Regatul Boemiei
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Eroare Lua în Modul:InfoboxFormerCountry la linia 703: attempt to call method '?' (a boolean value)
Regatul Boemiei (cehă: České království; germană: Königreich Böhmen; latină: Regnum Bohemiae) a fost un stat situat în regiunea Boemia din Europa Centrală, cea mai mare parte pe al cărui teritoriu se află în prezent Cehia. Regatul a fost parte a Sfântului Imperiu Roman până la dizolvarea sa în 1806, după care a devenit parte a Imperiului Austriac, și, ulterior Imperiul Austro-Ungar din 1867. După înfrângerea Puterilor Centrale în primul război mondial, Imperiul a fost dizolvat și Boemia a devenit parte a Republicii Cehoslovace.
Istoric
modificareDeși unii dintre foștii guvernatori din Boemia s-au bucurat de o non-ereditare a titlului regal în timpul secolului al XI-lea și XII-lea, regatul a fost în mod oficial înființat în 1198 de către Ottokar I. În 1204, Ottokar a fost acceptat de către Otto al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman, precum și de către Papa Inocențiu al III-lea. Încorporat în monarhia habsburgică din 1526, a fost dizolvat în 1918, odată cu căderea Austro-Ungariei, atunci când ultimul rege, Carol I al Austriei, a fost forțat să abdice. Adunarea Națională de la Praga, a detronat Dinastia Habsburg (Habsburg-Lorraine) și a proclamat Prima Republică Cehoslovacă.
Boemia a fost principalul domeniu al Regatului Boemiei. Din 1348 Carol al IV-lea a creat Terenurile Coroanei Boemiene (Země Koruny České), împreună cu provinciile încorporate:
- Marca Moraviei (Markrabství Moravské), dobândită de către Přemysl și Slavník dinastii din Boemia,după 955 Bătălia de la Lechfeld, a pierdut-o în favoarea Poloniei fiind recucerită de către Ducele Bretislaus I în 1019/1029;
- Lusatia Superioară (Horní Lužice), încorporată de către regele Ioan de Boemia în 1319 (Bautzen), pierdut de Lusatias prin Pacea de la Praga (1635);
- Ducatul Sileziei (Slezsko), dobândit prin Tratatul de la Trentschin între Jan Lucemburský și regele Cazimir al III-lea din Polonia.
În timpul domniei casei Přemysl și trecerea la Casa de Luxemburg regatul Boemiei a fost cel mai puternic stat al Sfântului Imperiu Roman. Regele Wenceslaus al II-lea a fost încoronat rege al Poloniei în 1300, iar fiul sau Wenceslaus al III-lea ca rege al Ungariei. Deși ambele coroane s-au pierdut după asasinarea lui Wenceslaus al III-lea în 1306, creșterea Boemiei a continuat, în 1346 atunci când moștenitorul tronului Boemiei, Carol de Luxemburg a fost ales Rege al romanilor și încoronat Sfânt Împărat Roman în 1355. Carol a făcut din Praga reședința imperială și fiul său, regele Sigismund a dobândit din nou coroana maghiară prin căsătoria cu regina domnitorului, Maria a Ungariei, în 1385. La rândul său regele Vladislav al II-lea Iagello a fost descalificat de către principele elector să ia parte la alegerile din 1486.
După moartea prematură a regelui Ludovic al II-lea Iagello în Mohács în 1526, regatul Boemiei a fost moștenit de către cumnatul său, arhiducele Ferdinand I de Habsburg, fratele mai mic al împăratului Carol al V-lea, în 1558. Încorporarea ulterioară a Boemiei în monarhia habsburgică în ciuda rezistenței locale protestante, fapt ce-a declanșat în 1618 fenestrarea de la Praga și Războiul de Treizeci de Ani. Înfrângerea lor în bătălia de la Muntele Alb în 1620 care a pus capăt mișcării de independență boemă.
Odată cu dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806, regatul Boemiei a fost încorporată în Imperiului Austriac, precum și titlul regal a fost reținut de către împăratul Austriei. În cursul anul 1867 în urma compromisului austro-ungar, provinciile Boemia, Moravia și Silezia austriacă au devenit ținuturile coroanei imperiale, Cisleithania.
Actuala Republica Cehă cuprinde Boemia, Moravia și Silezia Cehă încă folosește unele simboluri ale Regatului Boemiei.