Bernard de Spanheim

Bernard de Spanheim
Duce al Carintiei
Statuia lui Bernhard de Spanheim (Klagenfurt)
Date personale
Născut	1180
Decedat	4 ianuarie 1256 (76 de ani) Völkermarkt⁠(d), Carintia, Austria
Părinți	Herman al II-lea de Carintia Agnes de Austria
Frați și surori	Ulrich al II-lea Bela[*]​
Căsătorit cu	Iudita a Boemiei[*]​ (din 1213)
Copii	Filip de Spanheim[*]​ Ulrich al III-lea de Carintia
Ocupație	aristocrat
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Sponheim[*]​
Duce al Carintiei
Domnie	1202 – 1256
Predecesor	Ulrich al II-lea
Succesor	Ulrich al III-lea

Bernard de Spanheim (sau Sponheim) (n. 1176 sau 1181 – d. 4 ianuarie 1256) a fost duce al Carintiei vreme de 54 de ani, din 1202 până la moarte.

Familia

Bernard era un vlăstar al nobilei case de Sponheim originară din Franconia renană, care în 1122 moștenise teritoriul imperial al Carintiei. Tatăl său era ducele Herman al II-lea de Carintia, care domnise între 1161 și 1181. Acesta a fost inițial succedat de către fratele mai mare al lui Bernard, ducele Ulrich al II-lea, care a domnit vreme de două decenii, însă a murit fără a avea urmași direcți la 10 august 1202, drept pentru care Bernard a devenit duce. Mama lui Bernard a fost Agnes de Babenberg, fiica Henric al II-lea, duce de Austria și de Bavaria. Anterior Agnes fusese căsătorită cu regele Ștefan al III-lea al Ungariei.

Bunicii paterni ai lui Bernard au fost margraful Engelbert al III-lea de Istria de Istria și Matilda de Sulzbach.

Domnia

Bernard fusese deja regent al ducatului carintian încă de când fratele său, ducele Ulrich al II-lea, se îmbolnăvise grav, din 1199. În conflictul dintre Casa de Hohenstaufen și cea de Welf pentru tronul Germniei, Bernard a urmat inițial politica fratelui său de sprijinire a rudei lor, Filip de Suabia, care fusese ales rege romano-german din 1198. Cu toate acestea, ulterior el s-a apropiat de Welf-ul Otto al IV-lea de Braunschweig după asasinarea lui Filip în 1208. În 1213, Bernard a schimbat din nou tabăra, trecând de partea nepotului lui Filip, Frederic al II-lea de Hohenstaufen, care în cele din urmă a avut câștig de cauză.

Bernard a obținut controlul asupra pasului Loibl, de importanță strategică, conducând către Marca de Carniola în sud, unde fiul său Ulrich (viitorul Ulrich al III-lea) devine în 1248 margraf, în urma căsătoriei cu Agnes de Andechs, fiică a ducelui Otto I de Merania. De asemenea, el este creditat cu întemeierea Kostanjevica (Landstraß), abație cisterciană în Carniola inferioară în jurul lui 1234, ca și al viitoarei capitale a Carintiei, Klagenfurt, unde și-a mutat reședința din 1246. Bernard este înmormântat în abația Sankt Paul im Lavanttal.

Căsătorie și urmași

În 1213, Bernard a fost căsătorit cu Iudita, fiica regelui Ottokar I al Boemiei din dinastia Přemyslid cu a doua soție a sa, Constanța, fiica regelui Béla al III-lea al Ungariei. Bernard și Iudita au avut patru copii:

• Ulrich al III-lea (n. cca. 1220-d. 1269), duce de Carintia (1256-1269) și margraf de Carniola (din 1248),
• Bernard de Carintia,
• Margareta de Carintia,
• Filip de Carintia (d. 21/22 iulie 1279), arhiepiscop de Salzburg între 1247 și 1256 și patriarh de Aquileia între 1269 și 1273.

Atunci când ducele Ulrich al III-lea a murit fără moștenitori direcți, fratele său Filip a emis pretenții asupra domeniilor din Carintia și Carniola și chiar a obținut titlul feudal de la regele Rudolf I al Germaniei în 1275. Cu toate acestea, Filip nu a reușit să obțină câștig de cauză în fața vărului său primar, regele Ottokar al II-lea al Boemiei, care în 1268 semnase un tratat de moștenire cu ducele Ulrich.