Deschide meniul principal
Slovenia
Slovenija (slovenă)
Republika Slovenija (slovenă)
Drapelul SlovenieiStema Sloveniei[*]​
Drapelul SlovenieiStema Sloveniei[*]
EU-Slovenia.svg
LocationSlovenia.svg
Slovenia on the globe (Europe centered).svg
Geografie
Suprafață 
 - Total20.273 km² Modificați la Wikidata
Cel mai înalt punctTriglav[*] (2.863,65 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctMarea Adriatică (0 m) Modificați la Wikidata
VeciniItalia
Austria
Croația
Ungaria Modificați la Wikidata
Fus orarUTC+1 (UTC+1) Modificați la Wikidata
Populație
 - Estimare 20182.066.880
Limbi oficialelimba slovenă Modificați la Wikidata
Etnonimsloveni (pl.)
sloven (masc.)
slovenă (fem.) Modificați la Wikidata
Guvernare
Sistem politicdemocratic republic[*][2] Modificați la Wikidata
Președinte⁠(d)Borut Pahor Modificați la Wikidata
Prim-ministru⁠(d)Marjan Šarec[*] Modificați la Wikidata
LegislativParlamentul Sloveniei⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaLjubljana () Modificați la Wikidata
Economie
PIB (PPC)
 - Total75.190.619.690 dolar Geary-Khamis[4] Modificați la Wikidata
 - Pe cap de locuitor36.387,464 dolar Geary-Khamis[6] Modificați la Wikidata
PIB (nominal)
 - Total48.769.655.479,239 dolar american[3] Modificați la Wikidata
 - Pe cap de locuitor23.601 dolar american[5] Modificați la Wikidata
IDUModificați la Wikidata0,88
Monedăeuro (EUR) Modificați la Wikidata
Coduri și identificatori
Cod CIOSLO Modificați la Wikidata
Cod mobil293 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+386 Modificați la Wikidata
ISO 3166-2SI Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.si Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial

Slovenia (în slovenă Slovenija; pronunție ),[8] oficial Republica Slovenia (în slovenă Republika Slovenija [9] abr.: RS[10]), este un stat suveran situat în sudul Europei Centrale, la o răscruce de drumuri culturale și comerciale europene importante.[11][12] Se învecinează cu Italia spre vest, Austria spre nord, Ungaria spre nord-est, Croația spre sud-est și are o mică ieșire la Marea Adriatică spre sud-vest.[13] Acoperă 20.273 kilometri pătrați și are o populație de 2,07 milioane de locuitori.[14] Unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii, Slovenia este o republică parlamentară,[15] membră a Națiunilor Unite, a Uniunii Europene și a NATO.[16] Capitala și cel mai mare oraș este Ljubljana.[17]

Slovenia are un relief predominant montan,[18] cu o climă continentală,[19] cu excepția litoralului sloven, care are o climă submediteraneană, și a nord-vestului, care are un climat alpin.[20] În plus, Alpii Dinarici și Câmpia Panonică se întâlnesc pe teritoriul Sloveniei. Țara, marcată de o diversitate biologică semnificativă,[21][22] este una dintre cele mai bogate în apă din Europa,[23] cu o rețea densă de râuri, un sistem acvifer bogat și cu cursuri de apă subterane carstice.[24] Peste jumătate din teritoriu este acoperit de pădure.[25] Locuirea umană a Sloveniei este dispersată și neuniformă.[26]

Slovenia a fost de-a lungul istoriei la răscrucea limbilor și culturilor slave, germanice și romanice.[27][28][29] Deși populația nu este omogenă, slovenii reprezintă majoritatea.[30] Limba slovenă, din familia slavă de sud, este limba oficială în întreaga țară. Slovenia este o țară în mare măsură secularizată⁠(d),[31] dar catolicismul⁠(d) și luteranismul au influențat în mod semnificativ cultura și identitatea sa.[32] Economia Sloveniei este mică, deschisă și orientată spre export⁠(d)[33] și a fost puternic influențată de condițiile internaționale.[34] A fost grav afectată de criza zonei euro care a început în 2009.[35] Principalul domeniu economic îl constituie serviciile⁠(d), urmate de industrie și construcții.[36]

Istoric, teritoriul actual al Sloveniei a făcut parte din numeroase state diferite, printre care Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Carolingian și Sfântul Imperiu Roman, Monarhia Habsburgică, Republica Venețiană, Provinciile Ilirice⁠(d) napoleoniene sub administrație franceză, Imperiul Austriac și Austro-Ungaria. În octombrie 1918, slovenii și-au exercitat pentru prima oară auto-determinarea și au cofondat Statul slovenilor, croaților și sârbilor. În decembrie 1918, el a fuzionat cu Regatul Serbiei în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (redenumit în 1929 Regatul Iugoslaviei).

În timpul celui de al Doilea Război Mondial (1939-1945), Germania, Italia și Ungaria au ocupat și anexat Slovenia (1941-1945), o mică zonă fiind transferată Statului Independent al Croației, un stat-marionetă nazist.[37] În 1945, Slovenia a devenit membră fondatoare a Republicii Populare Federale Iugoslavia, redenumită în 1963 Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. În primii ani de după al Doilea Război Mondial, acest stat a fost inițial aliat cu Blocul Estic, însă nu a aderat niciodată la Pactul de la Varșovia și în 1961 a devenit unul dintre fondatorii Mișcării de Nealiniere.

În iunie 1991, după introducerea democrației reprezentative multi-partid, Slovenia s-a separat de Iugoslavia și a devenit o țară independentă.[38] În 2004, a intrat în NATO și în Uniunea Europeană; în 2007 a devenit prima țară fostă comunistă⁠(d) care a aderat la zona euro;[39] iar în 2010 a aderat la OCDE, asociația globală a țărilor dezvoltate cu venituri ridicate.[40]

EtimologieModificare

Denumirea Sloveniei înseamnă „Țara slavilor” în limba slovenă și în alte limbi slave sudice. Etimologia termenului slav rămâne însă incertă.

Autonimul reconstruit *Slověninъ este de obicei derivat din cuvântul Slovo („cuvânt“), care ar fi denumit inițial „oameni care vorbesc (aceeași limbă)”, adică oameni care se înțeleg reciproc. Acest lucru este în contrast cu cuvântul slav care îi denumea pe germani, și anume * němьcь, adică „oamenii tăcuți, muți” (din slavul * nemъ mut⁠(d), care mormăie"). Cuvântul Slovo („cuvânt“) și cele asociat Sláva („glorie, faimă“) și slukh („auz“) provin din radicalul proto-indo-european * ḱlew- („despre care se vorbește, glorios“), cu grecescul antic înrudit κλέος (kléos, „faimă”), ca în numele Pericle, latinescul clueo („chemat”). Autonimul Statul modern sloven își are originea în Comitetul Sloven de Eliberare Națională⁠(d) (SNOS), care a avut loc la . Acesta a numit oficial statul ca fiind Slovenia Federală (Federalna Slovenija), o unitate din cadrul federației iugoslave. La , Slovacia federală a fost redenumită Republica Populară Slovenia (Ljudska republika Slovenija).[41] A păstrat acest nume până la , când numele său a fost schimbat din nou, de data aceasta în Republica Socialistă Slovenia (în slovenă Socialistična republika Slovenija).[42] La , RS Slovenia a eliminat prefixul „socialist” de la numele său, devenind Republica Slovenia ; a rămas parte a RSF Iugoslave până la .

Nume oficiale
Data Nume notițe
1945-1946 Slovenia Federală⁠(d) Parte din Iugoslaviei Federale Democratice
1946-1963 Republica Populară Slovenia
1963-1990 Republica Socialistă Slovenia
1990-prezent Republica Slovenia

IstorieModificare

De la preistorie la colonizarea slavăModificare

PreistorieModificare

 
Os găurit de urs de peșteră⁠(d), probabil un flaut, de la Divje babe⁠(d)

Slovenia de astăzi a fost locuită încă din perioada preistorică. Există dovezi ale locuinței umane de acum aproximativ 250.000 de ani.[43] Un os de urs de peșteră cu găuri⁠(d), datând de acum 43.100 ± 700 ani, găsit în 1995 în peștera Divje Babe lângă Cerkno, este considerat a fi un fel de flaut și, probabil, cel mai vechi instrument muzical descoperit în lume.[44] În anii 1920 și 1930, artifacte aparținând omului de Cro-Magnon, cum ar fi oasele găurite, instrumente de os și un ac, au fost găsite de arheologul Srečko Brodar⁠(d) în Peștera Potok⁠(d). [45][46]

În 2002, au fost descoperite rămășițe de locuințe⁠(d) vechi de peste 4500 de ani în mlaștinile Ljubljanei⁠(d), în prezent protejate în patrimoniul mondial UNESCO, împreună cu roata de lemn din mlaștinile Ljubljanei⁠(d), cea mai veche roată din lemn din lume.[47] Ea arată că roțile din lemn au apărut aproape simultan în Mesopotamia și în Europa.[48] În perioada de tranziție dintre epoca bronzului și cea a fierului, a înflorit cultura câmpurilor de urne⁠(d). S-au găsit rămășițe arheologice din perioada Hallstatt, în special în sud-estul Sloveniei, printre care mai multe situle⁠(d) în Novo Mesto, „orașul situlelor”.[49] În Epoca Fierului, Slovenia de astăzi a fost locuită de triburile ilirice și celtice până în secolul I î.e.n.

Epoca romanăModificare

 
Zidul roman de sud al Emonei (reconstrucție) în actuala Ljubljana

Zona care este actualmente Slovenia a fost în epoca romană împărțită între Venetia et Histria (regiunea X a Italiei Romane în împărțirea lui Augustus) și provinciile Pannonia și Noricum. Romanii au stabilit așezări la Emona (Ljubljana), Poetovio (Ptuj) și Celeia (Celje); și au construit drumuri comerciale și militare care treceau prin actuala Slovenie din Italia în Pannonia. În secolele al V-lea și al VI-lea, zona a fost supusă invaziilor hunilor și triburilor germane în timpul incursiunilor lor în Italia. O parte a teritoriului interior a fost protejată cu o linie defensivă de turnuri și ziduri numită Claustra Alpium Iuliarum⁠(d). O luptă crucială⁠(d) între Teodosie I și Eugeniu⁠(d) a avut loc în Valea Vipava⁠(d) în anul 394.

Colonizarea slavăModificare

Triburile slave au migrat în zona alpină după plecarea spre vest a lombarzilor (ultimul trib germanic) în 568, iar sub presiunea avarilor, au început să colonizeze Alpii Orientali⁠(d). De la 623 la 624 sau posibil 626, regele Samo i-a unit pe slavii alpini și occidentali împotriva avarilor și popoarelor germanice și a înființat ceea ce se numește Regatul lui Samo. După moartea lui Samo și dezintegrarea acestui stat în 658 sau 659, strămoșii slovenilor situați în actuala Carintie au format ducatul independent Carantania, [50] și Carniola, devenită și ea mai târziu ducat. Alte părți ale Sloveniei de astăzi au fost din nou dominate de avari înainte de victoria lui Carol cel Mare asupra lor în 803. În timp, nou-veniții slavi au asimilat populația autohtonă, compusă din triburi ilirice, celtice, germanice și tracice, dar și coloniștii romani de aici, din această sinteză etno-lingvistică rezultând poporul sloven.

 
Piatra Prințului, simbol al ducatului Carantania

Evul MediuModificare

Carantanii⁠(d), unul dintre grupurile ancestrale ale slovenilor moderni, în special ai slovenilor carintieni⁠(d), au fost primii slavi care au acceptat creștinismul⁠(d). Ei erau fost creștinați mai ales de misionari irlandezi, printre care Modestus⁠(d), cunoscut sub numele de „Apostolul Carantanilor”. Acest proces, alături de creștinizarea bavarezilor⁠(d), a fost descris mai târziu în memorandumul cunoscut sub numele de Conversio Bagoariorum et Carantanorum⁠(d), despre care se crede că a exagerat rolul Bisericii din Salzburg în procesul de creștinare, în dauna unor eforturi similare ale Patriarhiei din Aquileia.

 
Ilustrare a unui ritual democratic străvechi al triburilor vorbitoare de limbă slovenă, care avea loc la Piatra Prințului⁠(d) în limba slovenă până în 1414.

La mijlocul secolului al VIII-lea, Carantania a devenit un ducat vasal sub conducerea bavarezilor, care au început să răspândească creștinismul. Trei decenii mai târziu, carantanii⁠(d) au fost incluși, împreună cu bavarezii, în Imperiul Carolingian. În aceeași perioadă, Carniola a intrat și ea sub dominația francilor și a fost creștinat de către Aquileia. În urma rebeliunii anti-france a lui Ljudevit Posavski⁠(d) de la începutul secolului al IX-lea, francii i-au înlăturat pe prinții carantanieni, înlocuindu-i cu ducii lor de frontieră. În consecință, sistemul feudal franc a ajuns pe teritoriul sloven.

După victoria împăratului Otto I asupra maghiarilor din 955, teritoriul sloven a fost împărțit într-o serie de regiuni de graniță ale Sfântului Imperiu Roman. Carantania, fiind cea mai importantă, a fost ridicată la rangul, ca Ducatul Carintiei în 976.

Până în secolul al XI-lea, germanizarea a ceea ce este acum Austria Inferioară a izolat efectiv teritoriul locuit de sloveni de ceilalți slavii occidentali, grăbind dezvoltarea slavilor din Carantania⁠(d) și Carniola într-un grup etnic carantian-carniolan-sloven. În Evul Mediu târziu, provinciile istorice Carniola, Styria, Carintia, Gorizia⁠(d), Trieste și Istria s-au dezvoltat din regiunile de frontieră și au fost încorporate în statul german medieval. Consolidarea și formarea acestor ținuturi istorice au avut loc într-o perioadă lungă de timp între secolele al XI-lea și al XIV-lea și au fost conduse de o serie de familii feudale importante, cum ar fi ducii de Spannheim, contele de Gorizia⁠(d), contele de Celje⁠(d) și, în cele din urmă, casa de Habsburg. Într-un proces paralel, o colonizare germană intensă a diminuat semnificativ dimensiunile zonelor locuite de vorbitorii de slovenă. Până în secolul al XV-lea, teritoriul etnicilor sloveni⁠(d) a fost redus la dimensiunea actuală. [51]

În secolul al XIV-lea, cea mai mare parte a teritoriului Sloveniei de astăzi a fost preluat de Habsburgi, clanul maghiar Záh administrând teritoriile care legau Slovenia de Slovacia și Moravia a fost exterminat în 1330, iar slovenii au pierdut definitv legătura cu rudele lor slovace. Conții de Celje⁠(d), o familie feudală din această zonă, care în 1436 a dobândit titlul de prinți, au fost o vreme concurenții puternici ai Habsburgilor. Această mare dinastie, importantă la nivel politic european, cu centrul pe teritoriul Sloveniei, a dispărut în 1456. Numeroasele sale mari moșii au devenit ulterior proprietatea Habsburgilor, care au păstrat controlul asupra zonei până la începutul secolului al XX-lea. Patria del Friuli⁠(d) a dominat actuala Slovenie de vest până la cucerirea venețiană în 1420.

 
Armata otomană în luptă cu Habsburgii⁠(d) în Slovenia de astăzi în timpul Marelui Război al Ligii Sfinte.

La sfârșitul Evului Mediu, Țările Slovene⁠(d) au suferit un regres economic și demografic grav din cauza raidurilor turcești⁠(d). În 1515, o răscoală țărănească⁠(d) s-a răspândit pe aproape întregul teritoriu sloven. În 1572 și 1573, revolta țărănească croato-slovenă⁠(d) a provocat dezastru în toată regiunea. Astfel de revolte, adesea întâmpinate cu înfrângeri sângeroase, au continuat pe parcursul secolului al XVII-lea. [51]

Perioada modernă timpurieModificare

Republica Venețiană a fost dizolvată de Franța, iar Slovenia venețiană a fost transferată Imperiului Austriac în 1797. Țările Slovene⁠(d) au făcut parte din Provinciile Ilirice⁠(d) administrate de francezi, înființate de Napoleon, apoi din Imperiul Austriac și Austro-Ungaria. Slovenii trăiau în cea mai mare parte a Carniolei, în sudul ducatelor din Carintia și Styria, în nordul și estul litoralului austriac, precum și în Prekmurje din Regatul Ungariei.[52] Industrializarea a fost însoțită de construcția de căi ferate care să lege orașele și târgurile, însă urbanizarea era limitată.

Din cauza oportunităților limitate, între 1880 și 1910 a existat o emigrare extinsă, iar aproximativ 300.000 de sloveni (adică 1 din 6) au emigrat în alte țări,[53] mai ales în SUA, dar și în America de Sud (în principal în Argentina); Germania, Egipt și în orașele mai mari din Austro-Ungaria, în special Viena și Graz. Zona din Statele Unite cu cea mai mare concentrație de imigranți sloveni este Cleveland, Ohio. Celelalte locații din Statele Unite unde s-au stabilit mulți sloveni au fost zone cu activități industriale și miniere importante: Pittsburgh, Chicago, Pueblo, Butte, Minnesota de Nord și Valea Salt Lake. Bărbații erau importanți ca muncitori în industria minieră, datorită unor aptitudini pe care le-au deprins în Slovenia. În ciuda acestui fapt, populația slovenă a crescut semnificativ.[53] Alfabetizarea a fost extrem de ridicată, la 80-90%.[53]

În secolul al XIX-lea a apărut o revigorare a culturii în limba slovenă, însoțită de o căutare naționalistă romantică⁠(d) pentru autonomie culturală și politică. Ideea unei Slovenii Unite⁠(d), înaintată mai întâi în timpul revoluțiilor din 1848, a devenit platforma comună a majorității partidelor și mișcărilor politice slovene din Austro-Ungaria. În aceeași perioadă, iugoslavismul⁠(d), o ideologie care subliniază unitatea tuturor popoarelor slave din sud, s-a răspândit ca reacție la naționalismul pan-german⁠(d) și iredentismul italian⁠(d).

Primul Război MondialModificare

 
Bătăliile de pe Isonzo au avut loc mai ales în zonele muntoase accidentate deasupra râului Soča.

Primul Război Mondial a adus pierderi grele slovenilor, în special în cele douăsprezece bătălii de pe Isonzo, care au avut loc în zona actualei frontiere de vest a Sloveniei cu Italia. Sute de mii de soldați sloveni au fost luați în armata austro-ungară, și peste 30.000 dintre ei au murit. Sute de mii de sloveni din Gorizia și Gradisca au fost strămutați în lagărele de refugiați⁠(d) din Italia și Austria. În timp ce refugiații din Austria au primit un tratament decent, refugiații sloveni din lagărele italiene au fost tratați ca dușmani ai statului și câteva mii au murit de malnutriție și boli între 1915 și 1918. [54] Zone întregi din litoralul sloven au fost distruse.

Tratatul de la Rapallo⁠(d) din 1920 a lăsat aproximativ 327.000 de persoane din populația totală de 1,3 milioane de sloveni în Italia.[55][56] După ce fasciștii au preluat puterea în Italia, ei au fost supuși unei politici de italianizare fascistă⁠(d) violentă. Aceasta a dus la emigrarea în masă a slovenilor, în special a clasei de mijloc, din Litoral⁠(d) și Trieste în Iugoslavia și America de Sud. Cei care au rămas au organizat mai multe rețele conectate de rezistență pasivă și armată. Cea mai cunoscută a fost organizația militantă antifascistă TIGR⁠(d), formată în 1927 pentru a lupta împotriva opresiunii fasciste a populației slovene și croate în Veneția Iuliană⁠(d).[57][58]

Regatul sârbilor, croați și slovenilor (mai târziu Regatul Iugoslaviei)Modificare

 
Proclamarea statului sloven, croat și sârb în Piața Congresului⁠(d) din Ljubljana la

Partidul Popular Sloven⁠(d) a lansat o mișcare de autodeterminare, cerând crearea unui stat al slavilor de sud, semi-independent, sub conducere habsburgică. Propunerea a fost ridicată de majoritatea partidelor slovene și a urmat o mobilizare în masă a societății civile slovene, cunoscută sub numele de Mișcarea Declarației.[59] Această cerere a fost respinsă de elitele politice austriece; dar după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar în urma Primului Război Mondial, Consiliul Național al Slovenilor, Croaților și Sârbilor a preluat puterea la Zagreb la . La 29 octombrie, independența a fost declarată de o reuniune națională în Ljubljana și de către parlamentul croat, declarând înființarea noului stat al slovenilor, croaților și sârbilor.

 
Hartă care prezintă teritoriul actual al Sloveniei, cu limitele regionale tradiționale; teritoriile slovenofone anexate de Italia după Primul Război Mondial sunt afișate în dungi

La , statul slovenilpr, croaților și sârbilor s-a unit cu Serbia, devenind parte a noului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor; în 1929, el și-a schimbat numele în Regatul Iugoslaviei. Cea mai mare parte a teritoriului Sloveniei, fiind cel mai industrializat și mai occidentalizat, comparativ cu alte părți mai puțin dezvoltate ale Iugoslaviei, a devenit principalul centru al producției industriale: în comparație cu Serbia, de exemplu, producția industrială slovenă era de patru ori mai mare; și față de Macedonia, de 22 de ori. Perioada interbelică a adus și mai multă industrializare Sloveniei, cu o creștere economică rapidă în anii 1920, urmată de o ajustare economică relativ reușită după Marea Criză Economică din 1929.

În urma unui plebiscit din octombrie 1920, sudul slovenofon al Carintiei a fost cedat Austriei. Prin Tratatul de la Trianon, pe de altă parte, Regatul Iugoslaviei a primit regiunea Prekmurje, locuită de sloveni, care făcea parte din jumătatea maghiară a Austro-Ungariei.

Slovenii care locuiesc în teritorii care au căzut sub conducerea statelor vecine — Italia, Austria și Ungaria — au fost supuși asimilării.

Al Doilea Război MondialModificare

Slovenia a fost singura națiune europeană de astăzi care a fost separată în trei și complet anexată atât de Germania Nazistă, cât și de Italia fascistă în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[60] În plus, regiunea Prekmurje din est a fost atașată Ungariei, iar câteva sate din Valea inferioară a Savei⁠(d) au fost încorporate în nou-creatul Stat Independent al Croației (NDH).

 
Adolf Hitler și Martin Bormann vizitează Maribor în aprilie 1941.

Forțele Axei au invadat Iugoslavia în aprilie 1941 și au învins țara în câteva săptămâni. Partea de sud a Sloveniei, inclusiv Ljubljana, a fost anexată Italiei, în timp ce naziștii au preluat partea nordică și estică a țării. Naziștii aveau un plan de purificare etnică a acestor zone[61] și au reinstalat sau au expulzat populația civilă slovenă în statele-marionetă Serbia lui Nedić (7500) și Croația ustașilor (10.000). În plus, aproximativ 46.000 de sloveni au fost expulzați în Germania, inclusiv copii care au fost separați de părinți și dați unor familii germane.[62][63] În același timp, etnicii germani din enclava Gottschee⁠(d) din zona anexată de Italia au fost strămutați în zonele controlate de naziști, curățate de populația slovenă.[64] Aproximativ 30.000 până la 40.000 de bărbați sloveni au fost recrutați în armata germană și trimisi pe frontul de est. Limba slovenă a fost interzisă în educație, iar utilizarea ei în viața publică a fost limitată la minimul absolut.[60]

În partea de central-sudică a Sloveniei, anexată de Italia fascistă și redenumită provincia Lubiana⁠(d), în aprilie 1941 a fost organizat Frontul Sloven de Eliberare Națională⁠(d). Condus de Partidul Comunist, el a format unitățile partizane slovene⁠(d) ca parte a partizanilor iugoslavi în frunte cu liderul comunist Josip Broz Tito.[65][66]

 
Partizani luptând pentru regiunea Trieste și Primorje, 1945

După declanșarea rezistenței în vara anului 1941, a crescut și violența italiană împotriva populației civile slovene. Autoritățile italiene au deportat circa 25.000 de persoane în lagărele de concentrare⁠(d), adică 7,5% din populația zonei de ocupație. Cele mai grele condiții erau în lagărele Rab⁠(d) și Gonars⁠(d). Pentru a contracara insurgența condusă de comuniști, italienii au sponsorizat unități antigherilă locale, formate în mare parte din populația conservatoare catolică locală, care respingea violența revoluționară a partizanilor. După armistițiul cu Italia din septembrie 1943, germanii au preluat atât provincia Ljubljana, cât și litoralul sloven, încorporându-le în zona operațională a litoralului Mării Adriatice. Ei au unit contrainsurgența anticomunistă slovenă în Garda Internă Slovenă⁠(d) și au stabilit un regim-marionetă în provincia Ljubljana. Rezistența anti-nazistă s-a extins însă, creându-și propriile structuri administrative ca bază pentru statalitatea slovenă în cadrul unei noi Iugoslavii federale și socialiste.[67][68]

În 1945, Iugoslavia a fost eliberată de rezistența partizană și în curând a devenit o federație socialistă cunoscută sub numele de Republica Populară Federală Iugoslavia. Slovenia a aderat la federație ca republică constitutivă, condusă de propria sa conducere pro-comunistă.

Aproximativ 8% din întreaga populație slovenă a decedat în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Mica comunitate evreiască, în cea mai mare parte stabilită în regiunea Prekmurje, a pierit în 1944 în holocaustul evreilor maghiari⁠(d). Minoritatea vorbitoare de limbă germană, care reprezenta 2,5% din populația Sloveniei înainte de al Doilea Război Mondial, a fost fie expulzată, fie ucisă în urma războiului. Sute de italieni istrieni și sloveni⁠(d) care s-au opus comunismului au fost uciși în masacrele din foibe⁠(d) și mai mult de 25.000 au fugit sau au fost expulzați din Istria slovenă⁠(d) în urma războiului.[69]

Perioada socialistăModificare

 
Locația Sloveniei în Republica Socialistă Federală Iugoslavia

După restabilirea Iugoslaviei în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Slovenia a devenit parte a Iugoslaviei Federale. A fost format un stat socialist, dar din cauza rupturii Tito-Stalin din 1948, libertățile economice și personale au rămas mai largi decât în țările Blocul Răsăritean. În 1947, litoralul sloven⁠(d) și jumătatea de vest a Carniolei Interioare⁠(d), care fuseseră anexate de Italia după Primul Război Mondial, au fost atașate Sloveniei.

După eșecul colectivizării forțate, care a fost încercată din 1949-1953, s-a introdus o politică de liberalizare economică treptată, cunoscută sub denumirea de autogestiune muncitorească⁠(d), sub îndrumarea și supravegherea teoreticianului marxist și liderului comunist Edvard Kardelj⁠(d), principalul ideolog al căii titoiste⁠(d) către socialism. Cei suspectați de a fi adversari ai acestei politici, atât din interiorul, cât și din afara Partidului Comunist, au fost persecutați și mii de oameni au fost trimiși la Goli otok⁠(d).

 
Josip Broz Tito a condus RSF Iugoslavia între 1944 și 1980; În fotografie: Tito cu președintele american Richard Nixon la Casa Albă, 1971

Sfârșitul anilor 1950 a adus o politică de liberalizare în sfera culturală, iar limitarea trecerii frontierei cu Italia și Austria învecinate a fost permisă din nou. Până în anii 1980, Slovenia s-a bucurat de o autonomie relativ largă în cadrul federației. În 1956, Josip Broz Tito, alături de alți lideri, a fondat Mișcarea de Nealiniere. În special în anii 1950, economia Sloveniei s-a dezvoltat rapid și a fost puternic industrializată. Odată cu descentralizarea economică a Iugoslaviei în 1965-1966, produsul intern al Sloveniei ajunsese de 2,5 ori mai mare decât media republicilor iugoslave.

Opoziția față de regim a fost în mare parte limitată la cercurile intelectuale și literare și a devenit deosebit de vocală după moartea lui Tito în 1980, când situația economică și politică din Iugoslavia a devenit foarte tensionată.[51] Disputele politice pe marginea măsurilor economice au fost reluate în sentimentul publicul, deoarece mulți sloveni simțeau că sunt exploatați economic, trebuind să susțină o administrație federală costisitoare și ineficientă.

Primăvara Slovenă, democrația și independențaModificare

În 1987, un grup de intelectuali a cerut independența Sloveniei în numărul 57⁠(d) al revistei Nova revija⁠(d). S-au declanșat numeroase cereri de democratizare și de mai multă independență pentru Slovenia. O mișcare democratică de masă, coordonată de Comitetul pentru Apărarea Drepturilor Omului⁠(d), a cerut comuniștilor să se orienteze în direcția reformelor democratice.

În septembrie 1989, au fost adoptate numeroase amendamente constituționale⁠(d) pentru introducerea democrației parlamentare în Slovenia.[70][71] La , Adunarea Sloveniei a schimbat denumirea oficială a statului în „Republica Slovenia”.[72][73] În aprilie 1990 au avut loc primele alegeri democratice în Slovenia, iar mișcarea unită de opoziție DEMOS⁠(d) condusă de Jože Pučnik⁠(d) a ieșit victorioasă.

 
Forțele slovene atacă un tanc al armatei iugoslave în timpul Războiului de Zece Zile, 1991

Evenimentele revoluționare inițiale din Slovenia au precedat revoluțiile din 1989 în Europa de Est cu aproape un an, dar au fost în mare parte uitate de observatorii internaționali. La , peste 88% din alegători au votat pentru o Slovenie suverană și independentă. [74][75] La , Slovenia a devenit independentă[38] prin transmiterea documentelor juridice corespunzătoare.[76] În zorii zilei de 27 iunie, Armata Populară Iugoslavă a trimis forțe pentru a preveni măsuri suplimentare de separare a Sloveniei, ceea ce a dus la Războiul de Zece Zile.[77] [78] La 7 iulie, s-a semnat Acordul de la Brijuni, implementând un armistițiu și un moratoriu de trei luni pe independența Sloveniei.[79] La sfârșitul lunii, ultimii soldați ai armatei iugoslave au părăsit Slovenia.

În decembrie 1991 a fost adoptată o nouă constituție,[76] urmată în 1992 de legile privind deznaționalizarea și privatizarea.[80] Membrii Uniunii Europene au recunoscut Slovenia ca stat independent la , iar Organizația Națiunilor Unite a acceptat-o ca membră pe .[81]

Slovenia a aderat la Uniunea Europeană la . Slovenia are un comisar în Comisia Europeană și șapte europarlamentari sloveni în Parlamentul European. Tot în 2004, Slovenia a aderat și la NATO. Slovenia a reușit ulterior să îndeplinească criteriile de la Maastricht⁠(d) și a aderat la Zona Euro (prima țară post-comunistă care a realizat acest lucru) la . A fost prima țară postcomunistă care a deținut președinția Consiliului Uniunii Europene, pentru primele șase luni ale anului 2008. La 21 iulie 2010, a devenit membră a OCDE.[82]

GeografieModificare

 
Hartă topografică a Sloveniei
 
Muntele Triglav⁠(d)

Slovenia este situată în Europa Centrală și de Sud-Est, atingând Alpii și cu ieșire la Marea Mediterană. Se află între latitudinile de 45° și 47° N⁠(d) și longitudinile de 13°⁠(d) și 17° E.⁠(d) Al 15-lea meridian estic⁠(d) aproape corespunde cu mijlocul pe direcția vest-est.[83] Centrul Geometric al Republicii Slovenia⁠(d) se află la coordonatele 46°07'11.8 "N și 14°48'55.2" E,[84] în Slivna, în comuna Litija.[85] Cel mai înalt vârf al Sloveniei este Triglav⁠(d) (2.864 m); altitudinea medie a țării deasupra nivelului mării este de 557 m.

Patru regiuni geografice europene se întâlnesc în Slovenia: Alpii, Alpii Dinaricii, Câmpia Panonică și Marea Mediterană. Deși se află pe malul Mării Adriatice, cea mai mare parte a Sloveniei se află în bazinul hidrografic al Mării Negre. Alpii — inclusiv Alpii Iulieni, Alpii Kamnik-Savinja și lanțul Karawank, precum și masivul Pohorje — domină nordul Sloveniei de-a lungul graniței sale lungi cu Austria. Coasta slovenă a Mării Adriatice se întinde pe aproximativ 47 km [86] între Italia și Croația.

Termenul „relief carstic” este denumit după platoul Karst din sud-vestul Sloveniei, o regiune calcaroasă cu râuri subterane, chei și peșteri, între Ljubljana și Marea Mediterană. Pe câmpia panonică de la est și nord-est, spre granițele cu Croația și Ungaria, peisajul este în esență șes. Cu toate acestea, majoritatea teritoriului sloven este deluros sau muntos, aproximativ 90% din suprafață fiind la altitudini de peste 200 m deasupra nivelului mării.

Peste jumătate din țară (11.823 km²) este acoperită de păduri.[87] Slovenia este, astfel, a treia cea mai împădurită țară din Europa, după Finlanda și Suedia. Pădurile sunt predominant fag, amestec brad-fag și fag-stejar și au o capacitate de producție relativ ridicată.[88] Mai există încă și rămășițe ale pădurilor primordiale, cea mai mare din zona Kočevje. Pășunile acoperă 5.593 km², iar câmpurile și grădinile 954 km². Există 363 km² de livezi și 216 km² de vii.

GeologiaModificare

 
Scurgerile de soluții (cunoscute și sub denumirea de rillenkarren) sunt o caracteristică carstică a Podișului Karst, ca și în multe alte zone carstice ale lumii.

Slovenia se află într-o zonă seismică⁠(d) destul de activă datorită poziției sale pe placa Adriatică⁠(d), care este presată între placa eurasiatică⁠(d) la nord și placa africană⁠(d) la sud, rotindu-se în sens trigonometric.[89] Astfel, țara se află la intersecția a trei unități geotectonice importante: Alpii la nord, Alpii Dinarici la sud, și Câmpia Panonică la est.[89] Oamenii de știință au reușit să identifice 60 de cutremure distrugătoare de-a lungul istoriei. În plus, o rețea de stații seismice este activă în întreaga țară.[89] Multe părți din Slovenia au un sol carbonat și s-a dezvoltat un sistem extins subteran.

Regiuni naturaleModificare

Primele regionalizări ale Sloveniei au fost făcute de geografii Anton Melik⁠(d) (1935-1936) și Svetozar Ilešič (1968). Noua regionalizare a lui Ivan Gams a împărțit Slovenia în următoarele macroregiuni:[90]

Conform unei regionalizări geografice naturale mai noi, țara este formată din patru macroregiuni. Acestea sunt peisajele alpin, mediteranean, dinaric și panonic. Macroregiunile sunt definite în funcție de unitățile principale de relief (Alpii, Câmpia Panonică, Alpii Dinarici) și tipurile de climă (submediteraneană, temperat-continentală, montană).[91] Acestea sunt adesea destul de întrețesute.

Zonele protejate din Slovenia cuprind parcurile naționale, parcurile regionale și parcurile naturale, cel mai mare dintre acestea fiind Parcul Național Triglav⁠(d). Există 286 de arii protejate Natura 2000, care reprezintă 36% din suprafața țării, cel mai mare procent din statele Uniunii Europene.[92] În plus, potrivit Indicelui de Performanță Ecologică⁠(d), calculat de Universitatea Yale, Slovenia este considerată „foarte performantă” datorită eforturilor de protecție a mediului.[93]

ClimaModificare

 
Diferite tipuri de nori în Alpii Iulieni (nord-vestul Sloveniei), după văzuți din vârful Mangart⁠(d) în septembrie 2007.
 
Tipurile de climă din Slovenia între 1970-2000 și climogramele pentru localități selectate.

Slovenia este situată în latitudini temperate. Clima este, de asemenea, influențată de varietatea reliefului și de influența Alpilor și Mării Adriatice. În nord-est, prevalează tipul climatic continental cu cea mai mare diferență dintre temperaturile de iarnă și de vară. În regiunea de coastă, există un climat submediteranean. Efectul mării asupra valorilor temperaturii este vizibil și în valea Soča, în timp ce în regiunile montane înalte domină climatul alpin. Există o puternică interacțiune între aceste trei sisteme climatice în cea mai mare parte a țării.[94][95]

Precipitațiile, adesea provenite din Golful Genovei,[96] variază în întreaga țară, cu peste 3.500 mm în unele regiuni occidentale și scăzând la 800 mm în Prekmurje. Zăpada este destul de frecventă în timpul iernii, iar stratul de zăpadă înregistrate în Ljubljana în 1952 a fost de 146 cm.

În comparație cu Europa de Vest, Slovenia nu este foarte vântoasă, deoarece este protejată de Alpi. Vitezele medii ale vântului sunt mai mici decât în câmpiile din țările vecine. Datorită terenului accidentat, sunt prezente vânturi verticale locale cu perioade zilnice. În afară de acestea, există trei vânturi de o importanță regională deosebită: bora⁠(d), jugo și foehn. Jugo și bora sunt caracteristice litoralului, Jugo este umed și cald, iar bora este de obicei rece. Foehnul este tipic regiunilor alpine din nordul Sloveniei. În general, în Slovenia există vânturi dinspre nord-est, vânturi dinspre sud-est și vânturi nordice⁠(d).[97]

ApeleModificare

 
Râul Soča curge prin Parcul Național Triglav
 
Lacul Bohinj⁠(d), cel mai mare lac din Slovenia, unul dintre cele două izvoare ale râului Sava

Teritoriul sloven aparține în principal (16.423 km², adică 81%), bazinului Mării Negre. Mării Adriatice îi aparține o parte mai mică (3.850 km², adică 19%). Aceste două părți sunt împărțite în unități mai mici pe baza râurilor lor centrale: bazinul Murului, bazinul Dravei, bazinul Savei cu bazinul râului Kolpa și bazinul râurilor Adriatice.[98] În comparație cu țările dezvoltate, calitatea apei din Slovenia este considerată printre cele mai ridicate din Europa. Unul dintre motive este fără îndoială că majoritatea râurilor izvorăsc din munții Sloveniei. Dar aceasta nu înseamnă că Slovenia nu are probleme cu calitatea apei de suprafață și a apei subterane, în special în zonele cu agricultură intensivă⁠(d).[99]

BiodiversitateaModificare

 
Olmul poate fi găsit în peștera Postojna și în alte peșteri din țară.

Slovenia a semnat la Convenția de la Rio privind diversitatea biologică⁠(d) și a devenit parte la convenție la .[100] Ulterior, a elaborat o strategie națională și un plan de acțiune privind biodiversitatea⁠(d), care au fost primite de convenție la .

Slovenia se distinge printr-o mare varietate de habitate[101] datorită contactului dintre unitățile geologice și regiunile biogeografice și datorită influențelor umane. Aproximativ 12,5% din teritoriu este protejat, cu 35,5% în rețeaua ecologică Natura 2000.[102] În ciuda acestui fapt, din cauza poluării și a degradării mediului, diversitatea este în declin.

Animale

ibexDiversitatea biologică a țării este ridicată, 1% din organismele lumii trăind în Slovenia, a cărei suprafață reprezintă 0,004% din suprafața Pământului.[103] Există 75 de specii de mamifere, printre care marmote, capre alpine și capre negre. Există numeroși cerbi, căpriori, mistreți și iepuri sălbatici⁠(d).[104] Pârșul⁠(d) se găsește adesea în pădurile slovene de fag. Capturarea acestor animale are o tradiție îndelungată și face parte din identitatea națională slovenă.[105]

 
Albina carniolană este originară din Slovenia și este o subspecie al albinei occidentale.

Carnivore importante sunt râsul eurasiatic,[106][107] pisica sălbatică europeană, vulpea (în special vulpea roșie) și șacalul european.[108] Există arici, jderi și șerpi cum ar fi viperele și șerpii de casă. Conform estimărilor recente, Slovenia are circa 40–60 de lupi[109] și aproximativ 450 de urși bruni.[110][111]

Slovenia găzduiește un număr extrem de divers de specii de peșteră, câteva zeci fiind specii endemice.[112] Printre vertebratele de peșteră, singura cunoscută este olmul, care trăiește în Karst, Carniola Inferioară și Carniola Albă.

Singura specie obișnuită de cetacee găsită în nordul Mării Adriatice de nord este alifanul⁠(d) (Tursiops truncatus). [113]

Există o mare varietate de păsări, cum ar fi huhurezul, ciuful, bufnița-vultur, șoimii⁠(d) și șerparii. Au fost consemnate și alte păsări de pradă, precum și un număr tot mai mare de corbi, ciori⁠(d) și coțofene⁠(d) care migrează în Ljubljana și Maribor, unde le priește.[114] Printre alte păsări se numără ciocănitoarea neagră și cea verde și barza albă, care cuibărește în principal în Prekmurje.

 
Lipițani la pășune

Există 13 animale domestice indigene din Slovenia,[115] din opt specii (găină, porc, câine, cal, oaie, capră, albină, și vacă).[116] Printre acestea se numără ciobănescul de Karst⁠(d),[117] albina carniolană și calul Lipițan.[116] Acestea au fost conservate conservare ex-situ⁠(d) și in situ.[118] Păstrăvul marmorat⁠(d) (Salmo marmoratus) este un pește sloven indigen.[119] S-au introdus programe de reproducere extinse pentru a repopula păstrăvul marmorat în lacuri și pe râurile invadate de specii de păstrăvi⁠(d) neindigene. În Slovenia trăiește și somnul.

Fungi

Peste de 2.400 specii de ciuperci au fost înregistrate din Slovenia[120] și, din moment ce această cifră nu include fungii care formează licheni, numărul total de fungi sloveni deja cunoscuți este, fără îndoială, mult mai mare. Multe rămân să fie descoperite.

Plante

Slovenia este a treia cea mai împădurită țară din Europa,[121] cu 58,3% din teritoriu acoperit de păduri.[122] Pădurile reprezintă o resursă naturală importantă, iar exploatarea forestieră este menținută la minimum. În interiorul țării sunt păduri tipice din Europa Centrală, predominant stejar și fag. În munți, sunt mai frecvenți molidul, bradul și pinul. Pinii cresc și în Podișul Karst, deși numai o treime din regiune este acoperită de păduri de pin. Teiul, comun în pădurile slovene, este un simbol național. Linia arborilor este la 1.800–1.900 m. [123]

În Alpi, se găsesc flori ca Daphne blagayana⁠(d), gențiana (Gentiana clusii⁠(d), Gentiana froelichi), Primula auricula⁠(d), floarea de colț (simbolul al alpinismului sloven), papucul doamnei, Fritillaria meleagris, (laleaua pestriță) și Grandis Pulsatilla⁠(d).

În Slovenia există multe plante de grupuri utile din punct de vedere etnobotanic⁠(d). Din cele 59 de specii de importanță etnobotanică cunoscute, unele, cum ar fi Aconitum napellus, Cannabis sativa și Taxus baccata, sunt restricționate la utilizare conform Monitorului Oficial al Republicii Slovenia.[124]

PoliticăModificare

Șeful de stat, Borut Pahor; și șeful guvernului, Marjan Šarec⁠(d)

Slovenia este o republică democratică parlamentară cu un sistem multipartit. Șeful statului este președintele⁠(d), care este ales prin vot popular și are un rol integrant important.[125] Președintele este ales pentru cinci ani și pentru maxim două mandate consecutive. El sau ea are în principal un rol reprezentativ și este comandantul-șef al forțelor armate slovene⁠(d).[126]

Autoritatea executivă și administrativă din Slovenia este deținută de Guvernul Sloveniei⁠(d) (Vlada Republike Slovenije),[81] condus de prim-ministru⁠(d) și consiliul de miniștri (cabinetul), aleși de către Adunarea Națională⁠(d) (Državni zbor Republike Slovenije). Autoritatea legislativă este deținută de parlamentul bicameral, caracterizat printr-o dualitate asimetrică.[127] Cea mai mare parte a puterii este concentrată în Adunarea Națională, care este formată din nouăzeci de membri. Dintre aceștia, 88 sunt aleși de toți cetățenii într-un sistem de reprezentare proporțională, în timp ce doi sunt aleși de membrii înregistrați ai minorităților autohtone⁠(d) maghiară și italiană. Au loc alegeri la fiecare patru ani. Consiliul Național⁠(d) (Državni svet Republike Slovenije), alcătuit din patruzeci de membri, desemnați să reprezinte grupuri de interese sociale, economice, profesionale și locale, are o putere limitată de consiliere și control.[127] Perioada 1992-2004 a fost marcată de guvernarea Partidului Democrației Liberale din Slovenia⁠(d), care a fost responsabil de trecerea treptată de la economia titoistă⁠(d) la economia de piață capitalistă. Ulterior, a atras multă critică din partea economiștilor neo-liberali, care au cerut o abordare mai puțin graduală. Președintele partidului, Janez Drnovšek, care a ocupat funcția de prim-ministru între 1992 și 2002, a fost unul dintre cei mai influenți politicieni sloveni din anii '90[128] alături de președintele Milan Kučan⁠(d) (care a servit între 1990 și 2002).[129][130]

Perioada 2005-2008 a fost caracterizată de un exces de entuziasm după aderarea la UE. În timpul primului mandat al guvernului lui Janez Janša, pentru prima dată după independență, băncile slovene au constatat că rapoartele depozite-credite⁠(d) scapă de sub control. Au existat împrumuturi excesive de la băncile străine și apoi creditarea exagerată a clienților, inclusiv a magnaților de afaceri locali.

După declanșarea crizei financiare din 2007-2010⁠(d) și a crizei datoriei suverane europene, coaliția de stânga care a înlocuit guvernul lui Janša în alegerile din 2008 a trebuit să facă față consecințelor supra-împrumutului din 2005-2008. Tentativele de implementare a reformelor care ar fi ajutat la redresarea economică au fost întâmpinate de proteste ale studenților, conduse de un student care mai târziu avea să devină membru al SDS⁠(d) al lui Janez Janša, și de către sindicate. Reformele propuse au fost amânate într-un referendum. Guvernul de stânga a fost demis cu un vot de neîncredere. Janez Janša a atribuit explozia de cheltuieli și de supracreditare perioadei guvernării de stânga; el a propus reforme dure de austeritate pe care el le-a ajutat anterior să amâne. În general, unii economiști estimează că partidele de stânga și de dreapta au permis supracreditarea pentru că fiecare bloc încerca să creeze o elită economică care să sprijine forțele sale politice. [131]

Puterea judecătoreascăModificare

Puterile judecătorești din Slovenia sunt executate de judecători, aleși de Adunarea Națională. Puterea judiciară în Slovenia este pusă în aplicare de către instanțe cu responsabilități generale și tribunale specializate care se ocupă de aspecte legate de domenii juridice specifice. Procurorul de stat⁠(d) este o autoritate independentă de stat responsabilă de urmărirea penală a cauzelor intentate persoanelor suspectate de săvârșirea infracțiunilor. Curtea Constituțională⁠(d), formată din nouă judecători aleși pentru o perioadă de nouă ani, decide asupra conformității legilor cu Constituția; toate legile și reglementările trebuie, de asemenea, să respecte principiile generale ale dreptului internațional și ale acordurilor internaționale ratificate. [51]

ArmataModificare

 
Eurocopter Cougar al Armatei Slovene
 
Soldații sloveni ai Companiei a III-a din Regimentul 10 la un exercițiu militar

Forțele Armate Slovene⁠(d) oferă apărare militară independent sau în cadrul unei alianțe, în conformitate cu acordurile internaționale. Deoarece serviciul militar a fost abolit în 2003, ea este organizată ca o armată permanentă⁠(d) pe deplin profesională.[132] Comandantul suprem⁠(d) este Președintele Republicii Slovenia⁠(d), în timp ce comanda operațională este în domeniul șefului Statului Major General⁠(d) al Forțelor Armate Slovene. În 2016, cheltuielile militare au fost estimate la 0,91% din PIB-ul țării. Odată cu aderarea la NATO, forțele armate slovene au avut un rol mai activ în susținerea păcii internaționale. Aceștia au participat la operațiuni de sprijinire a păcii și la activități umanitare. Printre altele, soldații sloveni fac parte din forțele internaționale care servesc în Bosnia și Herțegovina, Kosovo și Afganistan. [133]

Organizarea administrativăModificare

Diviziuni administrative și regiuni tradiționaleModificare

Regiunile tradiționale ale Sloveniei
 
1 Litoralul Sloven;
Carniola:
02a Superioară
02b Interioară
02c Inferioară
3 Carintia;
4 Stiria;
5 Prekmurje

ComuneleModificare

Oficial, Slovenia este împărțită în 212 de comune (dintre care unsprezece au statut de comune urbane). Comunele sunt singurele organisme de autonomie locală din Slovenia. Fiecare comună este condusă de un primar (župan), ales la fiecare patru ani prin vot popular, și un sfat comunal (občinski svet). În majoritatea comunelor, sfatul comunal este ales prin sistemul de reprezentare proporțională; doar câteva comune mai mici utilizează sistemul de vot majoritar⁠(d). În comunele urbane, sfaturile comunale sunt numite consilii urbane (sau orășenești).[134] Fiecare comună are și un șef al administrației municipale (načelnik občinske uprave), numit de primar, care este responsabil de funcționarea administrației locale.[134]

Districtele administrativeModificare

Nu există o unitate intermediară oficială între comune și Republica Slovenia. Cele 62 de unități administrative, denumite oficial „unități administrative” (upravne enote), sunt doar subdiviziuni ale administrației publice naționale și sunt numite după respectivele centre ale birourilor guvernamentale. Acestea sunt conduse de un director al unității (načelnik upravne enote), numit de ministrul administrației publice.

Regiuni tradiționale și identitățiModificare

Regiunile tradiționale se bazează pe fostele ținuturi ale coroanei⁠(d) habsburgice, între care Carniola, Carintia, Styria și Litoralul. Mai mult decât cu Carniola în ansamblul ei sau cu Slovenia ca stat, slovenii au tendința istorică de a se identifica cu regiunile tradiționale ale Litoralului Sloven⁠(d), Prekmurje și chiar cu subregiuni tradiționale, cum ar fi Carniola Superioară, cea Inferioară și cea Interioară, mai mică. [135]

 
Regiuni statistice: 1. Gorizia, 2. Carniola superioară, 3. Carintia, 4. Drava, 5. Mura, 6. Slovenia centrală, 7. Sava Centrală, 8.   Savinja, 9. Karst-Coastă, 10. Carniola Interioară-Karst, 11.   Slovenia de Sud-Est, 12. Sava inferioară

Capitala Ljubljana a fost istoric centrul administrativ al Carniolei și a aparținut Carniolei Interioare⁠(d),[136] cu excepția sectorului Šentvid, care se află în Carniola Superioară⁠(d) și unde se afla frontiera dintre teritoriul anexat Germaniei și cel al provinciei italiene Lubiana⁠(d) în timpul celui de al Doilea Război Mondial.[136]

Regiuni statisticeModificare

Cele 12 regiuni statistice nu au nicio funcție administrativă și sunt împărțite în două macroregiuni în scopul politicii regionale a Uniunii Europene.[137] Aceste două macroregiuni sunt:

  • Slovenia de Est⁠(d) (Vzhodna Slovenija — SI01), care grupează regiunile statistice Mura, Drava, Carintia, Savinja, Sava Centrală, Sava Inferioară, Slovenia de Sud-Est și Carniola Interioară-Karst.
  • Slovenia de Vest⁠(d) (Zahodna Slovenija —SI02), care grupează regiunile statistice Slovenia Centrală, Carniola Superioară, Gorizia și Coastă-Karst.

EconomieModificare

 
Din 2007, Slovenia face parte din zona euro (albastru închis).

Slovenia are o economie dezvoltată și este, pe cap de locuitor⁠(d), cea mai bogată dintre țările slave după PIBul nominal[138] și a doua cea mai bogată cu PIB (PPP) după Cehia.[139] Slovenia a fost la începutul anului 2007 primul nou stat membru al UE care a introdus euro ca monedă, înlocuind tolarul. Din 2010, a fost membră a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.[35] [140] Există o mare diferență de prosperitate între diferitele regiuni. Regiunile cele mai bogate din punct de vedere economic sunt Slovenia Centrală⁠(d), care include capitala Ljubljana și regiunile vest-slovene⁠(d), ca Goriška⁠(d) și Coastă-Karst⁠(d), în timp ce regiunile cele mai puțin bogate sunt Mura⁠(d), Sava Centrală⁠(d) și Litoral-Carniola Interioară⁠(d).[141]

Creștere economicăModificare

 
Raportul împrumuturi-depozite⁠(d) în Slovenia pe ani - inclusiv perioada de explozie 2005-2008.[142]

În perioada 2004-2006, economia a crescut în medie cu aproape 5% pe an în Slovenia; în 2007, s-a extins cu aproape 7%. Această creștere explozivă a fost alimentată de datorii, în special între firme, și în special în domeniul construcțiilor. Criza financiară din perioada 2007-2010⁠(d) și criza datoriilor europene suverane au avut un impact semnificativ asupra economiei naționale.[143] Industria construcțiilor a fost grav afectată în 2010 și 2011.[144] În 2009, PIBul pe cap de locuitor⁠(d) al Sloveniei a scăzut cu 8%, cel mai mare declin din Uniunea Europeană după țările baltice și Finlanda. O povară crescândă pentru economia slovenă este populația sa îmbătrânită și în curs de îmbătrânire rapidă.[145]

În luna august 2012, contracția de la an la an a fost de 0,8%, însă în primul trimestru s-a înregistrat o creștere de 0,2% față de trimestrul anterior, după ajustarea datelor în funcție de sezon și zile lucrătoare.[146] Contracția de la an la an a fost atribuită scăderii consumului intern și încetinirea creșterii exporturilor. Scăderea consumului intern a fost atribuită austerității⁠(d) fiscale, înghețării cheltuielilor bugetare în ultimele luni ale anului 2011,[147] eșecului eforturilor de implementare a reformelor economice⁠(d), finanțării necorespunzătoare și scăderii exporturilor.[148]

Din cauza efectelor crizei, se aștepta ca mai multe bănci să trebuiască să fie salvate cu fonduri UE în 2013, însă capitalul necesar a fost acoperit din fondurile proprii ale țării. Acțiunile fiscale și legislațiile care vizează reducerea cheltuielilor, precum și mai multe privatizări au susținut redresarea economică începând cu anul 2014.[149] Ritmul real de creștere economică a fost de 2,5% în 2016 și s-a accelerat la 5% în 2017.[150] Sectorul construcțiilor a cunoscut o creștere recentă,[150] iar industria turismului este așteptată să înregistreze o creștere continuă.[151]

Datoria naționalăModificare

Datoria națională totală a Sloveniei la sfârșitul lunii septembrie 2011 se ridica la 15.884 milioane de euro, reprezentând 44,4% din PIB.[152] În august 2012, cele trei agenții de rating⁠(d) principale au retrogradat datoria suverană a Sloveniei. O poveste din 2013, cum că Slovenia ar avea nevoie de ajutor de salvare, a fost atribuită de ministrul afacerilor europene al Finlandei, Alexander Stubb, pe seama „rechinilor financiari” care doreau să valorifice povestea, creând profeții care se auto-împlinesc⁠(d). [153] În acel moment, Die Welt a clasat Slovenia printre cele trei țări europene cel mai puțin vulnerabile din punct de vedere financiar, în urma doar a Germaniei și Estoniei.[154][155]

Serviciile și industriaModificare

 
O reprezentare grafică a exporturilor de produse ale Sloveniei în 28 de categorii colorate.

Aproape două treimi dintre persoane sunt angajate în servicii și peste o treime în industrie și construcții.[156] Slovenia beneficiază de o forță de muncă bine educată, o infrastructură bine dezvoltată și de o locație la intersecția unor rute comerciale principale.[35]

Nivelul investițiilor străine directe⁠(d) (ISD) pe cap de locuitor în Slovenia este unul dintre cele mai scăzute din UE,[35] iar productivitatea muncii și competitivitatea economiei slovene sunt încă semnificativ sub media UE.[157][158] Impozitele sunt relativ ridicate, piața forței de muncă⁠(d) este considerată inflexibilă de mediul de afaceri, iar industriile pierd vânzări către China, India și alte părți ale lumii.[159]

Nivelul ridicat de deschidere face ca Slovenia să fie extrem de sensibilă la starea economiei principalilor ei parteneri comerciali și la schimbările în competitivitatea internațională a prețurilor. [160] Principalele industrii sunt autovehiculele, echipamentele electrice și electronice, mașinile, produsele farmaceutice și combustibilii.[35] Exemple de mari companii slovene care operează în Slovenia sunt producătorul de aparatură electrocasnică Gorenje, compania farmaceutică Krka⁠(d), compania distribuitoare de țiței Petrol Group⁠(d) și Revoz,⁠(d) o filială de fabricație a firmei Renault. [161] [162]

EnergiaModificare

În 2011, producția de energie electrică a fost de 14.144 GWh, iar consumul a fost de 12.602 GWh. Instalațiile hidroelectrice au produs 3.361 GWh, centralele termice produceau 4.883 GWh iar centralele nucleare⁠(d) au produs 5.899 GWh.

Un nou bloc de 600 MW al centralei termoelectrice Šoštanj a fost terminat și a fost conectat în toamna anului 2014.[163] Noua centrală hidroelectrică Krško de 39,5 MW a fost finalizată în 2013. Până în 2018, hidrocentralele Brežice (41,5 MW) și Mokrice (30,5 MW) urmau a fi construite pe râul Sava. Construcția a zece centrale hidroelectrice pe râul Sava cu o capacitate cumulată de 338 MW este planificată să fie finalizată până în 2030. O mare hidrocentrală cu stație de pompare⁠(d)la Kozjak, pe Drava, află în faza de planificare.

La sfârșitul anului 2011, erau instalatecel puțin 87 MWp de module fotovoltaice și 22 MW de centrale electrice pe biogaz. Exista un plan și o obligație ca centrale eoliene cu o putere de cel puțin 500 MW să fie instalate până în 2020. Încălzirea solară a apei câștigă popularitate în Slovenia.   [ <span title="This claim needs references to reliable sources. (September 2015)">citare necesară</span> ]

TurismModificare

 
Lacul Bled cu insula sa
 
Orașul vechi Piran pe coasta slovenă

Slovenia oferă turiștilor o mare varietate de facilități naturale și culturale. S-au dezvoltat diferite forme de turism. Zona turistică atractivă este considerabil mare, totuși piața turistică este mică. Nu a existat turism la scară largă și nici presiuni acute asupra mediului puse de activitatea turistică;[164] în 2016, revista National Geographic a declarat Slovenia țara cu cel mai sustenabil turism din lume.[165]

Capitala țării, Ljubljana, are numeroase clădiri importante în stilurile baroc și secesionist vienez, cu câteva lucrări importante ale arhitectului autohton Jože Plečnik,[166] precum și ale elevului său, arhitectul Edo Ravnikar.

În colțul nord-vestic al țării se află Alpii Iulieni cu Lacul Bled și Valea Isonzului (Soča), precum și cel mai înalt vârf din țară, Muntele Triglav⁠(d), în mijlocul Parcului Național Triglav⁠(d). Alte lanțuri montane sunt Alpii Kamnik-Savinja⁠(d), Karawankii⁠(d) și Pohorje⁠(d), populare pentru schiori și amatorii de drumeții.[167]

Podișul Karst din Litoralul Sloven⁠(d) a dat numele său reliefului carstic, un peisaj format de apa care dizolvă roca de calcar și formează peșteri. Peșterile cele mai cunoscute sunt Peștera Postojna și Peșterile Škocjan⁠(d), aflate pe lista UNESCO. Regiunea Istria Slovenă⁠(d) are țărm la Marea Adriatică, unde cel mai important monument istoric este orașul gotic venețian⁠(d) mediteraneean Piran, în timp ce localitatea Portorož atrage turiști în timpul verii. [168]

Dealurile din jurul celui de-al doilea mare oraș din Slovenia, Maribor, sunt renumite pentru vinurile produse acolo. Partea nord-estică a țării este bogată în spa-uri,[169] cu Rogaška Slatina, Radenci, Čatež ob Savi, Dobrna și Moravske Toplice, a căror importanță a crescut în ultimele două decenii.[170]

Alte destinații turistice populare sunt orașele istorice Ptuj și Škofja Loka, precum și câteva castele, cum ar fi Castelul Predjama⁠(d).[171][172]

Părți importante ale turismului în Slovenia sunt turismul de conferință și cel pentru jocuri de noroc. Slovenia este țara cu cel mai mare procent de cazinouri la mia de locuitori din Uniunea Europeană.[173] Perla din Nova Gorica este cel mai mare cazinou din regiune.[174]

Majoritatea turiștilor străini care vin în Slovenia provin din piețele europene importante: Italia, Austria, Germania, Benelux, Rusia și Ucraina, urmate de Regatul Unit și Irlanda. Din regiune, țara atrage turiști din Croația și Serbia.[175] Turiștii europeni creează mai mult de 90% din venitul turistic al Sloveniei. În 2016, Slovenia a fost declarată prima țară verde din lume de către organizația olandeză Green Destinations.[176] După ce a fost declarată cea mai durabilă țară în 2016, Slovenia a jucat un rol important la ITB Berlin⁠(d) pentru promovarea turismului durabil.

TransporturiModificare

 
Tren cu înclinare Pendolino

Locația la intersecția dintre unitățile geografice majore și faptul că este traversată de mari râuri au fost motivele pentru care în Slovenia se intersectează unele rute de transport principale. Cursul lor este stabilit încă din antichitate. Un avantaj geografic deosebit în ultimul timp a fost amplasarea țării la intersecția coridoarelor pan-europene de transport V (cea mai rapidă legătură dintre Adriatica de Nord și Europa Centrală și de Est) și X⁠(d) (care leagă Europa Centrală de Balcani). Aceasta îi conferă o poziție specială în integrarea socială, economică și culturală europeană.[177]

 
Autostrăzile din Slovenia în decembrie 2018; capitala Ljubljana se află la intersecția direcțiilor principale nord-sud și vest-est

Transportul rutier de mărfuri și călători reprezintă cea mai mare parte a transportului în Slovenia, la 80%.[178] Vehiculele personale sunt mult mai populare decât transportul public de călători, care a scăzut în mod semnificativ.[178][179] Slovenia are o densitate a șoselelor și autostrăzilor⁠(d) foarte mare în raport cu media Uniunii Europene.[180] Sistemul de autostrăzi, a cărui construcție a fost accelerată după 1994,[181] a transformat lent, dar sigur, Slovenia într-o mare conurbație.[182] Alte drumuri naționale s-au deteriorat rapid din cauza neglijării și a creșterii totale a traficului.[180]

Căile ferate slovene existente sunt învechite și nu pot concura cu rețeaua de autostrăzi.[183] Datorită acestui fapt și a creșterii proiectate a traficului prin portul Koper, care este transportat în principal cu trenul, o a doua cale ferată pe traseul Koper-Divača se află în faza incipientă a construcției.[184] În lipsa mijloacelor financiare, întreținerea și modernizarea rețelei feroviare din Slovenia au fost neglijate.[185] Din cauza infrastructurii învechite, ponderea transportului feroviar de marfă a scăzut.[186] Transportul feroviar de călători s-a redresat după o scădere importantă în anii 1990.[186] Coridoarele feroviare paneuropene V și X și alte câteva linii feroviare europene majore se intersectează în Slovenia.[185] Toate trenurile de tranzit internațional din Slovenia trec prin nodul de cale ferată Ljubljana . [187]

 
Aeroportul Ljubljana Jože Pučnik este cel mai mare aeroport internațional din țară

Principalul port sloven este Portul Koper⁠(d). Este cel mai mare port la Adriatica de Nord în ceea ce privește transportul cu containere,[188] cu aproape 590 000 TEU⁠(d) anual,[189] și cu liniile către toate porturile principale ale lumii.[190][191] Este mult mai aproape de destinațiile de la est de Suez decât de porturile din Europa de Nord.[190] În plus, traficul maritim de pasageri are loc în principal în Koper.[192] Două porturi mai mici utilizate pentru transportul internațional de călători, precum și pentru transportul de mărfuri se află în Izola și Piran. Transportul de călători are loc în principal cu Italia și Croația.[193] Splošna plovba,[194] singura companie maritimă din Slovenia, transportă marfă și este activă numai în porturi străine.[192]

Transportul aerian în Slovenia este destul de scăzut,[186] însă a crescut semnificativ din 1991. [195] Dintre cele trei aeroporturi internaționale din Slovenia, Aeroportul Ljubljana Jože Pučnik din centrul Sloveniei este cel mai aglomerat,[195] cu legături cu numeroasele destinații europene importante.[196] Aeroportul Maribor Edvard Rusjan⁠(d) este situat în partea de est a țării și în partea de vest este Aeroportul Portorož⁠(d).[195] Adria Airways⁠(d), companie deținută de stat, este cea mai mare companie aeriană din Slovenia.[195] Din 2003, mai mulți transportatori noi au intrat pe piață, în principal companii aeriene low-cost.[180] Singurul aeroport militar⁠(d) sloven este baza aeriană Cerklje ob Krki⁠(d) din partea de sud-vest a țării.[197] Există și 12  aeroporturi publice în Slovenia. [195]

DemografieModificare

 
Copii dansând într-o piață din Ljubljana
An Pop.   ±%  
1921 1.054.919 —    
1931 1.144.298 +8.5%
1948 1.391.873 +21.6%
1953 1.466.425 +5.4%
1961 1.591.523 +8.5%
1971 1.727.137 +8.5%
1981 1.891.864 +9.5%
1991 1.913.355 +1.1%
2002 1.964.036 +2.6%
2011 2.050.189 +4.4%
2017 2.065.895 +0.8%
As of 1 January

Cu 101 locuitori pe kilometru pătrat, Slovenia ocupă un loc scăzut între țările europene ca densitate a populației (față de 402/km2 în Țările de Jos sau 195 / km2 în Italia). Regiunea statistică Carniola Interioară-Karst⁠(d) are cea mai scăzută densitate a populației, în timp ce regiunea cea mai dens populată este Slovenia Centrală⁠(d).[198]

Slovenia se numără printre țările europene cu cea mai pronunțată îmbătrânire a populației, atribuită unei rate scăzute a natalității și a speranței de viață în creștere.[199] Aproape toți locuitorii sloveni mai în vârstă de 64 de ani sunt pensionari, fără diferențe semnificative între sexe.[200] Grupul de vârstă activă se diminuează, în ciuda imigrației.[201] Propunerea de majorare a vârstei de pensionare de la 57 de ani pentru femei și 58 pentru bărbați a fost respinsă într-un referendum în 2011⁠(d).[145] În plus, diferența dintre sexe în ceea ce privește speranța de viață este încă semnificativă.[200] Rata totală a fertilității⁠(d) (TFR) în 2014 a fost estimată la 1,33 copii născuți / femei, mult mai mică decât rata de înlocuire de 2,1.[202] Majoritatea copiilor se nasc la femei necăsătorite (în 2016, 58,6% din toate nașterile erau în afara căsătoriei).[203] În 2016, speranța de viață era de 78,2 ani (74,6 ani pentru bărbați și 82 ani pentru femei).[204]

În 2009, rata sinuciderilor⁠(d) în Slovenia a fost de 22 la 100.000 de persoane pe an, ceea ce face ca Slovenia să fie în topul țărilor europene în această privință.[205] Cu toate acestea, între 2000 și 2010, rata a scăzut cu aproximativ 30%. Diferențele între regiuni și sexe sunt pronunțate. [206]

UrbanizareaModificare

În funcție de definiție, între 65% și 79% din populație trăiește în zonele urbane mai largi.[207] Conform definiției OCDE a zonelor rurale, niciuna dintre regiunile statistice slovene nu este predominant urbanizată, ceea ce înseamnă că 15% sau mai puțin din populație trăiește în comunități rurale. Conform acestei definiții, regiunile statistice sunt clasificate:

Singurul oraș mare este capitala, Ljubljana. Alte orașe (mijlocii) sunt Maribor, Celje și Kranj.[209] [210] În total, există unsprezece comune urbane în Slovenia.

LimbileModificare

Limba oficială din Slovenia este slovena, care face parte din grupul limbilor slave sudice. În 2002, slovena era limba maternă a circa 88% din populația Sloveniei, peste 92% din populația slovenă vorbind-o în mediul lor de origine.[211][212] Această statistică clasifică Slovenia printre țările cele mai omogene țări din UE în ceea ce privește ponderea vorbitorilor de limbă maternă predominantă.[213]

Slovena este o limbă slavă extrem de diversă în ceea ce privește dialectele⁠(d),[214] cu diferite grade de inteligibilitate reciprocă. Relatări despre numărul de dialecte variază de la șapte dialecte,[215] [216][217] adesea considerate grupuri de dialecte sau baze dialectale care sunt subdivizate în mai mult de 50 de dialecte.[218] Alte surse dau numărul de dialecte la nouă[219] sau opt.[220]

 
Coperta frontală a pașaportului bilingv în slovenă și italiană

Maghiara și italiana, limbi vorbite de respectivele minorități, se bucură de statutul de limbi oficiale în regiunile mixte etnic aflate de-a lungul granițelor cu Ungaria și Italia, până într-acolo încât chiar și pașapoartele emise în aceste zone sunt bilingve. În 2002, aproximativ 0,2% din populația slovenă vorbea italiana și aproximativ 0,4% vorbea limba maghiară ca limbă maternă. Maghiara este cooficială cu slovena în 30 de așezări din 5 comune (din care 3 sunt oficial bilingve). Italiana este cooficială cu slovena în 25 de așezări din 4 comune (toate oficial bilingve).

Romani,[221] vorbită în 2002 ca limbă maternă de către 0,2% dintre persoane, este o limbă protejată legal în Slovenia. Vorbitorii de romanii aparțin în principal comunității rome, dispersată geografic și marginalizată.[222]

Germana, care a fost cea mai mare limbă minoritară a Sloveniei înainte de al Doilea Război Mondial (aproximativ 4% din populație în 1921), este acum limba maternă a doar 0,08% din populație, majoritatea având peste 60 de ani.[212] Gottscheerish⁠(d) sau Granish, dialectul tradițional german din regiunea Gottschee⁠(d), se confruntă cu dispariția.[223]

Un număr semnificativ de persoane din Slovenia vorbesc ca limbă maternă o variantă de sârbo-croată (sârbă, croată, bosniacă sau muntenegreană). Aceștia sunt, în cea mai mare parte, imigranți care s-au mutat în Slovenia din alte foste republici iugoslave din anii 1960 până la sfârșitul anilor 1980, și descendenții lor. În 2002, 0,4% din populația slovenă se declara vorbitoare de albaneză și 0,2%, vorbitoare de macedoneană.[212] Ceha, a patra limbă minoritară din Slovenia, înaintea celui de al Doilea Război Mondial (după germană, maghiară și sârbo-croată), este acum limba maternă a doar câtorva sute de locuitori din Slovenia.[212]

În ceea ce privește cunoașterea limbilor străine, Slovenia se numără printre primele țări europene. Cele mai predate limbi străine sunt engleza, germana, italiana, franceza si spaniola. În 2007, 92% din populația cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani vorbea cel puțin o limbă străină, și în jur de 71,8% dintre aceștia vorbeau cel puțin două limbi străine, ceea ce reprezenta cel mai mare procent din Uniunea Europeană.[224] Conform sondajului Eurobarometru, în 2005 majoritatea slovenilor vorbeau și limba croată (61%) și limba engleză (56%).[225]:21

42% dintre sloveni vorbeau germana, unul dintre cele mai mari procente din afara țărilor vorbitoare de limba germană.[225] Italiana este larg vorbită pe coasta slovenă⁠(d) și în alte zone ale Litoralului Sloven⁠(d). Aproximativ 15% dintre sloveni pot vorbi italiana, care (după sondajul Eurobarometru) este al treilea procent din Uniunea Europeană, după Italia și Malta. [226]

ImigrațiaModificare

În 2015, aproximativ 12% (237.616 persoane) din populația din Slovenia era născută în străinătate.[227] Aproximativ 86% din populația străină provenea din alte țări ale fostei Iugoslavii, după cum urmează (în ordine descrescătoare): Bosnia-Herțegovina, urmată de imigranți din Croația, Serbia, Macedonia de Nord și Kosovo.[227]

La începutul anului 2017, în Slovenia existau circa 114.438 de persoane cu o cetățenie străină, care reprezentau 5,5% din populația totală. Dintre acești străini, 76% aveau cetățenii ale celorlalte țări ale fostei Iugoslavii (cu excepția Croației). În plus, 16,4% aveau cetățenie UE, iar 7,6% aveau cetățenie din alte țări.[227]

Compoziția etnică a Sloveniei
(conform recensământului din 2002)[228]
Sloveni
83.06%
Sârbi
1.98%
Croați
1.81%
Bosniaci
1.10%
alte minorități
4.85%
necunoscută sau nedeclarată
8.9%

Conform recensământului din 2002, principalul grup etnic al Sloveniei sunt slovenii (83%), însă ponderea lor în totalul populației este în continuă scădere din cauza ratei lor relativ scăzute de fertilitate⁠(d). Cel puțin 13% (2002) din populație erau imigranți din alte părți ale fostei Iugoslavii și descendenții acestora.[229] Ei erau stabiliți în principal în orașe și zone suburbane.[230] Relativ mici, dar protejate de Constituția Sloveniei, sunt minoritățile etnice⁠(d) maghiară și italiană⁠(d).[231][232][233] O poziție specială este deținută de comunitatea etnică romă autohtonă dispersată geografic.[234][235]

Numărul persoanelor care emigrează în Slovenia a crescut constant din 1995[236] și este în creștere tot mai rapidă în ultimii ani. După aderarea Sloveniei la UE în 2004, numărul anual al imigranților s-a dublat până în 2006 și a crescut cu încă jumătate până în 2009.[237] În 2007, Slovenia avea una dintre cele mai rapide rate de migrație netă⁠(d) din Uniunea Europeană.[236]

EmigrațiaModificare

În ceea ce privește emigrația, între 1880 și 1918 (Primul Război Mondial), mulți bărbați au părăsit actuala Slovenie pentru a lucra în zonele miniere din alte teritorii. În particular, Statele Unite au fost o alegere comună pentru emigrare, recensământul din 1910 al SUA arătând că în SUA erau deja „183.431 persoane cu limba maternă slovena”. Dar s-ar putea să fi fost mult mai mulți, pentru că destul de mulți evitau prejudecățile anti-slaviste și „se identificau ca austrieci”. Localitățile preferate înainte de 1900 erau Minnesota, Wisconsin, Michigan, precum și Omaha, Nebraska, Joliet, Illinois, Cleveland, Ohio și zonele rurale din Iowa. După 1910, s-au stabilit în Utah (Bingham Copper Mine), Colorado (în special Pueblo) și Butte, Montana. Aceste teritorii atrăgeau la început mulți bărbați singuri (care adesea stăteau cu alte familii slovene). Apoi, după ce găseau de muncă și aveau bani suficienți, ei își aduceau soțiile și familiile.[238]

ReligieModificare

 

Religia în Slovenia (recensământul din 2002[239])

     Biserica Catolică (57,8%)

     Nedeclarat (15,7%)

     Fără religie (10,2%)

     Necunoscut (7,1%)

     Credincios, nicio religie anume (3,5%)

     Islam (2,4%)

     Ortodoxie (2,3%)

     Lutheranism (0,8%)

     Alte religii (0,2%)

 
Bazilica Fecioara Maria din Brezje, cunoscută și sub numele de Altarul Național Sloven, este cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din Slovenia.
 
Biserica luterană din Bodonci, în regiunea Prekmurje

Înainte de al Doilea Război Mondial, 97% din populație se declara catolică (ritul roman), aproximativ 2,5% ca luteran și aproximativ 0,5% dintre rezidenți se identificau ca membri ai altor culte.[212]

Catolicismul era o trăsătură importantă a vieții sociale și politice în Slovenia precomunistă. După 1945, țara a suferit un proces de secularizare⁠(d) treptată, dar constantă. După un deceniu de persecuție a religiilor, regimul comunist a adoptat o politică de relativă toleranță față de biserici. După 1990, Biserica Catolică a recâștigat o parte din influența sa anterioară, dar Slovenia rămâne o societate în mare măsură secularizată. Conform recensământului din 2002, 57,8% din populație este catolică. În 1991, 71,6% erau catolici autodeclarați, ceea ce înseamnă o scădere cu mai mult de 1% anual.[240] Marea majoritate a catolicilor sloveni aparțin ritului latin. Un număr mic de greco-catolici locuiesc în regiunea Carniola Albă⁠(d). [241]

În ciuda numărului relativ mic de protestanți (mai puțin de 1% în 2002), cultura protestantă are importanță istorică, având în vedere că limbii standard și literaturii slovene li s-au pus bazele în urma Reformei Protestante din secolul al XVI-lea. Primož Trubar⁠(d), un teolog în tradiția luterană, a fost unul dintre cei mai influenți reformatori protestanți⁠(d) din Slovenia. Protestantismul a fost stins în Contrareforma implementată de dinastia Habsburgică, care controla regiunea. El a supraviețuit numai în regiunile din estul țării, datorită protecției nobililor maghiari, care, adesea, erau reformați calvini. Astăzi, o minoritate luterană semnificativă trăiește în regiunea cea mai estică din Prekmurje, unde reprezintă aproximativ o cincime din populație și este condusă de un episcop care are sediul la Murska Sobota.[242]

Pe lângă aceste două mari culte creștine, o mică comunitate evreiască⁠(d) a fost de asemenea prezentă în trecut. În ciuda pierderilor suferite în timpul Holocaustului, iudaismul încă numără câteva sute de adepți, care, în cea mai mare parte, locuiesc în Ljubljana, locul singurei sinagogi active rămase în țară.[243]

Conform recensământului din 2002, Islamul este a doua cea mai mare religie, cu aproximativ 2,4% din populație. Majoritatea musulmanilor sloveni provin din Bosnia.[244] A treia cea mai mare religie, cu aproximativ 2,2% din populație, este creștinismul ortodox, majoritatea adepților aparținând Bisericii Ortodoxe Sârbe, în timp ce o minoritate aparține bisericii macedonene⁠(d) și altor ortodocși.  

În 2002, circa 10% dintre sloveni se declarau atei, alți 10% nu declarau nicio religie anume, și aproximativ 16% au decis să nu răspundă la întrebarea despre afilierea lor religioasă. Conform sondajului Eurobarometru 2010,[245] 32% dintre cetățenii sloveni au răspuns că „cred că există un dumnezeu”, în timp ce 36% au răspuns că „cred că există un fel de spirit forță vitală” și 26% nu credeau că există vreun fel de spirit, zeu sau forță vitală”.[245]

EducațieModificare

 
Universitatea din Ljubljana
 
Universitatea din Maribor

Învățământul din Slovenia se situează pe locul 12 în lume și este al patrulea din Uniunea Europeană, semnificativ peste media OCDE, conform Programului pentru Evaluarea Internațională a Studenților⁠(d).[246] În rândul persoanelor între 25 și 64 de ani, 12% frecventaseră învățământul superior, în timp ce, în medie, slovenii au 9,6 ani de educație formală. Conform unui raport al OCDE, 83% dintre adulții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani au obținut echivalentul unei diplome de liceu, cu mult peste media OCDE de 74%; în rândul persoanelor în vârstă de 25-34 de ani, rata este de 93%.[247] Conform recensământului din 1991, în Slovacia alfabetizarea era la nivelul lui 99,6%. Învățarea pe tot parcursul vieții⁠(d) este și ea în creștere.[248]

Învățământul primar

Responsabilitatea pentru supravegherea învățământului la nivel primar și secundar din Slovenia revine Ministerului Educației și Sportului. După învățământul preșcolar ne-obligatoriu, copiii intră în școala primară de nouă ani la vârsta de șase ani.[249] Școala primară este împărțită în trei perioade, fiecare de trei ani. În anul școlar 2006-2007 erau înscriși 166.000 de elevi în învățământul elementar și peste 13.225 de cadre didactice, oferind un raport de un profesor la 12 elevi și 20 de elevi pe clasă. [248]

Învățământul secundar

După terminarea școlii elementare, aproape toți copiii (peste 98%) continuă să urmeze învățământul secundar, fie programele secundare profesionale, tehnice sau generale (gimnazija). Acesta din urmă se încheie cu matura⁠(d), examenul final care permite absolvenților să intre la universitate. 84% dintre absolvenții școlilor secundare merg la învățământul terțiar.[248]

Învățământul terțiar

Printre mai multele universități din Slovenia, cea mai bine clasată este Universitatea din Ljubljana, aflată între primele 500 sau primele 3% cele mai bune universități din lume, potrivit ARWU⁠(d).[250][251] Alte două universități publice sunt Universitatea din Maribor⁠(d)[252] din regiunea Stiria și Universitatea Primorska⁠(d) din Litoralul Sloven⁠(d).[253] În plus, există o universitate privată în Nova Gorica[254] și o universitate internațională EMUNI⁠(d) . [255]

CulturăModificare

 
Semănătorul⁠(d) (1907), produs de pictorul impresionist Ivan Grohar, a devenit o metaforă pentru sloveni[256][257] și a reflectat tranziția de la o cultură rurală la una urbană. [258]

PatrimoniuModificare

Patrimoniul arhitectural din Slovenia include 2.500 de biserici, 1.000 de castele, ruine și case, ferme și structuri speciale pentru uscarea fânului, numite kozolci.

Trei monumente istorice⁠(d) din Slovenia se află pe lista UNESCO a Patrimoniului Mondial. Peșterile Škocjan⁠(d) și peisajul carstic sunt un sit protejat. Situl minier de mercur Idrija⁠(d) are o importanță mondială, la fel ca și locuințele palustre preistorice⁠(d) din mlaștinile Ljubljanei⁠(d).

Cea mai pitorescă biserică este clădirea medievală și barocă de pe Insula Bled. Castelul deasupra lacului este un muzeu și un restaurant cu vedere. Aproape de Postojna, există o fortăreață numită Castelul Predjama⁠(d), care este ascuns pe jumătate într-o peșteră. Muzeele din Ljubljana și din alte părți prezintă elemente unice, cum ar fi Fluierul Babe Divje⁠(d) și cea mai veche roată din lume⁠(d). Ljubljana are arhitectură medievală, barocă, art nouveau și modernă. Arhitectura arhitectului Jože Plečnik, precum și drumurile și podurile sale inovatoare de-a lungul Ljubljanicei sunt remarcabile.

BucătăriaModificare

 
Potica, care face parte din micul dejun tradițional sloven de Paște
 
Prekmurska gibanica⁠(d) este o prăjitură tipicăregiunii Prekmurje.

Bucătăria slovenă este un amestec de bucătărie central-europeană (mai ales austriacă⁠(d) și maghiară⁠(d)), bucătărie mediteraneană și bucătărie balcanică⁠(d). Din punct de vedere istoric, bucătăria slovenă a fost împărțită în bucătăriile urbană, de fermă, de cabană, de castel, preoțească și călugărească. Datorită varietății peisajelor culturale și naturale din Slovenia, există peste 40 de bucătării regionale distincte.

Din punct de vedere etnologic, cele mai caracteristice feluri de mâncare slovene au fost feluri de mâncare într-un singur vas, cum ar fi Ričet⁠(d), tocana istriotă⁠(d) (jota), minestrone⁠(d) (mineštra), și pâinea de hrișcă Žganci⁠(d); în regiunea Prekmurje există și Bujta repa⁠(d), și prăjitura Prekmurska gibanica⁠(d). Prosciutto este denumit pršut în Litoralul Sloven⁠(d). Ruloul cu nucă⁠(d) (potica) a devenit un simbol al Sloveniei, în special în rândul diasporei slovene din Statele Unite⁠(d). Supele au fost adăugate la mesele tradiționale într-un singur vas, alături de diferitele feluri de terci și turtă abia în istoria relativ recentă.

În fiecare an, începând cu anul 2000, Festivalul Cartofilor Copți este organizat de Societatea pentru Recunoașterea Cartofilor Copți ca Mâncare Distinctă, atrăgând mii de vizitatori. Cartofii copți, serviți în mod tradițional în majoritatea familiilor slovene numai în zilele de duminică, precedați de o supă de carne, de vită sau pui - au fost prezentate la o ediție specială de mărci poștale⁠(d) de către Poșta Sloveniei⁠(d) la 23 noiembrie 2012.[259] Cârnatul cel mai cunoscut este Carniolan sausage⁠(d).

DansModificare

Balet

Pino Mlakar⁠(d) și Pia Mlakar au fost cei mai cunoscuți dansatori de balet și membri ai Companiei deOperă și Balet din Ljubljana⁠(d) din anii 1946-1960. Pino Mlakar a fost și profesor de la Academia de Teatru, Radio, Film și Televiziune⁠(d) (AGRFT) a Universității din Ljubljana .

Dans modern

În anii 1930 în Ljubljana a fost înființată o școală de dans modern Mary Wigman⁠(d), de către discipola ei, Meta Vidmar⁠(d).

Dans popular

Numeroase dansuri populare, împreună cu costume colorate, care disting între femeile singure și cele căsătorite, se găsesc pe întreg teritoriu al Sloveniei. Pueblo, Colorado găzduiește numeroase familii slovene care au emigrat în jurul anului 1900, și are un festival anual de folclor sloven.

Festivaluri, târguri de carte și alte evenimenteModificare

O serie de festivaluri de muzică, teatru, film, carte și pentru copii au loc în fiecare an în Slovenia, printre care festivalurile de muzică Ljubljana Summer Festival⁠(d) și Festivalul Postului⁠(d), Festivalul Punch⁠(d) de stand-up comedy, festivalul pentru copii Pippi Șosețica și festivalurile de carte Târgul Sloven de Carte⁠(d) și Frankfurt după Frankfurt⁠(d).

În 2012, Sloveniei i-a venit rândul să desemneze capitala europeană a culturii și a fost ales orașul Maribor.

Cel mai cunoscut festival de muzică slovenă a fost în trecut festivalul Slovenska popevka⁠(d). Între anii 1981 și 2000, festivalul Novi Rock⁠(d) a adus muzica rock de după Cortina de Fier, din Occident pentru publicul sloven și iugoslav. Îndelungata tradiție a festivalurilor de jazz din Iugoslavia Titoistă⁠(d) a început cu Festivalul de Jazz de la Ljubljana, care are loc anual în Slovenia din 1960.[260]

FilmModificare

Actori de film

Printre actorii și actrițele din Slovenia s-a numărat Ida Kravanja, care a jucat sub pseudonimul Ita Rina în primele filme europene, și Metka Bučar.[261] După al Doilea Război Mondial, unul dintre actorii de film cei mai cunoscuți a fost Polde Bibič⁠(d), care a jucat o serie de roluri în mai multe filme care au fost bine primite în Slovenia, inclusiv Nu plânge, Peter⁠(d) (1964), Pe aripi de hârtie (1968), Trucurile lui Kekec⁠(d) (1968), Flori toamna (1973), Văduvia Karolinei Žašler⁠(d) (1976), Moștenirea⁠(d) (1986), Primož Trubar (1985), și Tatăl meu, chiaburul socialist (1987). Multe dintre acestea au fost regizate de Matjaž Klopčič. A jucat, de asemenea, în teatru de televiziune și radiofonic.[262] În total, Bibič a jucat peste 150 de roluri de teatru și peste 30 de film.[262] Sebastian Cavazza a apărut în mai mult de treizeci de filme din 1991, printre care Idila (2015, primul film de groază sloven) sau A.I. Rising (2018).[263]

Regizori de film

Producția de lung metraje și scurt metraje din Slovenia îi cuprinde pe Karol Grossmann⁠(d), František Čáp⁠(d), France Štiglic⁠(d), Igor Pretnar⁠(d), Jože Pogačnik⁠(d), Peter Zobec, Matjaž Klopčič⁠(d), Boštjan Hladnik⁠(d), Dušan Jovanović⁠(d), Vitan Mal⁠(d), Franci Slak⁠(d) și Karpo Godina⁠(d) ca cei mai realizați cineaști. Regizorii contemporani de film Filip Robar-Dorin⁠(d), Jan Cvitkovič⁠(d), Damjan Kozole⁠(d), Janez Lapajne⁠(d), Marko Okorn și Marko Naberšnik⁠(d) se numără printre reprezentanții așa-numitei „Renașteri a cinematografiei slovene”. Scenariști sloveni, care nu sunt și regizori, sunt Saša Vuga și Miha Mazzini⁠(d), dar și Polona Sepe, Hanna AW Slak și Maja Weiss.[264]

Documentariști

Cele mai cunoscute documentare realizate de regizorii sloveni sunt filmele umanitare ale lui Tomo Križnar⁠(d) despre poporul Nuba.

Critici de film

Critici sloveni de film sunt Silvan Furlan, fondatorul Cinematecii Slovene,[265] Zdenko Vrdlovec, Rapa Šuklje, Marcel Stefančič Jr., și Simon Popek.

LiteraturăModificare

Autori

Astăzi, un autor notabil este Boris Pahor⁠(d), supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste, care s-a opus atât fascismului italian cât și comunismului titoist⁠(d). [266] [267]

Istorie literară
 
France Prešeren, cel mai cunoscut poet sloven
 
„Zdravljica" (Toast) cu semnul de respingere al cenzurii austriece (din cauza conținutului potențial revoluționar); melodia Zdravljica este astăzi imnul național sloven.

Istoria literaturii slovene a început în secolul al XVI-lea cu Primož Trubar⁠(d) și cu alți reformatori protestanți. Poezia în limba slovenă atins cel mai înalt nivel cu poetul romantic⁠(d) France Prešeren (1800-1849). În secolul al XX-lea, literatura franceză a trecut prin mai multe perioade: începutul secolului a fost marcat de autorii modernismului sloven, cel mai influent scriitor și dramaturg sloven fiind Ivan Cankar; perioada a fost urmată de expresionism (Sreko Kosovel⁠(d)), avangardism (Anton Podbevšek⁠(d), Ferdo Delak⁠(d)) și realism social⁠(d) (Ciril Kosmač, Prežihov Voranc⁠(d)) înainte de al Doilea Război Mondial, poezia rezistenței și revoluției (Karel Destovnik⁠(d), Matej Bor⁠(d)) în timpul războiului, și de intimism⁠(d) (Poemele celor patru, 1953), modernism postbelic (Edvard Kocbek) și existențialism (Dane Zajc⁠(d)) după război.

Printre autori postmoderni se numără Boris A. Novak⁠(d), Marko Kravos⁠(d), Drago Jančar, Evald Flisar⁠(d), Tomaž Šalamun⁠(d) și Brina Svit⁠(d). Printre cei mai cunoscuți autori de după 1990 se numără Aleš Debeljak⁠(d), Miha Mazzini⁠(d) și Alojz Ihan⁠(d). Există mai multe reviste literare care publică proză, poezie, eseuri și critici literare locale.

MuzicăModificare

Filarmonica Slovenă⁠(d), înființată în 1701 ca parte din Academia Operosorum Labacensium⁠(d), se numără printre cele mai vechi astfel de instituții din Europa. Muzica Sloveniei⁠(d) a inclus numeroși muzicieni și compozitori, cum ar fi compozitorul renascentist Jacobus Gallus⁠(d) (1550-1591), care a influențat foarte mult muzica clasică central-europeană, compozitorul baroc Janez Krstnik Dolar⁠(d) (circa 1620-1673) și violonistul virtuoz Giuseppe Tartini⁠(d).

În Evul Mediu, muzica seculară era la fel de populară ca cea bisericească, inclusiv minnesangerii⁠(d) ambulanți. În timpul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, muzica a fost folosită pentru prozelitism. Prima carte slovenă de imnuri, Eni Psalmi, a fost publicată în 1567. În această perioadă au apărut muzicieni precum Jacobus Gallus⁠(d) și Jurij Slatkonja⁠(d).[268]

În 1701, Johann Berthold von Höffer⁠(d) (1667-1718), un nobil și compozitor amator din Ljubljana, a fondat Academia Philharmonicorum Labacensis⁠(d), una dintre cele mai vechi instituții din Europa, după modele italiene. [269]

Printre compozitorii de lied și cântec artistic⁠(d) sloveni se numără Emil Adamič (1877-1936), Fran Gerbič⁠(d) (1840-1917), Alojz Geržinič⁠(d) (1915-2008), Benjamin Ipavec⁠(d) (1829-1908), Davorin Jenko⁠(d) (1835-1914), Anton Lajovic⁠(d) (1878-1960), Kamilo Mašek⁠(d) (1831-1859), Josip Pavčič⁠(d) (1870-1949), Zorko Prelovec⁠(d) (1887-1939) și Lucijan Marija Škerjanc⁠(d) (1900-1973).

La începutul secolului al XX-lea, impresionismul s-a răspândit în Slovenia, și a produs în curând compozitorii Marij Kogoj⁠(d) și Slavko Osterc⁠(d). Muzica clasică avangardistă a apărut în Slovenia în anii 1960, în mare parte datorită operei lui Uroš Krek⁠(d), Dane Škerl, Primož Ramovš⁠(d) și Ivo Petrić⁠(d), care au dirijat și Ansamblul Slavko Osterc⁠(d). Jakob Jež, Darijan Božič⁠(d), Lojze Lebič și Vinko Globokar⁠(d) au compus de atunci lucrări muzicale nemuritoare, în special opera L'Armonia lui Globokar.

Printre compozitorii moderni se numără Uroš Rojko, Tomaž Svete, Brina Jež-Brezavšček, Božidar Kantušer⁠(d) și Aldo Kumar. Sonata z igro 12 (Sonată cu piesă 12) a lui Kumar, un set de variații pe o scală cromatică ascendentă, este deosebit de cunoscută.

Teatrul Național de Operă și Balet al Sloveniei⁠(d) servește drept operă națională și casă de balet.

Compozitorul de coloane sonore de film pentru 170 de filme a fost Bojan Adamič⁠(d) (1912-1995).[270]

Muzică tradițională populară

Cântarea în armonie este o tradiție înrădăcinată în Slovenia și cuprinde compoziții cu de la patru la nouă voci, în funcție de regiune. Cântecele folclorice slovene sună de obicei moale și armonios, și sunt foarte rarerori în gamă minoră. Muzica folclorică tradițională slovenă este interpretată la acordeonul stirian (cel mai vechi tip de acordeon), vioară, clarinet, țiteră, fluier și de formații alpine de instrumente de suflat. În estul Sloveniei, ansamblurile de vioară și țambal se numesc velike goslarije.

Muzica populară slovenă modernă
 
Muzicianul popular Lojze Slak

Începând cu anul 1952, formația lui Slavko Avsenik⁠(d) a început să apară în emisiuni, filme și concerte în toată Germania de Vest, inventând sunetul country original „Oberkrainer⁠(d)” care a devenit principalul vehicul al expresiei muzicale etnice nu numai în Slovenia, ci și în Germania, Austria, Elveția și Benelux, dând naștere în acest proces la sute de orchestre alpine. Trupa a produs aproape 1000 de compoziții originale, parte integrantă a patrimoniului polcăi slovene⁠(d). Mulți muzicieni, ca Lojze Slak⁠(d), au mers pe urmele lui Avsenik.

Slovenska popevka

În cultura slovacă, un rol asemănător cu al Festivalului de Muzică de la Sanremo⁠(d) în cultura italiană, îl joacă Slovenska popevka⁠(d), un gen specific muzicii slovene populare.[271]

Muzica modernă

Printre muzicienii pop, rock, industrial și indie, printre cei mai populari din Slovenia se numără Laibach⁠(d), un grup de muzică industrială din anii 1980, precum și Siddharta⁠(d), o trupă de rock alternativ formată în 1995.

 
Grupul industrial Laibach⁠(d)

Cu mai mult de 15 de milioane de vizualizări de la publicarea pe YouTube între mai 2009 și septembrie 2013 pentru interpretarea oficială a cappellaAfrica⁠(d)”, [272] cu care a obținut felicitările unuia dintre textierii cântecului, David Paich⁠(d), [273] Perpetuum Jazzile⁠(d) este formația slovenă cea mai ascultată online pe plan internațional. Alte trupe slovene sunt unele mai vechi, de rock progresiv, populare și în Iugoslavia titoistă⁠(d), cum ar fi Buldožer⁠(d) și Lačni Franz⁠(d), care a inspirat mai târziu formațiile de comedy rock⁠(d) ca Zmelkoow⁠(d), Slon in Sadež⁠(d) și Mi2⁠(d).[274] Cu excepția lui Terrafolk, care a cântat și în străinătate, alte grupuri, cum ar fi Zaklonišče prepeva⁠(d), Šank Rock⁠(d), Big Foot Mama⁠(d), Dan D⁠(d) și Zablujena generacija⁠(d), sunt în mare parte necunoscute în afara țării. Printre grupurile de metal din Slovenia se numără Noctiferia (death metal), Negligence⁠(d) (thrash metal), Naio Ssaion⁠(d) (gothic metal) și Within Destruction (deathcore). [275]

 
Cântărețul folclorist Vlado Kreslin⁠(d) în timpul unui concert la Festivalul Postului⁠(d) din Maribor, 2009
Cantautori

Printre cantautorii sloveni postbelici se numără Frane Milčinski (1914-1988), Tomaz Pengov al cărui album din 1973 Odpotovanja este considerat a fi primul album de cantautor din fosta Iugoslavie,[276] Tomaž Domicelj, Marko Brecelj, Andrej Šifrer, Eva Srsen, Neca Falk și Jani Kovačič. După 1990, Adi Smolar, Iztok Mlakar, Vita Mavrič, Vlado Kreslin, Zoran Predin, Peter Lovšin și Magnifico au fost populari și în Slovenia.

Muzică mondială

Formația lui Bratko Bibič⁠(d) din anii 1970 Begnagrad⁠(d) este considerată una dintre influențele directe asupra modernă muzicii mondiale. Stilul unic la acordeon al lui Bibič, adesea solo, fără acompaniament, a făcut din el și o stea solo.

Punk rock

Slovenia a fost centrul punk rockului din Iugoslavia Titoistă⁠(d). Printre reprezentanții acestui gen se numără Pankrti⁠(d), Niet⁠(d), Lublanski Psi, Čao Pičke, Via Ofenziva, Tožibabe și Otroci Socializma.

Techno și tech-house

Din Slovenia provin mai mulți DJ, printre care DJ Umek⁠(d) și Valentino Kanzyani⁠(d). Specializați în party techno și în tech-house, cei doi au co-fondat casa de discuri Recycled Loops, și au lansat albume cu alte case de discuri, cum ar fi Novamute, Primate, Intec și Bassethound Records.

TeatruModificare

Pe lângă principale teatre, printre care se numără Teatrul Național Sloven de la Ljubljana⁠(d) și Teatrul Național Dramatic din Maribor⁠(d), în Slovenia există mai mulți mici producători, inclusiv teatrul fizic⁠(d) (de ex. Betontanc), teatrul de stradă⁠(d) (de ex.,Teatrul Ana Monro), campionatul de theatresports⁠(d) Impro League⁠(d), și teatrul de improvizație⁠(d) (de exemplu, Teatrul IGLU⁠(d)). O formă populară este teatrul de marionete⁠(d), practicat în principal la Teatrul de Păpuși din Ljubljana . Teatrul are o tradiție bogată în Slovenia, începând cu primul spectacol de teatru în limba slovenă din 1867.

Arte vizuale, arhitectură și designModificare

Artele vizuale, arhitectura și designul din Slovenia sunt modelate de mai mulți arhitecți, designeri, pictori, sculptori, fotografi, artiști grafici, precum și artiști de benzi desenate și de ilustrații și artiști conceptuali. Cele mai prestigioase instituții care prezintă lucrări ale unor artiști vizuali sloveni sunt Galeria Națională a Sloveniei și Muzeul de Artă Modernă⁠(d).

Arhitectură

Arhitectura modernă⁠(d) din Slovenia a fost introdusă de Max Fabiani⁠(d), și în perioada interbelică, Jože Plečnik și Ivan Vurnik⁠(d).[277] În a doua jumătate a secolului al XX-lea, stilul național și universal au fost îmbinate de arhitecții Edvard Ravnikar⁠(d) și de prima generație a studenților săi: Milan Mihelič, Stanko Kristl, Savin Sever. Generația următoare este în continuare încă activă, prin Marko Mušič⁠(d), Vojteh Ravnikar⁠(d), Jurij Kobe și grupuri de tineri arhitecți.

Benzi desenate și animație

Milko Bambič⁠(d) este cunoscut pentru primele benzi desenate⁠(d) slovene, Micul negru Bu-ci-bu⁠(d),[278] o alegorie a carierei lui Mussolini,[278] și drept creator al brandului Trei inimi (Tri srca), folosit și astăzi de Radenska⁠(d). După al Doilea Război Mondial, atât benzile desenate, cât și reclamele animate desenate de Miki Muster⁠(d) au devenit populare în Slovenia.

Primul film de animație sloven a fost Socializarea unui taur din 1998, realizat de Zvonko Čoh⁠(d) și Milan Erič, care au desenat împreună cincizeci de mii de cadre în timpul celor zece ani de producție. Primele animații realizate în întregime pe calculator⁠(d) sunt Perkmandeljc din 2003 și Čikorja an 'kafe din 2008, ambele realizate de Dušan Kastelic.

Arta conceptuală

S-au format mai multe grupuri de artă vizuală conceptuală, între care OHO, Group 69 și IRWIN⁠(d). În zilele noastre, artele vizuale slovene sunt diverse, bazate pe tradiție, reflectând influența țărilor vecine și interconectate cu mișcările europene moderne.[279]

Design

Elementele de design sloven cele mai notabile pe plan internațional sunt scaunul Rex⁠(d) din 1952, un scaun cu design de inspirație scandinavă⁠(d), al designerului de interior Niko Kralj, care a primit în 2012 un loc permanent în Designmuseum din Danemarca, cel mai mare muzeu de design din Scandinavia și este inclus în colecția Muzeului de Artă Modernă MOMA din New York.

Un element de design industrial care a schimbat industria internațională a schiurilor este Elan SCX al companiei Elan. Chiar înainte de Elan SCX, schiurile Elan apăruseră în două filme, filmul cu James Bond din 1985 A View to a Kill⁠(d) cu Roger Moore și Working Girl, unde Katharine Parker (Sigourney Weaver) a apărut schiind pe schiurile model RC ELAN.

Sculptura
 
Statuia poetului Valentin Vodnik⁠(d) (1758-1819) a fost creată de Alojz Gangl în 1889 ca parte a Monumentului Vodnik⁠(d), primul monument național sloven.

Reînnoirea sculpturii slovene a început cu Alojz Gangl (1859-1935), care a creat sculpturi pentru monumentele publice ale polimatului carniolan Johann Weikhard von Valvasor⁠(d) și al lui Valentin Vodnik⁠(d), primul poet și jurnalist sloven, precum și Geniul teatrului și alte statui pentru clădirea Teatrului Național de Operă și Balet.[280] Dezvoltarea sculpturii după al Doilea Război Mondial a fost condusă de mai mulți artiști, între care frații Boris⁠(d) și Zdenko Kalin, Jakob Savinšek⁠(d). Tinerii sculptori, între care Janez Boljka, Drago Tršar și în special Slavko Tihec, și-au îndreptat atenția spre forme abstracte. Jakov Brdar⁠(d) și Mirsad Begić s-au întors la figurile umane.

Grafică

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, numeroase opere grafice au fost create de Božidar Jakac⁠(d), care a contribuit la înființarea Academiei de Arte Plastice⁠(d) postbelice din Ljubljana.

 
Ilustrarea de către Smrekar a lui Martin Krpan⁠(d)

În 1917 Hinko Smrekar a ilustrat cartea lui Fran Levstik despre cunoscutul erou folcloric sloven Martin Krpan⁠(d). Printre ilustratorii de cărți pentru copii se numără multe femei, cum ar fi Marlenka Stupica⁠(d), Marija Lucija Stupica⁠(d), Ančka Gošnik Godec⁠(d), Marjanca Jemec Božič⁠(d) și Jelka Reichman⁠(d).

Multe generații de copii au fost educate prin ilustrațiile tehnice și științifice create de Božo Kos⁠(d) și publicate în reviste de copii din Slovenia, cum ar fi Ciciban.

Recent, ilustrațiile Lilei Prap⁠(d) au devenit populare în Japonia, unde s-au televizat desene animate bazate pe ilustrațiile ei.

Pictură

În trecut, pictura și sculptura în Slovenia au fost marcate de neoclasicism (Matevž Langus), Biedermeier (Giuseppe Tominz⁠(d)) și romantism (Mihael Stroj⁠(d)) la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în cel al XIX-lea. Prima expoziție de artă din Slovenia a fost organizată la sfârșitul secolului al XIX-lea de Ivana Kobilca⁠(d), o pictoriță care a lucrat în tradiția realistă. Printre impresioniștii se numărau Matej Sternen⁠(d), Matija Jama⁠(d), Rihard Jakopič⁠(d), Ivan Grohar al cărui Semănător (în slovenă Sejalec) a fost ilustrat pe moneda euro slovenă de 5 cenți și Franc Berneker, care a introdus impresionismul în Slovenia. Pictori expresioniști au fost Veno Pilon⁠(d) și Tone Kralj⁠(d) a cărui carte cy ilustrații, retipărită de treisprezece ori, este acum imaginea cea mai ușor de recunoscut a eroului popular Martin Krpan⁠(d).[281] Câțiva dintre cei mai cunoscuți pictori din a doua jumătate a secolului al XX-lea erau Zoran Mušič⁠(d), Gabrijel Stupica și Marij Pregelj⁠(d).

Fotografie

În 1841, Janez Puhar⁠(d) (1814-1864) a inventat un proces de fotografiere pe sticlă, recunoscut la la Paris de către Académie Nationale Agricole, Manufacturière et Commerciale.[282] Gojmir Anton Kos a⁠(d) fost un pictor și fotograf realist remarcabil între cele două războaie mondiale.

Primul fotograf din Slovenia a cărui operă a fost publicată de revista National Geographic, este Arne Hodalič.[283]

SportModificare

 
Schioarea alpină Tina Maze, dublă medaliată ci aur la Jocurile Olimpice și câștigătoare a sezonului de Cupă Mondială 2012-13

Mulți sloveni care practică sport activ.[284] O varietate de sporturi sunt jucate în Slovenia la un nivel profesional,[285] cu succese internaționale de top la handbal, baschet, volei, fotbal, hochei pe gheață, canotaj, înot, tenis, box și atletism. Înainte de al Doilea Război Mondial, gimnastica și scrima erau cele mai populare sporturi din Slovenia, cu campioni precum Leon Štukelj și Miroslav Cerar⁠(d) câștigând medalii olimpice. Fotbalul a câștigat popularitate în perioada interbelică. După 1945, baschetul, handbalul și voleiul au devenit populare printre sloveni, iar începând cu mijlocul anilor 1970, și sporturile de iarnă. Din 1992, sportivii sloveni au câștigat 40 de medalii olimpice, dintre care șapte medalii de aur și 19 medalii paralimpice⁠(d), din care trei de aur.

Sporturile individuale sunt și ele foarte populare în Slovenia, între care tenisul și alpinismul, care sunt două dintre cele mai răspândite activități sportive din Slovenia. Mai mulți practicanți sloveni ai sporturilor extreme și de anduranță⁠(d) au câștigat reputație internațională; printre ei se numără și alpinistul Tomaž Humar⁠(d), schiorul montan Davo Karničar⁠(d), înotătorul de ultramaraton Martin Strel⁠(d) și ultraciclistul Jure Robič⁠(d). Printre campionii sloveni actuali și din trecut la sporturi de iarnă se numără schiorii alpini Mateja Svet⁠(d), Bojan Križaj⁠(d) și dubla medaliată olimpică Tina Maze⁠(d), schioarea fondistă⁠(d) Petra Majdič⁠(d) și săritorii cu schiurile Primož Peterka⁠(d) și Peter Prevc. Boxul a câștigat și el popularitate după ce Dejan Zavec⁠(d) a câștigat titlul IBF de campion mondial la categoria semimijlocie⁠(d) în 2009.

Jocurile de echipă cele mai practicate în Slovenia sunt fotbalul, baschetul, handbalul, voleiul și hocheiul pe gheață. Echipa națională masculină de fotbal s-a calificat o singură dată la Campionatele Europene (2000) și de două ori la Cupa Mondială (2002 și 2010). Dintre cluburile slovene, NK Maribor a jucat de trei ori în UEFA Europa League și de trei ori în Liga Campionilor UEFA. Echipa națională masculină de baschet⁠(d) a participat la 13 competiții Eurobasket, câștigând medalia de aur ci Goran Dragić⁠(d) MVP la ediția din 2017, și la trei Campionate Mondiale FIBA⁠(d). Slovenia a găzduit și Eurobasket 2013⁠(d). Echipa națională masculină de handbal⁠(d) s-a calificat la trei olimpiade, opt campionate mondiale IHF obținând locul trei în ediția 2017, și la unsprezece campionate europene. Slovenia a găzduit Campionatul European din 2004, unde echipa națională a câștigat argintul. Cea mai titrată echipă de club de handbal din Slovenia, RK Celje Pivovarna Laško⁠(d), a câștigat Liga Campionilor EHF în sezonul 2003-04. În handbalul feminin, RK Krim a câștigat Liga Campionilor în 2001 și 2003. Echipa națională de volei⁠(d) a câștigat o medalie de argint la Campionatul European din 2015⁠(d). Slovenia va fi una din gazdele Campionatului European din 2019⁠(d). Echipa națională de hochei pe gheață⁠(d) a jucat la 26 de campionate mondiale de hochei pe gheață⁠(d) și s-a calificat la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2014 și 2018.

NoteModificare

  1. ^ Population, Slovenia, 1 January 2018 (în engleză), Statistical Office of the Republic of Slovenia[*], , accesat în  
  2. ^ Constituția Sloveniei 
  3. ^ World Bank database, accesat în  
  4. ^ World Bank database, accesat în  
  5. ^ World Bank database, accesat în  
  6. ^ World Bank database, accesat în  
  7. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/SVN  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ „Slovenski pravopis 2001: Slovenija”. 
  9. ^ AFI: [ɾɛˈpùːblika slɔˈʋèːnija]. Sursa: „Slovenski pravopis 2001: Republika Slovenija”. 
  10. ^ AFI: [ɾəˈsə́]. Source: „Slovenski pravopis 2001: Republika Slovenija”. 
  11. ^ Černe, Andrej (). Orožen Adamič, Milan, ed. „Gateway to Western, Central, and Southeastern Europe” (PDF). Slovenia: A Geographical Overview. Association of the Geographical Societies of Slovenia: 127. ISBN 961-6500-49-X. For centuries, the territory of Slovenia has been crossed by traditional transportation routes connecting northern Europe with southern, eastern, and western Europe. Slovenia's location in the northwestern part of the Mediterranean's most inland bay on the Adriatic Sea where the Alps, the plateaus of the Dinaric Alps, and the western margins of the Pannonian Basin meet gives [it] a relatively quite advantageous traffic and geographical position distinguished by its transitional character and the links between these geographical regions. In the wider macroregional sense, this transitional character and these links have not changed since prehistoric times. 
  12. ^ Murovec, Nika; Kavaš, Damijan (decembrie 2010). Introducing the National Context: Brief Presentation of the National Context (PDF). SWOT Analysis: Status of the Creative Industries in Ljubljana. Ljubljana: Inštitut za ekonomska raziskovanja [Institute for Economic Research]. p. 5. For millennia, Slovenia has been at the crossroads of trade and cultural routes leading from north to south, from east to west. 
  13. ^ Nicoll, William; Schoenberg, Richard (). Europe beyond 2000: the enlargement of the European Union towards the East. Whurr Publishers. p. 121. ISBN 978-1-86156-064-3. 
  14. ^ „About Slovenia: Republic of Slovenia”. Vlada.si. Government of Slovenia, Republic of Slovenia. Accesat în . 
  15. ^ Radonjić, Biljana (). „Political Overview”. În Reuvid, Jonathan. Doing Business with Slovenia. ISBN 978-1-905050-70-3. 
  16. ^ „Slovenia First 20 Years”. Slovenia: South Australia Newsletter. . Accesat în . 
  17. ^ Vuk Dirnberk, Vojka; Tomaž Valantič. Statistični portret Slovenije v EU 2011 [Statistical Portrait of Slovenia in the EU 2011] (PDF) (în Slovenian și English). Statistical Office of the Republic of Slovenia. Accesat în . 
  18. ^ Perko, Drago (). „Slovenia at the Junction of Major European Geographical Units” (PDF). The Slovenian. Toronto: Vse Slovenski Kulturni Odbor [The All Slovenian Cultural Committee]. 
  19. ^ Fallon, Steve (). „Environment”. Slovenia (ed. 5). Lonely Planet. p. 40. ISBN 978-1-74104-480-5. 
  20. ^ Ogrin, Darko (). „Modern Climate Change in Slovenia”. În Orožen Adamič, Milan. Slovenia: A Geographical Overview (PDF). Association of the Geographical Societies of Slovenia. p. 45. ISBN 961-6500-49-X. 
  21. ^ Blažič, Mateja; Arih, Andrej; Nartnik, Irena; Turk, Inga (). „Endangered Species”. Environmental Agency of the Republic of Slovenia, Ministry of the Environment and Spatial Planning. Accesat în . 
  22. ^ Hlad, Branka; Skoberne, Peter, ed. (). „Characteristics of Biological and Landscape Diversity in Slovenia”. Biological and Landscape Diversity in Slovenia: An Overview (PDF). Ljubljana: Environmental Agency of the Republic of Slovenia, Ministry of the Environment and Spatial Planning. p. 13. ISBN 961-6324-17-9. 
  23. ^ „World Water Day 2011”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . 
  24. ^ „Country Introduction”. European state of the environment 2010 – contributions from Slovenia. Environmental Agency of the Republic of Slovenia, Ministry of the Environment and Spatial Planning. Accesat în . 
  25. ^ „Slovenian Forest in Figures”. Slovenia Forest Service. februarie 2010. Arhivat din original la . 
  26. ^ Kladnik, Drago (). „Modern Climate Change in Slovenia”. În Orožen Adamič, Milan. Slovenia: A Geographical Overview (PDF). Association of the Geographical Societies of Slovenia. p. 93. ISBN 961-6500-49-X. 
  27. ^ „SOER: Country Introduction”. Environment Agency of the Republic of Slovenia. Accesat în . 
  28. ^ Vinkler, Jonatan (). Medkulturni dialog kot temeljna vrednota EU [Intercultural Dialogue as the Fundamental Value of the EU] (PDF) (în Slovenian și English). Faculty of Humanities Koper, University of Primorska. ISBN 978-961-92233-2-1. 
  29. ^ „Resolution on the National Security Strategy of the Republic of Slovenia” (PDF). National Assembly of the Republic of Slovenia. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  30. ^ Zupančič, Jernej (). „Ethnic Structure of Slovenia and Slovenes in Neighbouring Countries”. În Orožen Adamič, Milan. Slovenia: A Geographical Overview (PDF). Association of the Geographical Societies of Slovenia. p. 87. ISBN 961-6500-49-X. 
  31. ^ Martinšek, Maja (). Odnos med državo in religijo v Sloveniji [The Relationship Between the State and Religion in Slovenia] (PDF). Faculty of Humanities, University of Ljubljana. 
  32. ^ Štrubelj, Dejan (). Primerjava narodne, verske in jezikovne sestave Slovenije: diplomsko delo [Comparison of Ethnic, Religious and Ethnic Structure of Slovenia: Diploma Thesis] (PDF) (în Slovenian). Faculty of Arts, University of Ljubljana. Accesat în . 
  33. ^ Lahovnik, Matej (). „Corporate Strategies In The Post-Transition Economy: The Case Of Slovenian Companies”. The Journal of Applied Business Research. 27 (1): 61–68. ISSN 0892-7626. Format:COBISS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Banutai, Andreja (). Analiza modela gospodarske diplomacije Republike Slovenije [Analysis of the Economic Diplomacy Model of the Republic of Slovenia] (PDF) (în Slovenian și English). Ljubljana: Faculty of Social Sciences, University of Ljubljana. p. 5. 
  35. ^ a b c d e „Osnovni gospodarski podatki o Sloveniji” (în Slovenian). Embassy of the Republic of Slovenia Vienna. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ Fajić, Lejla, ed. (septembrie 2011). „Tabela 2b: Dodana vrednost po dejavnostih in bruto domači proizvod” [Table 2b: Added Value by Activities and Gross Domestic Product]. Jesenska napoved gospodarskih gibanj 2011: statistična priloga [Autumn Prediction of Economic Movements 2011: Statistical Appendix] (PDF) (în Slovenian). Ljubljana: Institute for Macroeconomic Analysis and Development (UMAR/IMAD), Republic of Slovenia. p. 45. 
  37. ^ Sečen, Ernest (). „Mejo so zavarovali z žico in postavili mine” [They Protected the Border with Wire and Set up Mines]. Dnevnik.si (în slovenă). 
  38. ^ a b Škrk, Mirjam (). „Recognition of States and Its (Non-)Implication on State Succession: The Case of Successor States to the Former Yugoslavia”. În Mrak, Mojmir. Succession of States. Martinus Nijhoff Publishers. p. 5. ISBN 9789041111456. 
  39. ^ P. Ramet, Sabrina (). „Democratization in Slovenia – The Third Stage”. Serbia, Croatia and Slovenia at Peace and at War: Selected Writings, 1983–2007. LIT Verlag Münster. p. 272. ISBN 978-3-03735-912-9. 
  40. ^ Dutta, Manoranjan (). „Historical Progression of the EU”. The United States of Europe: European Union and the Euro Revolution. 9781780523149. p. 31. ISBN 9781780523149. 
  41. ^ Kopač, Janez (). „Mesto kot upravnoteritorialna enota 1945–1955” [A Town as an Administrative–Territorial Unit]. Arhivi (în slovenă și English). Arhivsko društvo Slovenije. 30 (2): 83. ISSN 0351-2835. Format:COBISS. 
  42. ^ Kopač, Janez (). „Ustava Socialistične republike Slovenije z dne 9. aprila 1963” [The Constitution of the Socialist Republic of Slovenia from 9 April 1963]. Arhivi (în slovenă). XXIV (1): 1. 
  43. ^ „Milestones - slovenia.si”. www.slovenia.si. 
  44. ^ Luthar, Oto (). „From Prehistory to the End of the Ancient World”. The Land Between: A History of Slovenia. Peter Lang. p. 15. ISBN 978-3-631-57011-1. 
  45. ^ „Potočka zijavka”. Parc.si. Palaeolithic Research Centre. Arhivat din original la . 
  46. ^ Debeljak, Irena; Turk, Matija. „Potočka zijalka”. În Šmid Hribar; Mateja Torkar; Gregor Golež; Mateja Podjed; Dan. Drago Kladnik; Drago. Erhartič; Bojan Pavlin; Primož. Jerele, Ines. Enciklopedija naravne in kulturne dediščine na Slovenskem – DEDI (în slovenă). Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  47. ^ „The oldest wooden wheel in the world: Virtual exhibition”. . Arhivat din original la . 
  48. ^ Alexander Gasser (martie 2003). „World's Oldest Wheel Found in Slovenia”. Government Communication Office of the Republic of Slovenia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ „Application for the Title of the European Capital of Culture 2012” (PDF). City Municipality of Maribor. . [nefuncțională]
  50. ^ Štih, Peter (). Na stičišču svetov: slovenska zgodovina od prazgodovinskih kultur do konca 18. stoletja [At the Junction of the Worlds: Slovene History from the Prehistoric Cultures to the End of the 18th Century] (în Slovenian). Modrijan Publishing House. p. 33. ISBN 978-961-241-375-0. 
  51. ^ a b c d „About Slovenia – Culture of Slovenia”. Culture.si. Accesat în . 
  52. ^ Lenček, Rado (). „Note: The Terms Wende – Winde, Wendisch – Windisch in the Historiographic Tradition of the Slovene Lands”. Slovene Studies. 12 (1): 94. 
  53. ^ a b c Benderly, Jill; Kraft, Evan (). „In the Beginning: The Slovenes from the Seventh Century to 1945”. Independent Slovenia: Origins, Movements, Prospects. Palgrave Macmillan. pp. 9–11. ISBN 978-0-312-16447-8. 
  54. ^ Petra Svoljšak, Slovenski begunci v Italiji med prvo svetovno vojno (Ljubljana 1991).
  55. ^ Lipušček, U. (2012) Sacro egoismo: Slovenci v krempljih tajnega londonskega pakta 1915, Cankarjeva založba, Ljubljana. ISBN: 978-961-231-871-0
  56. ^ Cresciani, Gianfranco (2004) Clash of Civilizations, Societatea Italiană Istorică Journal, Vol. 12, nr. 2, pag. 4
  57. ^ Mira Cencič, TIGR (Ljubljana: Mladinska knjiga, 1997)
  58. ^ Tatjana Rejec, Pricevanja o TIGR-u (Ljubljana: Slovenska matica⁠(d), 1995)
  59. ^ Kranjec, Silvo (). „Korošec Anton”. Slovenski biografski leksikon (în Slovenian) (ed. Online). Academia Slovenă de Științe și Arte⁠(d). Accesat în . 
  60. ^ a b Gregor Joseph Kranjc (2013). Pentru a merge cu Diavolul, Universitatea din Toronto Press, Academia de Editura Scholarly, p. introducere 5
  61. ^ Haar, I., Fahlbusch, M. (2006): German Scholars and Ethnic Cleansing, 1919–1945, Berghahn Books, ISBN: 9781845450489, p. 115
  62. ^ Lukšič-Hacin, M., Mlekuž J. (2009): Go Girls!: When Slovenian Women Left Home, Založba ZRC SAZU, ISBN: 9789612541705, p. 55
  63. ^ Zdravko Troha (2004). Kočevski Nemci – partizani [fotografije Zdravko Troha, Pokrajinski muzej Kočevje, Arhiv Slovenije]. Ljubljana: Slovensko kočevarsko društvo Peter Kosler. ISBN: 961-91287-0-2
  64. ^ Lumans, V.O. (1993):Himmler's Auxiliaries: The Volksdeutsche Mittelstelle and the German National Minorities of Europe, 1933–1945, Univ of North Carolina Press, ISBN: 9780807820667, p. 175
  65. ^ Jeffreys-Jones, R.⁠(d) (2013): In Spies We Trust: The Story of Western Intelligence, Oxford University Press, ISBN: 9780199580972
  66. ^ Adams, Simon (2005): The Balkans, Black Rabbit Books, ISBN: 9781583406038
  67. ^ Tomasevich, Jozo (). War and Revolution in Yugoslavia, 1941–1945: Occupation and Collaboration. 2. San Francisco: Stanford University Press. pp. 96–97. ISBN 0-8047-3615-4. 
  68. ^ Rusinow, Dennison I. (). The Yugoslav experiment 1948–1974. University of California Press. p. 2. ISBN 0-520-03730-8. 
  69. ^ „Slovene-Italian Relations 1880–1956 – Report of the Slovene-Italian historical and cultural commission”. 
  70. ^ Zajc, Drago (). Razvoj parlamentarizma: funkcije sodobnih parlamentov [The Development of Parliamentarism: The Functions of Modern Parliaments] (PDF) (în Slovenian). Publishing House of the Faculty of Social Sciences, University of Ljubljana. p. 109. ISBN 961-235-170-8. 
  71. ^ „Osamosvojitveni akti Republike Slovenije” (în slovenă). Office for Legislation, Government of the Republic of Slovenia. Accesat în . 
  72. ^ Innovatif and ORG.TEND (). „Year 1990 | Slovenia 20 years”. Twenty.si. Accesat în . 
  73. ^ „Odlok o razglasitvi ustavnih amandmajev k ustave Socialistične Republike Slovenije” (PDF). Uradni list Republike Slovenije (în slovenă). . Accesat în . 
  74. ^ Felicijan Bratož, Suzana (). Prevzem arhivskega gradiva plebiscitnega referenduma o samostojnosti Republike Slovenije (PDF). 6. zbornik referatov dopolnilnega izobraževanja s področja arhivistike, dokumentalistike in informatike v Radencih od 28. do 30. marca 2007 (în slovenă și English). Regional Archives Maribor. pp. 453–458. Arhivat din original (PDF) la . 
  75. ^ „Volitve” [Elections]. Statistični letopis 2011. Statistical Yearbook 2011. 15. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . p. 108. 
  76. ^ a b Jonsson, Anna (). „Changing Concepts of Rights”. În P. Ramet, Sabrina; Fink-Hafner, Danica. Democratic Transition in Slovenia: Value Transformation, Education, And Media. Texas A&M University Press. p. 75. ISBN 978-1-58544-525-7. 
  77. ^ Race, Helena (). "Dan prej" – 26. junij 1991: diplomsko delo (PDF) (în Slovenian). Faculty of Social Sciences, University of Ljubljana. Accesat în . 
  78. ^ „About the Slovenian Military Forces: History”. Slovenian Armed Forces, Ministry of Defence. Accesat în . 
  79. ^ Bennett, Christopher (). „Slovenia Fights”. Yugoslavia's Bloody Collapse: Causes, Course and Consequences. C. Hurst & Co. Publishers. p. 159. ISBN 978-1-85065-232-8. 
  80. ^ Klemenčič, Matjaž; Žagar, Mitja (). „Democratization in the Beginning of the 1990s”. The Former Yugoslavia's Diverse Peoples: A Reference Sourcebook. ABC-CLIO. p. 298. ISBN 978-1-57607-294-3. 
  81. ^ a b Borak, Neven; Borak, Bistra (). „Institutional Setting for the New Independent State”. În Mrak, Mojmir; Rojec, Matija; Silva-Jáuregui, Carlos. Slovenia: From Yugoslavia to the European Union. World Bank Publications. p. 58. ISBN 978-0-8213-5718-7.  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Borak2004" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  82. ^ „Slovenia's accession to the OECD”. OECD. . Accesat în . 
  83. ^ Jenko, Marjan (). „O pomenu meridiana 15° vzhodno od Greenwicha” (PDF). Geodetski vestnik (în slovenă). 49 (4). pp. 637–638. Accesat în . 
  84. ^ „Simboli in sestavine” (în Slovenian). GEOSS Society. Arhivat din original la . Accesat în . 
  85. ^ Geografske koordinate skrajnih točk (în Slovenian și English). Statistical Office of the Republic of Slovenia. Accesat în . 
  86. ^ Valantič, Tomaž (). Slovenija v številkah (PDF) (în Slovenian și English). Statistical Office of the Republic of Slovenia. Accesat în . 
  87. ^ „In 2016, forest covered 58.3% of Slovenia”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . 
  88. ^ „Forestation and variety of forests”. Slovenia Forest Service. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ a b c „Seismology”. Accesat în . 
  90. ^ Perko, Drago (). „The Regionalization of Slovenia” (PDF). Geografski zbornik. 38. pp. 11–57. ISSN 0373-4498. Format:COBISS. Arhivat din original (PDF) la . 
  91. ^ Ogrin, Darko (august 2004). „Modern climate change in Slovenia” (PDF). Slovenia: a geographical overview. Association of the Geographical Societies of Slovenia. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  92. ^ „Natura 2000 in Slovenia”. natura2000.gov.si. Accesat în . 
  93. ^ „2012 EPI :: Rankings | Environmental Performance Index”. Epi.yale.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  94. ^ Tanja Cegnar. „Climate of Slovenia at Glance” (PDF). Arso.gov.si. Accesat în . 
  95. ^ „National Meteorological Service of Slovenia – Archive”. Meteo.si. Accesat în . 
  96. ^ „Kotišče ciklonov v zavetrju Alp”. Accesat în . 
  97. ^ Bertalanič, Renato (). „Značilnosti vetra v Sloveniji” [Characteristics of Wind in Slovenia]. Klimatografija Slovenije (PDF) (în Slovenian). Meteorology Office, Slovenian Environment Agency. 
  98. ^ Vodno bogastvo Slovenije: tekoče vode (PDF). Slovenian Environment Agency. Accesat în . 
  99. ^ Ambrožič, Špela (martie 2008). „Water Quality in Slovenia” (PDF). ENVIRONMENTAL AGENCY OF THE REPUBLIC OF SLOVENIA. Accesat în . 
  100. ^ „List of Parties”. Accesat în . 
  101. ^ Hlad, Branka; Skoberne, Peter, ed. (). „Characteristics of Biological and Landscape Diversity in Slovenia”. Biological and Landscape Diversity in Slovenia: An Overview (PDF). Ljubljana: Environmental Agency of the Republic of Slovenia, Ministry of the Environment and Spatial Planning. p. IX. ISBN 961-6324-17-9. 
  102. ^ „European Day of Parks 2012”. News. Statistical Office of the Republic of Slovenia. 
  103. ^ „Did you know... – Slovenia – Official Travel Guide”. Slovenia.info. Accesat în . 
  104. ^ Perko, Franc, ed. (). „Habitats of wild game in Slovenia, guidelines and conditions for the preservation and protection of wild game and their habitats, and provision of coexistence with humans”. Resolution on National Forest Programme. Federation of Forest Associations of Slovenia. Ministry of Agriculture, Forestry and Food, Slovenia. pp. 87–104. 
  105. ^ Peršak, Magda (). „Dormouse Hunting as Part of Slovene National Identity”. Natura Croatica. 7 (3). pp. 199–211. ISSN 1330-0520. Accesat în . 
  106. ^ „Ris v Sloveniji (Lynx in Slovenia)”. Strategija ohranjanja in trajnostnega upravljanja navadnega risa (Lynx lynx) v Sloveniji 2016–2026 (PDF). Ministry of Environment and Spatial Planning, Government of the Republic of Slovenia. . p. 7. 
  107. ^ „Risom v Sloveniji in na Hrvaškem se obeta svetlejša prihodnost”. Delo.si (în slovenă). . 
  108. ^ Krofel, Miha (). „Confirmed presence of territorial groups of golden jackals (Canis aureus) in Slovenia” (PDF). Natura Sloveniae: Journal of Field Biology. 11 (1). Association for Technical Culture of Slovenia. pp. 65–68. ISSN 1580-0814. Accesat în . 
  109. ^ Trček, Petra (). „Pri nas živi okoli 52 volkov, večina na Notranjskem in Kočevskem”. Notranjskoprimorske novice (în slovenă). 
  110. ^ „Koliko medvedov živi v Sloveniji?” (în slovenă). Finance.si. . 
  111. ^ „Medveda znamo držati nazaj, volka še ne”. Dnevnik (în slovenă). Dnevnik, d. d. . 
  112. ^ Hlad, Branka; Skoberne, Peter, ed. (). „Karst and Subterranean Habitats”. Biological and Landscape Diversity in Slovenia: An Overview (PDF). Ljubljana: Environmental Agency of the Republic of Slovenia, Ministry of the Environment and Spatial Planning. p. 50. ISBN 961-6324-17-9. 
  113. ^ „Delfini pri nas” (în Slovenian). Morigenos. Accesat în . 
  114. ^ „Puška poči, vrana pade. Koliko jih še sedi?”. Vecer.Com. . Accesat în . 
  115. ^ Kompan, Dragomir (mai 2011). Program varstva biotske raznovrstnosti v živinoreji: program za leto 2011 (PDF) (în Slovenian). Oddelek za zootehniko, Biotehniška fakulteta, Univerza v Ljubljani [Department of Zootechnics, Biotechnical Faculty, University of Ljubljana]. Accesat în .  Parametru necunoscut |arată-autori= ignorat (ajutor)
  116. ^ a b Meglič, Vladimir; Kraigher, Hojka; Dovč, Peter (). „Opis obstoječih zbirk” [Description of Extant Collections]. În Meglič, Vladimir. Ocena pogojev in mehanizmov za ex-situ varstvo genskih virov kmetijskih rastlin, genskih bank v gozdarstvu in živinoreji (PDF) (în Slovenian). Ministry of Environment and Space, Republic of Slovenia. p. 17. Format:COBISS. Accesat în . [nefuncțională]
  117. ^ „Brief Historical Summary, breed standard (DOC file)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  118. ^ Janko Spreizer, Alenka (). „Slovenske avtohtone pasme: kokoši, čebele, prašiči, psi in konji”. Avtohtonost v slovenskem narod(nost)nem vprašanju in koncept staroselstva: nastavki za analizo ideologij primata (PDF). Razprave in gradivo (în Slovenian). Ljubljana: Inštitut za narodnostna vprašanja [Institute for Ethnic Studies]. pp. 257–258. 
  119. ^ „Marble trout (Salmo marmoratus)”. balkan-trout.com, Balkan Trout Restoration Group. Accesat în . 
  120. ^ Dušan Jurc, Andrej Piltaver și Nikica Ogris. Glive Slovenije - Fungi din Slovenia (Ljubljana, 2005). 497 pp.
  121. ^ Golob A. „Forests and forestry in Slovenia”. FAO. Arhivat din original la . Accesat în . 
  122. ^ „In 2016, forest covered 58.3% of Slovenia”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . 
  123. ^ Lovrenčak, Franc (). Zgornja gozdna meja slovenskih Alp, visokih kraških planot in Prokletij. Faculty of Arts, University of Ljubljana. ISBN 978-961-6648-11-0. 
  124. ^ Kala, C.P.; Ratajc, P. (). „High altitude biodiversity of the Alps and the Himalayas: ethnobotany, plant distribution and conservation perspectives. Biodiversity and Conservation, 21: 1115–1126”. Biodiversity and Conservation. Rd.springer.com. 21 (4): 1115. doi:10.1007/s10531-012-0246-x. Accesat în . 
  125. ^ Furtlehner, Petra (). „Slovenia”. În Falkner, Gerda; Treib, Oliver; Holzleithner, Elizabeth. Compliance in the Enlarged European Union: Living Rights Or Dead Letters?. Ashgate Publishing, Ltd. pp. 126–127. ISBN 978-0-7546-7509-9. 
  126. ^ Šturm, Lovro (). „Slovenia”. În Robbers, Gerhard. The President of the Republic. Encyclopedia of World Constitutions. Infobase Publishing. p. 832. ISBN 978-0-8160-6078-8. 
  127. ^ a b Prunk, Janko; Pikalo, Jernej; Milosavljevič, Marko (). Facts about Slovenia. Government Communication Office, Government of the Republic of Slovenia. p. 23. ISBN 978-961-6435-45-1. 
  128. ^ „Življenje Janeza Drnovška :: Prvi interaktivni multimedijski portal, MMC RTV Slovenija”. Rtvslo.si. Accesat în . 
  129. ^ P. Ramet, Sabrina; Fink-Hafner, Danica (). „Key Trends in Slovenian Politics, 1988 – 2004”. Democratic Transition in Slovenia: Value Transformation, Education, And Media. p. 30. ISBN 9781585445257. 
  130. ^ Ágh, Attila (). „The Regions in Comparative Transition”. The Politics of Central Europe. SAGE. ISBN 978-0-7619-5032-5. 
  131. ^ Pavlovčič, Idija. „Jože P. Damijan: Levica in desnica podpirali menedžerske prevzeme”. Delo d.d. Accesat în . 
  132. ^ Central Intelligence Agency (). The CIA World Factbook 2010. Skyhorse Publishing Inc. p. 617. ISBN 1-60239-727-9. 
  133. ^ „International Cooperation”. Slovenian Armed Forces. Accesat în . 
  134. ^ a b „Sprejet zakon”. .gov.si. . Accesat în . 
  135. ^ Repe, Božo (2003) Od deželana do državljana: Regionalni razvoj Slovencev v letih 1918–1991 Eroare în formatul webarchive: Verificați valoarea pentru |url=. Gol., Zgodovinski časopis, 3–4, Ljubljana.
  136. ^ a b Mehle Mihovec, Barbka (). „Kje so naše meje?”. Gorenjski glas. Accesat în . 
  137. ^ „Regions in the European Union: Nomenclature of territorial units for statistics” (PDF). Epp.eurostat.ec.europa.eu. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  138. ^ „Republic of Slovenia : 2017 Article IV Consultation-Press Release; Staff Report; and Statement by the Executive Director for the Republic of Slovenia”. IMF.org (în engleză). International Monetary Fund. . Accesat în . 
  139. ^ "PIB pe cap de locuitor în PPS, Eurostat", preluat la 1 iunie 2015.
  140. ^ M. Magstadt, Thomas (). „Eastern Europe”. Nations and Government: Comparative Politics in Regional Perspective (ed. 6th). Cengage Learning. p. 27. ISBN 978-0-495-91528-7. 
  141. ^ "Disparitățile regionale din Slovenia 2/12", preluate 8. aprilie 2015.
  142. ^ Jože Mencinger⁠(d) (2011) Razprodaja?, Gospodarska gibanja, EIPF, Ljubljana Copie arhivată la WebCite⁠(d) (23 aprilie 2013).
  143. ^ „Slovenia's Economy: Next in Line”. The Economist. . Accesat în . 
  144. ^ „Double Dip Recession is the 'Slovenian' Reality”. The Slovenia Times. . 
  145. ^ a b Naidu-Ghelani, Rajeshni (). „Countries with Aging Populations”. Cnbc.com. CNBC LLC. Arhivat din original la . 
  146. ^ „Statistics Office to Release GDP Data for Q2”. The Slovenia Times. . 
  147. ^ Cerni, Boris (). „Slovenia's Economy Falls Into a Recession as Exports Weaken”. Bloomberg. 
  148. ^ „Zdrs v recesijo so ekonomisti pričakovali”. MMC RTV Slovenija (în slovenă). RTV Slovenija. . ISSN 1581-372X. 
  149. ^ MacDowall, Andrew (). „How Slovenia turned itself around”. politico.eu. Accesat în . 
  150. ^ a b „GDP up by 6.0% in the fourth quarter of 2017 and by 5.0% in 2017 - Statistical Office of the Republic of Slovenia”. Accesat în . 
  151. ^ Garaca, Maja (). „Tourism contributes 3.5% directly to Slovenia's GDP in 2016 – WTTC”. seenews.com. Accesat în . 
  152. ^ „Weekly Review of Events Involving Slovenia, 24–30 December”. Slovenian Press Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  153. ^ Pohjanpalo, Kati (). „Sharks Circling Europe Won't Bring Down Slovenia, Finland's Europe Minister Alexander Stubb”. Bloomberg.com. Accesat în . 
  154. ^ Das sind die nächsten versier Opfer der Euro-Krise, Die Welt, .
  155. ^ Die Welt: Slovenia este o surpriză pozitivă (în Slovene: Slovenija je pozitivno presenečenje), MMC Radiotelevizija Slovenija⁠(d), .
  156. ^ „The World Factbook”. Central Intelligence Agency, United States. .  Parametru necunoscut |la= ignorat (ajutor)
  157. ^ „Dr. Pavle Sicherl: Slovenija je po produktivnosti dela 23 let za Evropo”. Delo.si (în slovenă). . ISSN 1854-6544. Arhivat din original la . Accesat în . 
  158. ^ „Konkurenčnost slovenske industrije pod evropskim povprečjem”. Delo.si (în slovenă). . ISSN 1854-6544. Arhivat din original la . Accesat în . 
  159. ^ „The World Factbook 2007 – Slovenia, Economy”. 
  160. ^ Perše, Simon; Štuhec Lončarević, Snježana; Kozar, Alenka; Urbiha, Almira; Živec, Jana; Mušić, Amira (ianuarie 2012). Slovenia’S Trade in Goods / In The 2000–2010 Period (PDF). p. 20. ISBN 978-961-239-240-6. 
  161. ^ "Gorenje, Krka cei mai mari exportatori din 2012", preluat 16 aprilie 2017.
  162. ^ "18 companii slovene din Deloitte Central Europe Top 500", preluate 16 aprilie 2017.
  163. ^ „News - Šoštanj Thermal Power Plant”. www.te-sostanj.si. Accesat în . 
  164. ^ Horvat, Uroš (). „Tourism in Slovenia”. În Orožen Adamič, Milan. Slovenia: A Geographical Overview (PDF). Association of the Geographical Societies of Slovenia. p. 146. ISBN 961-6500-49-X. 
  165. ^ „This Is the World's Most Sustainable Country”. National Geographic Society. Accesat în . 
  166. ^ Podoba Plečnikove Ljubljane Eroare în formatul webarchive: Verificați valoarea pentru |url=. Gol.
  167. ^ „Active holidays – Slovenia – Official Travel Guide”. Slovenia.info. Accesat în . 
  168. ^ „Občina Piran-O občini”. Piran.si. Accesat în . 
  169. ^ Katz, Liane (). „Detox, retox in Slovenia”. The Guardian. London. 
  170. ^ „15 Spas in Slovenia, Official Travel Guide”. Slovenia.info. Accesat în . 
  171. ^ „Architectural Heritage – Slovenia – Official Travel Guide”. Slovenia.info. Accesat în . 
  172. ^ „Castles – Slovenia – Official Travel Guide”. Slovenia.info. Accesat în . 
  173. ^ „Slovenia photo gallery – pictures, facts and information on Slovenia”. Earthinpictures.com. Accesat în . 
  174. ^ „East Europe Casinos and Gambling”. Worldcasinodirectory.com. Accesat în . 
  175. ^ „I Feel Slovenia: 2010” (PDF). Slovenia.info. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  176. ^ „Slovenia declared world's first green country”. Sloveniatimes.com. Accesat în . 
  177. ^ „Slovenia, a Country at the Crossroads of Transport Links”. Government Communication Office, Republic of Slovenia. noiembrie 2000. Arhivat din original la . 
  178. ^ a b „Teden mobilnosti 2009”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . 
  179. ^ Bernard Vukadin, Barbara; Kušar, Urška; Burja, Alenka (). „Lastništvo avtomobilov v gospodinjstvih” (în Slovenian). Environment Agency of Slovenia. 
  180. ^ a b c „Situation per mode of transport”. Study on Strategic Evaluation on Transport Investment Priorities under Structural and Cohesion funds for the Programming Period 2007–2013 (PDF). ECORYS Nederland BV. august 2006. 
  181. ^ Oplotnik, Žan; Križanič, France (noiembrie 2004). „National motorway construction program (NMCP) in Slovenia (financing, impact on national economy and realization)” (PDF). Highways: cost and regulation in Europe. Arhivat din original (PDF) la . 
  182. ^ Gabrijelčič, Peter (octombrie 2010). „Narodnogospodarske koristi in razvojne možnosti prometnih sistemov v RS” (PDF). 10th Slovenian Road and Transport Congress (în slovenă și English). [nefuncțională]
  183. ^ Plevnik, Aljaž; Polanec, Vesna (). „Vlaganja v prometno infrastrukturo: Komentar” (în Slovenian). Slovenian Environment Agency. 
  184. ^ „Za razvoj Slovenije | Drugi tir”. www.drugitir.si. Accesat în . 
  185. ^ a b „Executive Summary”. Analysis of the infrastructure network in Slovenia and report on SWOT analysis (PDF). Faculty of Chemistry and Chemical Engineering, University of Maribor. Port of Koper. aprilie 2011. Accesat în . 
  186. ^ a b c Plevnik, Aljaž; Polanec, Vesna (). „Obseg in sestava blagovnega prevoza in prometa: Komentar”. Slovenian Environment Agency. 
  187. ^ Luz, D. D. (martie 2010). Državni prostorski načrt za Ljubljansko železniško vozlišče (PDF) (în Slovenian). 
  188. ^ „Koper Port Hits Record High in Container Traffic”. Green Med Journal. . 
  189. ^ „Konecranes to deliver three further RTGs to Luka Koper”. Port Technology International. . 
  190. ^ a b Twrdy, Elen; Trupac, Igor. „Container Boom in the Port of Koper”. European Conference on Shipping & Ports 2011: Proceedings. ISBN 978-960-93329-5-8. [nefuncțională]
  191. ^ Gosar, Anton (). „Sodobne pol1t1čno-geografske značilnosti alpsko-jadranskega prostora brez meja”. Acta Histriae (în slovenă, English, și Italian). 16 (3). Arhivat din original la . 
  192. ^ a b „Transport” (PDF). Statistične informacije [Rapid Reports] (21): 11. . 
  193. ^ „Resolucija o nacionalnem programu razvoja pomorstva Republike Slovenije” (PDF) (în Slovenian). Ministry of Transport, Republic of Slovenia. . 
  194. ^ „Edini slovenski ladjar praznuje”. MMC RTV Slovenija. . ISSN 1581-372X. 
  195. ^ a b c d e „Transport” (PDF). Statistične informacije [Rapid Report] (26). . 
  196. ^ Information Booklet (PDF). Aerodrom Ljubljana. . 
  197. ^ Konda, Jože (). „Cerklje Airport on its way to future growth” (PDF). Slovenska vojska. XIV (8). p. 29. ISSN 1580-1993. 
  198. ^ „30.9 Gostota naseljenosti 1.7 – Population Density, 1 July”. Stat.si. Accesat în . 
  199. ^ Zupanič, Milena (). „Demografski preobrat: tiha revolucija med nami”. Delo.si (în slovenă). Delo, d. d. ISSN 1854-6544. 
  200. ^ a b Hlebec, Valentina; Šircelj, Milivoja (septembrie 2011). „Population Ageing in Slovenia and Social Support Networks of Older People”. În Hoff, Andreas. Population Ageing in Central and Eastern Europe: Societal and Policy Implications. Ashgate Publishing, Ltd. pp. 118–119. ISBN 978-0-7546-7828-1. 
  201. ^ „Strong Growth but an Ageing Workforce”. Slovenia. OECD Publishing. iulie 2009. p. 34. ISBN 978-92-64-06894-0. 
  202. ^ . https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/si.html
  203. ^ „Births, Slovenia, 2016”. Stat.si. Accesat în . 
  204. ^ „The World Factbook — Central Intelligence Agency”. Cia.gov. Accesat în . 
  205. ^ „World Suicide Prevention Day 2010”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . 
  206. ^ „World Suicide Prevention Day 2011”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . 
  207. ^ Bole, David (). „Ekonomska preobrazba slovenskih mest”. ISBN 978-961-254-090-6. 
  208. ^ „Projekt statistike razvoja podeželja”. Statistical Office RS. Accesat în . 
  209. ^ Zavodnik Lamovšek, Alma; Drobne, Samo; Žaucer, Tadej (). „Small and Medium-Size Towns as the Basis of Polycentric Urban Development” (PDF). Geodetski vestnik. 52 (2). Association of Surveyors of Slovenia. p. 303. ISSN 0351-0271. 
  210. ^ „:: Statistical Office of the Republic of Slovenia – How frequent are the same names of settlements and streets? ::”. Stat.si. Accesat în . 
  211. ^ „Slovenščina materni jezik za 88 odstotkov državljanov”. Siol⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  212. ^ a b c d e Šircelj, Milivoja (). Verska, jezikovna in narodna sestava prebivalstva Slovenije: Popisi 1921–2002 (PDF) (în Slovenian). Statistični urad Republike Slovenije. ISBN 961-239-024-X. 
  213. ^ „Linguist Says Slovenian Language Not Endangered”. Slovenian Press Agency. . 
  214. ^ „International Mother Language Day”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . Accesat în . 
  215. ^ McDonald, Gordon C. 1979. Iugoslavia: un studiu de țară . Washington, DC: Universitatea Americană, p. 93
  216. ^ Greenberg, Marc L. 2009. "Slovene". În Keith Brown și Sarah Ogilvie (eds.), Enciclopedia concisă a limbilor lumii, pp. 981-984. Oxford: Elsevier, p. 981.
  217. ^ Brown, EK și Anne Anderson. 2006. Enciclopedia de limbă și lingvistică: Sca-Spe . Oxford: Elsevier, p. 424
  218. ^ Sussex, Roland și Paul V. Cubberley. 2006. Limbile slave . Cambridge: Cambridge University Press, p. 502.
  219. ^ Sławski, Franciszek. 1962. Zarys dialektologii południowosłowiańskiej. Varșovia: PAN.
  220. ^ Priestly, Tom MS 1993. "Pe" Drift "în sistemele indo-europene de gen." Journal of Indo-European Studies 11: 339-363.
  221. ^ Klopčič, Vera (). „Legal Protection of Roma in Slovenia” (PDF). Treatises and Documents: Journal of Ethnic Studies. Institute for Ethnic Studies (52): 234–255. ISSN 1854-5181. 
  222. ^ Klopčič, Vera; Miroslav Polzer (). Evropa, Slovenija in Romi (PDF) (în Slovenian). Institute for Ethnic Studies. ISBN 961-6159-23-2. Accesat în . 
  223. ^ „Granish – a Minority Language Spoken in Slovenia”. Norway.si. Accesat în . 
  224. ^ European Day of Languages Eroare în formatul webarchive: Verificați valoarea pentru |url=. Gol., Eurostat Newsrelease, 24 September 2009
  225. ^ a b „Special Eurobarometer 386 Europeans and Their Languages” (PDF). iunie 2012. Accesat în . 
  226. ^ „Eurobarometer pool (2006), page 152” (PDF). Accesat în . 
  227. ^ a b c „SI-Stat Data Portal”. SURS. Accesat în . 
  228. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite 2002census
  229. ^ Medvešek, Mojca (). „Kdo so priseljenci z območja nekdanje Jugoslavije” (PDF). Razprave in gradivo (în slovenă) (53–54). Institute for Ethnic Studies. p. 34. 
  230. ^ Repolusk, Peter (). „Narodnostno neopredeljeno prebivalstvo ob popisih 1991 in 2002 v Sloveniji” (PDF). Dela (în slovenă și English). 25. Anton Melik Geographical Institute. pp. 87–96. Arhivat din original (PDF) la . 
  231. ^ „International Mother Language Day 2010”. Statistical Office of the Republic of Slovenia. . Accesat în . 
  232. ^ „Constitution of the Republic of Slovenia”. National Assembly of the Republic of Slovenia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  233. ^ Šabec, Ksenija (). Poročilo: Italijanska narodna skupnost v Slovenski Istri (PDF) (în Slovenian). Center for Cultural and Religious Studies, University of Ljubljana. p. 7. Accesat în . 
  234. ^ Gajšek, Nina (). Pravice romske skupnosti v Republiki Sloveniji (PDF) (în Slovenian). Faculty of Social Science, University of Ljubljana. 
  235. ^ Zupančič, Jernej (). „Romska naselja kot poseben del naselbinskega sistema v Sloveniji” (PDF). Dela (în slovenă și English). 27. Institute of Geography. pp. 215–246. Arhivat din original (PDF) la . 
  236. ^ a b „Statistični urad RS – Selitveno gibanje, Slovenija, 2007”. Stat.si. Accesat în . 
  237. ^ [1]
  238. ^ „Slovenian Americans – History, Modern era, The first slovenians in america, Settlement”. 
  239. ^ Črnič, Aleš; Komel, Mirt; Smrke, Marjan; Šabec, Ksenija; Vovk, Tina (). „Religious Pluralisation in Slovenia”. Teorija in praksa. University of Ljubljana, Faculty of Sociology, Political Sciences and Journalism. 50 (1): 205–232, 264. ISSN 0040-3598. Format:COBISS. 
  240. ^ Sursa: Oficiul de Statistică al Republicii Slovenia, Recensământul populației, gospodăriilor și locuințelor, 2002.
  241. ^ „Uskoška dediščina Bele krajine na RTVS|Ljudje|Lokalno aktualno”. Lokalno.si. . Accesat în . 
  242. ^ „Predstavitev”. Evang-cerkev.si. Arhivat din original la . Accesat în . 
  243. ^ „The Virtual Jewish History Tour – Slovenia”. Jewishvirtuallibrary.org. . Accesat în . 
  244. ^ „Islamska Skupnost v Republiki Sloveniji”. Islamska-skupnost.si. Accesat în . 
  245. ^ a b „Special Eurobarometer, biotechnology, page 204” (PDF). . 
  246. ^ „Table: Range of rank on the PISA 2006 science scale” (PDF). PISA 2006. OECD. . Accesat în . 
  247. ^ OECD. „Slovenia – OECD Better Life Index”. Oecdbetterlifeindex.org. Accesat în . 
  248. ^ a b c „About Slovenia – Culture of Slovenia”. Culture.si. Accesat în . 
  249. ^ [2] Eroare în formatul webarchive: Verificați valoarea pentru |url=. Gol.
  250. ^ „Statistics (by Country) of Academic Ranking of World Universities | ARWU | First World University Ranking | Shanghai Ranking”. ARWU. Accesat în . 
  251. ^ „University of Ljubljana once again on Shanghai and Webometrics ranking lists”. Uni-lj.si. Accesat în . 
  252. ^ „Univerza v Mariboru”. Uni-mb.si. Accesat în . 
  253. ^ „Univerza na Primorskem: SLO”. Upr.si. Accesat în . 
  254. ^ „Univerza v Novi Gorici”. Ung.si. Accesat în . 
  255. ^ „EMUNI University”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  256. ^ Smrekar, Andrej. „Slovenska moderna” (în Slovenian). National Gallery of Slovenia. Arhivat din original la . 
  257. ^ Naglič, Miha (). „Je človek še Sejalec”. Gorenjski glas (în slovenă). Arhivat din original la . 
  258. ^ „Pogled na ...: Ivan Grohar, Sejalec” (în Slovenian). RTV Slovenija. . Arhivat din original la . 
  259. ^ „WebCite query result”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  260. ^ Ljubljana Jazz Festival Eroare în formatul webarchive: Verificați valoarea pentru |url=. Gol., an official site (in English)
  261. ^ Muzeul actorilor de film sloveni, Divača, site-ul oficial.
  262. ^ a b „Umrl je Polde Bibič, starosta slovenskega igralskega ceha”. Prvi interaktivni multimedijski portal, MMC RTV Slovenija (în slovenă). . 
  263. ^ Sebastian Cavazza, gloria.hr
  264. ^ Furlan, S. (1994) Filmografia slovenă a filmelor cinematografice: 1931 - 1993 . Slovenski gledališki în filmski muzej. Ljubljana.
  265. ^ filmarchives-online.eu pe filmul sloven
  266. ^ „Boris Pahor je ime leta po izboru Vala 202 :: Prvi interaktivni multimedijski portal, MMC RTV Slovenija”. Rtvslo.si. Accesat în . 
  267. ^ „Mladinska knjiga – Iz medijev”. Mladinska.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  268. ^ Oto Luthar Terenul dintre: o istorie a Sloveniei
  269. ^ George J. Buelow (2004) Istoria muzicii baroce, p. 701.
  270. ^ Sojar Voglar, Črt (). Skladateljske sledi po letu 1900 (PDF) (în Slovenian și English) (ed. 2nd). Society of Slovene Composers. pp. 6–7. ISBN 961-91080-2-7. 
  271. ^ Slovacia popevka: veștri pe stânci în compoziții, pesniki bolj în oklepaju. Enkrat še zapoj: 50 de ani Slovenske popevke Vladimirja Frantarja pri celjski Mohorjevi družbi., Delo⁠(d), 5 septembrie 2012.
  272. ^ Perpetuum Jazzile: Africa pe YouTube. Accessed on 9 September 2013.
  273. ^ „Perpetuum Jazzile Official Web Site”. . Accesat în . 
  274. ^ 15 ani de trupa Mi2, Delo⁠(d), 26 octombrie 2010
  275. ^ „WALKING DEAD ON BROADWAY – to support WITHIN DESTRUCTION in March! - Arising Empire”. www.arising-empire.com. 
  276. ^ Pripotovanje hrepenenca - Tomaž Pengov, kantavtor, Mladina⁠(d), 3 martie 2007
  277. ^ Štravs, Smilja (). „Vurnikova hiša na Miklošičevi: najlepša hiša v Ljubljani”. Delo.si (în slovenă). Delo, d. d. ISSN 1854-6544. 
  278. ^ a b „Slovenia's comic scene looks backward in time..”. Wieninternational.at. Vienna: Compress VerlagsgesmbH & Co KG. . Arhivat din original la . 
  279. ^ „Razstava UZNLB v Bruslju – NLB”. Nlb.si. Arhivat din original la . Accesat în . 
  280. ^ „Kiparstvo 19. in 20. stoletja”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  281. ^ [3] Eroare în formatul webarchive: Verificați valoarea pentru |url=. Gol.
  282. ^ „Life and work of Janez Puhar | (accessed 13 decembrie 2009)”. 
  283. ^ Slovenia Excavarea râurilor, National Geographic, ianuarie 2007.
  284. ^ „Sport”. Slovenia.si. Government Communication Office, Republic of Slovenia. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  285. ^ Medjugorac, Igor (noiembrie 2009). „Sports: The Competitive Gene”. Sports&Champions: Magical Challenges, Inspiring Winners (PDF). I Feel Slovenia. Government Communication Office, Republic of Slovenia. pp. 4–5. Format:COBISS.