Ținutul Berdiansk

Ținutul Berdiansk
—  uezd[*]  —

ȚarăFlag of Russia.svg Imperiul Rus
GubernieGubernia Taurida
Fondare1842

ReședințăBerdiansk

Suprafață
 - Total8.765 km² km²

Populație
 - Total304.718 locuitori (1897) locuitori
Orașe mari

Prezență online

Poziția localității Ținutul Berdiansk
Poziția localității Ținutul Berdiansk

Ținutul Berdiansk (în ucraineană Бердянський повіт, în rusă Бердянский уезд) a fost o unitate administrativ-teritorială (uezd) din gubernia Taurida a Imperiului Rus, constituită în 1842. Centrul administrativ al ținutului a fost orașul Berdeansk. Populația ținutului era de 304.718 locuitori (în 1897).

IstorieModificare

Ținutul Berdiansk a fost creat în 1842, ca parte a guberniei Taurida (Tavria). În 1923, „uezd-ul” a fost desființat prin crearea districtului sovietic omonim.

GeografieModificare

Ținutul Berdiansk ocupa o suprafață de 8.765 km² (9.350 de verste). În nord și est se învecina cu ținuturile Aleksandrovsk și Mariupol din gubernia Ekaterinoslav, în sud avea ieșire la Marea Azov, iar în vest se învecina cu ținutul Melitopol din aceeași gubernie.

PopulațieModificare

La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 304.718 de locuitori, dintre care:[1]

Grup etnic Populație % Procentaj
Maloruși (ucraineni) 179.117 58,8%
Velicoruși (ruși) 55.303 18,1%
Bulgari 31.843 10,4%
Germani 23.870 7,8%
Evrei 8.889 2,9%
Moldoveni [români] 1.508 0,5%
alții 4.188

Diviziuni administrativeModificare

În anul 1886, Ținutul Berdiansk cuprindea 23 de voloste (ocoale) și 207 așezări.[2]

ReferințeModificare

  1. ^ Демоскоп Weekly - Приложение. Справочник статистических показателей. Бердянский уезд
  2. ^ Волости и важнѣйшія селенія Европейской Россіи. По данным обслѣдованія, произведеннаго статистическими учрежденіями Министерства Внутренних Дѣл, по порученію Статистическаго Совѣта. Изданіе Центральнаго Статистическаго Комитета. Выпуск VIII. Губерніи Новороссійской группы. СанктПетербургъ. 1886. — VI + 157 с.

BibliografieModificare

  • ru Бердянск // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.