
  • gură cu piese chitinoase

Toracele prezintă trei segmente:

  • pe partea dorsală se prind aripile
  • pe partea ventrală se prind trei perechi de picioare articulate

Abdomenul prezintă opt segmente:

  • la fiecare segment, pe partea ventrală, se află o pereche de orificii respiratorii numite stigme
  • orificiu anal

Respirația este prin trahee.

Reproducerea se face prin ouă cu metamorfoză completă și incompletă, urmând unul din ciclurile:

  • ou→larvă→nimfă (pupă)→adult (metamorfoză completă)
  • ou→larvă→adult (metamorfoză incompletă)

Combatere

modificare

În afară de insecticide, în combaterea lor se folosește cu succes substanța dietiltoluamid.

Genurile de țânțari conform Catalogue of Life:[4]

Specii din România

modificare

În România au fost identificate 56 specii de țânțari[5][6]

Specii din Republica Moldova

modificare

În Republica Moldova au fost identificate 40 specii de țânțari, incluse în 9 genuri și 11 subgenuri:[7] [8]

  • Genul Dahliana Reinert, Harbach & Kitching
  • Subgenul Woodius Reinert, Harbach & Kitching
  • Neatribuit unui subgen

Bibliografie

modificare
  • Octavian Ciolpan. Artropodele, vectori pentru agenții patogeni. Universitatea din Bucuresti, Editura Ars Docendi, 2008
  • Ionela Bîlbîe, Nicolae Botnariuc, Gabriela Nicolescu. Insecte vectoare și generatoare de disconfort. București, Editura Medicală, 1986
  • V. Nitzulescu, I. Gherman. Entomologie medicală. Editura Academiei Române 1990
  • Mihail A. Ionescu, Matilda Lăcătușu. Entomologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971
  • Vasile Gh. Radu, Varvara V. Radu. Zoologia nevertebratelor. Manual pentru uzul facultăților de biologie și al altor institute de învățămînt. Vol. 2. Moluște, artropode, echinoderme, chetognate și pogonophore. Editura Didactică și Pedagogică - București, 1967
  • Norbert Becker, Dušan Petrić, Marija Zgomba, Clive Boase, Christine Dahl, Minoo Madon, Achim Kaiser. Mosquitoes and Their Control. 2nd ed. Springer, 2010
  • William H. Robinson. Urban Insects and Arachnids: A Handbook of Urban Entomology. Cambridge University Press, 2005
  • European Centre for Disease Prevention and Control. Guidelines for the surveillance of native mosquitoes in Europe. Stockholm: ECDC; 2014. Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe

modificare