A cincea bătălie de pe Isonzo

Parte a Frontului Italian
(Primul Război Mondial)

Tranșee italiene la începutul celei de-a cincea bătălii de pe Isonzo

Informații generale

Perioadă	9–15 martie 1916
Loc	Râul Soča/Isonzo, astăzi în vestul Sloveniei 46°04′41″N 13°38′04″E ({{PAGENAME}}) / 46.0781°N 13.6344°E
Rezultat	Neconcludent

Beligeranți

Regatul Italiei

Austro-Ungaria

Conducători

Luigi Cadorna (Șeful Statului Major al Armatei Italiene)

Pietro Frugoni^⁠(d) (Comandant al Armatei a 2-a^⁠(d))

Emanuele Filiberto di Savoia (Comandant al Armata a 3-a^⁠(d))

Arhiducele Friedrich (Comandantul Suprem al Armatei Austro-Ungare)

Franz Conrad von Hötzendorf (Șeful Statului Major General)

Arhiducele Eugen of Austria-Teschen (Comandantul Frontului de Sud-Vest)

Svetozar Boroević von Bojna (Comandant al Armatei a 5-a^⁠(d))

Franz Rohr von Denta (Comandant al Armatei a 10-a^⁠(d))

Gustav Globočnik Edler von Vojka^⁠(d) (Comandantul Grupului Globočnik din Armata a 10-a)

Efective

286 batalioane (plus 90 în rezervă)
1360 tunuri

100 batalioane (plus 30 în rezervă)
470 tunuri

Pierderi

1,882 morți, răniți și dispăruți

1,985 morți și răniți

A cincea bătălie de pe Isonzo a avut loc între zilele 9–15 martie 1916 între armatele Regatului Italiei și cele ale Austro-Ungariei. Italienii hotărâseră să lanseze o altă ofensivă pe râul Soča (Isonzo).

Context

După patru încercări de a traversa râul Soča (Isonzo) și de a invada teritoriul austro-ungar, Luigi Cadorna, comandantul suprem italian, a organizat o nouă ofensivă puternică după pauza de operațiuni de pe timpul iernii, care a permis Înaltului Comandament italian să se regrupeze și să reorganizeze 8 noi divizii pentru front.^[1]

Cu toate acestea, ofensiva a fost lansată în lipsa unei planificări strategice detaliate, mai degrabă cu scopul de a distrage atenția trupelor Puterilor Centrale de pe Frontul de Est și de la Verdun, unde era în desfășurare cea mai sângeroasă bătălie a războiului. Atacul a fost rezultatul Conferinței aliate de la Chantilly din decembrie 1915.^[1]

Bătălia

Începută la 11 martie cu un bombardament de artilerie de două zile, a cincea bătălie s-a concentrat pe cursul mijlociu al râului dintre Tolmin și Monte San Michele. Italienii au luptat și au încercat din răsputeri să ia dealul Podgora de la soldații dalmați.^[2]

La câțiva kilometri distanță, italienii au escaladat și au luat muntele Sabatino de la austrieci, plan care fusese bine pus la punct încă din iarna precedentă. Totuși, acesta a fost singurul câștig real pe care l-au obținut în timpul bătăliei: ofensivele din alte zone, între care cele de la Muntele Mrzli, Tolmin și cătunul San Martino, nu au avut succes.^[2]

Zăpada și ceața din sud i-au obligat pe italieni să-și înceteze atacurile, după o săptămână de lupte crâncene care au costat viața a 4.000 de soldați din ambele părți. Atacurile ordonate de Cadorna pentru Armatele a 2-a și a 3-a italiene ca „demonstrații” împotriva inamicului, s-au dovedit a fi mai puțin sângeroase decât atacurile precendente.^[3]

După o săptămână de lupte, ciocnirile au încetat din cauza condițiilor grele de luptă precum vremea nefavorabilă care a înrăutățit condițiile din tranșee și din cauza ofensivei „punitive” austro-ungare din Trentino.

De-a lungul anumitor părți ale frontului, în special în jurul Goriziei, confruntările au continuat între plutoanele celor două tabere până la 30 martie și chiar mai târziu, într-o luptă prelungită nesoldată cu vreun învingător clar.

Cadorna ceruse aliatului rus să țină ocupate unitățile austro-ungare pe frontul de est, pentru a-i da lui Cadorna șansa să își redistribuie forțele în Trentino, în timp ce abandona practic a cincea bătălie de pe Isonzo.

Urmare

Un ziar croat a declarat că ofensiva „s-a încheiat cu același tip de succes ca și primele patru ofensive precedente”. Cadorna a concluzionat din această bătălie că avea nevoie de mai multă artilerie grea și a plănuit o a șasea ofensivă după ce aliații Italiei i-au promis că îl vor reaproviziona.

Note

^ ^a ^b Schindler, John (2001). Isonzo: The Forgotten Sacrifice of the Great War. Connecticut: Praeger Publishers. pp. 138–141. ISBN 0-275-97204-6.
^ ^a ^b Thompson, Mark (2009). The white war: life and death on the Italian front, 1915-1919. New York: Basic Books, a member of the Perseus Books Group. p. 157. ISBN 978-0-465-01329-6.
^ Thompson 2009, p. 158.

Lectură suplimentară

Schindler, John R. (2001). Isonzo: The Forgotten Sacrifice of the Great War. Praeger. ISBN 0275972046. OCLC 44681903.

Vezi și

Prima bătălie de la Isonzo – 23 iunie – 7 iulie 1915
A doua bătălie de la Isonzo – 18 iulie – 3 august 1915
A treia bătălie de la Isonzo – 18 octombrie – 3 noiembrie 1915
A patra bătălie de la Isonzo – 10 noiembrie – 2 decembrie 1915
A șasea bătălie de la Isonzo – 6–17 august 1916
A șaptea bătălie de la Isonzo – 14-17 septembrie 1916
A opta bătălie de la Isonzo – 10-12 octombrie 1916
A noua bătălie de la Isonzo – 1-4 noiembrie 1916
A zecea bătălie de la Isonzo – 12 mai – 8 iunie 1917
A unsprezecea bătălie de la Isonzo – 19 august – 12 septembrie 1917
A douăsprezecea bătălie de la Isonzo – 24 octombrie – 7 noiembrie 1917, cunoscută și sub numele de bătălia de la Caporetto

Legături externe

firstworldwar.com: Bătăliile de pe Isonzo, 1915–17
firstworldwar.com: Hărți ale câmpurilor de luptă: frontul italian
worldwar1.com: cele 11 bătălii la Isonzo
Fundația Plimbările păcii în regiunea Soča. Fundația păstrează, restaurează și prezintă moștenirea istorică și culturală a Primului Război Mondial în zona Frontului Isonzo în scop de studiu, turistic și educațional.
Muzeul Kobarid (în engleză)
Društvo Soška Fronta (în slovenă)
Pro Hereditate – site extins (în en/it/sl)

[5th_Battle-1] Schindler, John (2001). Isonzo: The Forgotten Sacrifice of the Great War. Connecticut: Praeger Publishers. pp. 138–141. ISBN 0-275-97204-6.

[:0-2] Thompson, Mark (2009). The white war: life and death on the Italian front, 1915-1919. New York: Basic Books, a member of the Perseus Books Group. p. 157. ISBN 978-0-465-01329-6.

[FOOTNOTEThompson2009158-3] Thompson 2009, p. 158.

[1]

[2]

[3]