Țara Israel
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Țara Israel, cunoscută și ca Țara lui Israel (conform originalului din ebraică, Ereț Israel, ארץ ישראל) este numele ebraic antic al țării locuite de evrei înaintea exilului lor. După exilarea multor evrei din populația Țării Israel, romanii, pe atunci cuceritorii Țării Israel, au schimbat numele acesteia dorind să se piardă semnificația independenței evreiești. Romanii au dat teritoriului Ereț Israel numele de Palestina, în amintirea unui popor antic de origină înrudit probabil cu grecii, filistenii (פלישתים), popor care populase în trecut o bună parte din coasta mediteraneană a Țării Israel, a construit cinci orașe și s-a aflat în conflicte armate cu evreii timp îndelungat. În cele din urmă, filistenii au fost învinși de evrei și au dispărut din istorie ca entitate etnică și lingvistică distinctă. Monarhia evreiască din Țara Israel s-a scindat în două, Regatul Iuda (ebr. Yehuda) și Regatul Israel. După răscoala Macabeilor regatul unit evreiesc independent cunoscut ca regatul al Iudeei (Yehuda) s-a restabilit vreme de un secol, între 165 î.H. până la cucerirea de către romani și instituirea regimului prefecților romani (ulterior denumiți procuratori) și redivizarea țării în 6 d.H. Numele statului modern Israel reprezintă reluarea numelui antic, care corespunde și cu una din principalele denumiri ale evreilor - Fiii lui Israel (Bney Israel) sau Poporul Israel (Am Israel)
