Indicele performanței de mediu

Indicele de performanță de mediu (Environmental Performance Index - EPI) este o metodă de cuantificare și reprezentare numerică a performanței de mediu a politicilor unui stat, evidențiind degradarea la nivel planetar a sistemelor de susținere a vieții de care depinde omenirea O economie mondială care continuă să se bazeze în mare măsură pe combustibilii fosili se traduce prin poluarea continuă a aerului și a apei, acidificarea oceanelor și creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. Aceste schimbări amenință supraviețuirea speciilor care suferă deja de pierderea pe scară largă a habitatului, împingându-le mai aproape de dispariție. Analize recente arată că omenirea a depășit deja șase din nouă limite planetare critice care definesc spațiul de utilizare sigură a resurselor naturale ale Pământului, și este aproape de a depăși o a șaptea[2][3][4].

Harta globală a țărilor lumii în funcție de Indicele performanței de mediu, 2024[1]

Indicele de performanță de mediu a fost lansat în 2002 de Forumul Economic Mondial în asociere cu Yale Center for Environmental Law & Policy (Universitatea Yale), Center for International Earth Science Information Network Earth Institute (Universitatea Columbia) și Centrul Comun de Cercetare (Joint Research Centre) al Comisiei Europene. Raportul bienal EPI valorifică cele mai recente seturi de date, știință și tehnologie pentru a oferi cea mai cuprinzătoare evaluare a stării sustenabilității la nivel global. În total, raportul 2024 EPI analizează 58 indicatori pentru a clasa 180 țări în funcție de progresul acestora în atenuarea schimbărilor climatice, salvgardarea vitalității ecosistemului și promovarea sănătății mediului. Acest set larg de indicatori este un instrument puternic care permite urmărirea progresului către Obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite, obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice din Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice și obiectivele de protecție a biodiversității din Cadrul global de biodiversitate Kunming-Montreal din 2022[5].

În 2023, prima evaluare globală a progresului în atingerea obiectivelor Acordului de la Paris a dezvăluit o imagine sumbră: lumea este departe de calea planificată. În ciuda utilizării record a energiei regenerabile, emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească. Pe măsură ce lumea intră pe un teritoriu climatic neexplorat, apare un risc crescut de a depăși ireversibil niveluri critice ale sistemului climatic al planetei[5].

Metodologie

modificare
 
Environmental Performance Index Framework, 2024[5]

De-a lungul timpului, metodologia EPI a fost criticată pentru alegerea arbitrară a parametrilor care s-ar putea dovedi părtinitori și performanța sa slabă ca indicator al sustenabilității mediului[6]. Critici suplimentare s-au concentrat asupra lipsei unor sugestii de politică specifice și prejudecăților de ponderare ale indicelui față de țările cu deficit de date, ceea ce a condus la trecerea cu vederea a progresului ecologic în țările în curs de dezvoltare[6].

În 2024, India a fost clasată pe locul 176 în listă, dar aceasta a contestat valabilitatea clasamentului. Potrivit unei declarații emise de Ministerul Mediului, Pădurilor și Schimbărilor Climatice, mai mulți indicatori utilizați în calcul s-au bazat pe ipoteze nefondate și pe metode neștiințifice[7][8][9].

Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa a prezentat 3 „argumente pro”: EPI oferă un indice ușor comparabil; Scorurile EPI privind vitalitatea ecosistemului se bazează pe șase categorii de politici constitutive: resurse de apă, agricultură, păduri, pescuit, biodiversitate și habitat, precum și climă și energie; baza de date la care se face referire furnizează hărți pentru fiecare dintre indicii parțiali ai EPI (normalizați 0…100) și 3 „argumente contra”: EPI este mai degrabă o încercare de a reprezenta cantitativ performanța ecologică a țărilor și companiilor; motivele reale ale disfuncționalităților ar putea necesita cercetări suplimentare; EPI ar fi un indice mai relevant pentru politică[10]

Ca urmare a acestor critici, numărul indicatorilor EPI a crescut, iar ponderea acestora s-a modificat, pentru a oferi o imagine mai bună bazată pe date privind starea de sustenabilitate în întreaga lume. Clasamentul EPI 2024 se bazează pe 58 de indicatori de performanță grupați în 30 de categorii de probleme din domeniile sănătății mediului, vitalității ecosistemului și schimbărilor climatice, analizând 180 de țări[11].

Indicatori și ponderi (%), EPI 2024
Obiectiv de politică Pondere
(%)
Categorie Pondere
(%)
Indicator Pondere
(%)
Vitalitatea ecosistemului 45% Biodiversitate și habitat 25 Protecția zonelor-cheie marine pentru biodiversitate[a] 12.0
Protecția habitatului marin 12.0
Rigurozitatea protecției maritime 2.0
Indicele de reprezentativitate a ariilor protejate 12.0
Indicele de protecție a speciilor 16.0
Protecția biomului terestru 10.0
Protecția zonelor-cheie terestre pentru biodiversitate[b] 10.0
Eficacitatea arilor protejate 2.0
Utilizarea terenurilor protejate[c] 2.0
Indexul listei roșii 12.0
Indicele habitatului speciilor 8.0
Reziliența ecosistemului bioclimatic 2.0
Păduri 5 Pierderea de pădure virgină 30.0
Pierderea peisajului forestier intact 30.0
Pierderea acoperirii cu arbori ponderată în funcție de permanență 25.0
Schimbarea netă a acoperirii arborilor 10.0
Integritatea peisajului forestier 5.0
Pescuit 2 Starea stocului de pește 15.0
Captură de pește aruncată 20.0
Pescuit cu trauler de fund în ZEE 25.0
Pescuit cu trauler de fund în afara ZEE 35.0
Indicele trofic marin regional 5.0
Poluarea aerului 6 Expunerea la ozon în ZCB[d] 8.3
Expunerea la ozon în terenuri cultivate 8.3
Rata de creștere ajustată a emisiilor de oxizi de azot 41.7
Rata de creștere ajustată a emisiilor de dioxid de sulf 41.7
Agricultură 3 Indicele de management sustenabil al azotului 40.0
Excedent de fosfor 3.3
Risc de poluare cu pesticide 16.7
Randamentul relativ al culturii 40.0
Resurse de apă 5 Ape uzate generate 10.0
Ape uzate colectate 40.0
Ape uzate tratate 40.0
Ape uzate reutilizate 10.0
Sănătatea mediului 25% Calitatea aerului 17 Expunerea antropică la PM2.5 38.2
Combustibili solizi de uz casnic 38.2
Expunerea la ozon 8.8
Expunerea la NOx 5.9
Expunerea la SO2 2.9
Expunerea la CO 2.9
Expunerea la compuși organici volatili 2.9
Salubritate și apă potabilă 5 Salubritate nesigură 40.0
Apă potabilă nesigură 60.0
Metale grele 2 Expunere la plumb 100.0
Managementul deșeurilor 1 Deșeuri generate per locuitor 40.0
Deșeuri solide controlate 20.0
Rata de recuperare a deșeurilor 40.0
Schimbări climatice 30% Atenuarea schimbărilor climatice 30 Rata ajustată de creștere a emisiilor de dioxid de carbon 25.0
Rata de creștere a emisiilor de CO2 (obiective naționale specifice) 1.7
Rata ajustată de creștere a emisiilor de metan 10.0
Rata ajustată de creștere a emisiilor de gaze fluorurate 6.7
Rata ajustată de creștere a emisiilor de protoxid de azot 3.3
Rata ajustată de creștere a emisiilor de negru de cărbune 5.0
Fluxuri nete de carbon cauzate de schimbarea destinației terenurilor 3.3
Rata de creștere a GES ajustată în funcție de intensitatea emisiilor 20.0
Rata ajustată de creștere a GES în funcție de emisiile per locuitor 20.0
Proiecția emisiilor pentru 2050 3.3
Proiecția emisiilor cumulate până în 2050 în raport cu bugetul de carbon 1.7
  1. ^ Protecția zonelor-cheie marine pentru biodiversitate reprezintă ponderea suprafețelor declarate „zone cheie pentru biodiversitate” (Key Biodiversity Areas - KBA) care sunt desemnate arii marine protejate în cadrul zonelor economice exclusive ale unei țări
  2. ^ Protecția zonelor-cheie terestre pentru biodiversitate reprezintă ponderea în suprafața totală a unei țări a suprafețelor declarate „zone cheie pentru biodiversitate” (Key Biodiversity Areas - KBA) care sunt desemnate arii naturale protejate
  3. ^ Utilizarea terenurilor protejate reprezintă procentul din suprafața terestră totală protejată într-o țară care este acoperită de terenuri cultivate și clădiri
  4. ^ Expunerea la ozon în ZCB reprezintă concentrația medie de ozon la nivelul solului în zonele cheie de biodiversitate ale unei țări (Key Biodiversity Areas - KBA)
Notă: Ponderea (%) reprezintă procentul din total al indicatorului sau categoriei. Valorile sunt rotunjite și este posibil să nu însumeze 100%[1][11].

Lista țărilor în funcție de Indicele de performanță de mediu 2024

modificare

Raportul EPI 2024 clasează 180 de țări și teritorii, pe baza a 58 de indicatori de performanță grupați în 30 de categorii de probleme. Primele cinci țări sunt Estonia, Luxemburg, Germania, Finlanda și Regatul Unit, iar la baza clasamentului se situează India, Myanmar, Laos, Pakistan și Vietnam[12]. Sortarea este alfabetică după codul țării, conform ISO 3166-1 alpha-3..

Țară Regiune Valoare Tendință Loc 2024





  Afganistan Asia de Sud  31,0  12,8 144
  Angola Africa subsahariană  40,1  8,2 106
  Albania Europa și Asia Centrală  52,2  6,1 47
  Emiratele Arabe Unite Orientul mijlociu și Africa de Nord  51,6  9,1 48
  Argentina America Latină și Caraibe  47,0  1,1 70
  Armenia Europa și Asia Centrală  44,9  2,0 80
  Antigua și Barbuda America Latină și Caraibe  55,6  1,2 37
  Australia Asia de Est și Pacific  63,1  4,2 22
  Austria Europa și Asia Centrală  68,9  0,1 8
  Azerbaidjan Europa și Asia Centrală  40,5  −0,3 103
  Burundi Africa subsahariană  33,5  −1,3 138
  Belgia Europa și Asia Centrală  66,8  4,9 14
  Benin Africa subsahariană  37,8  −0,3 119
  Burkina Faso Africa subsahariană  42,2  0,1 95
  Bangladesh Asia de Sud  28,1  2,3 148
  Bulgaria Europa și Asia Centrală  56,2  −1,2 35
  Bahrain Orientul mijlociu și Africa de Nord  35,3  −1,4 131
  Bahamas America Latină și Caraibe  55,9  1,6 36
  Bosnia și Herțegovina Europa și Asia Centrală  46,0  3,3 75
  Belarus Europa și Asia Centrală  58,2  8,7 31
  Belize America Latină și Caraibe  47,4  0,9 67
  Bolivia America Latină și Caraibe  45,3  3,4 78
  Brazilia America Latină și Caraibe  53,0  6,7 44
  Barbados America Latină și Caraibe  53,1  2,6 43
  Brunei Asia de Est și Pacific  48,3  −3,1 62
  Bhutan Asia de Sud  43,3  6,8 89
  Botswana Africa subsahariană  49,2  −1,8 59
  Republica Centrafricană Africa subsahariană  39,0  −5,1 111
  Canada America de Nord  61,1  3,5 27
  Elveția Europa și Asia Centrală  67,8  2,3 9
  Chile America Latină și Caraibe  49,6  3,0 57
  China Asia de Est și Pacific  35,4  5,6 130
  Coasta de Fildeș Africa subsahariană  42,9  7,8 90
  Camerun Africa subsahariană  38,6  2,2 114
  Republica Democrată Congo Africa subsahariană  39,5  6,0 109
  Republica Congo Africa subsahariană  41,6  0,9 99
  Columbia America Latină și Caraibe  49,7  4,4 56
  Comore Africa subsahariană  38,2  −5,9 115
  Capul Verde Africa subsahariană  38,0  −1,8 117
  Costa Rica America Latină și Caraibe  55,5  0,2 38
  Cuba America Latină și Caraibe  52,5  2,5 46
  Cipru Europa și Asia Centrală  53,9  −0,2 41
  Cehia Europa și Asia Centrală  65,5  0,4 16
  Germania Europa și Asia Centrală  74,5  4,3 3
  Djibouti Orientul mijlociu și Africa de Nord  32,3  0,2 141
  Dominica America Latină și Caraibe  49,3  −0,2 58
  Danemarca Europa și Asia Centrală  67,7  −0,3 10
  Republica Dominicană America Latină și Caraibe  47,7  −1,1 66
  Algeria Orientul mijlociu și Africa de Nord  41,7  3,2 98
  Ecuador America Latină și Caraibe  51,3  7,0 49
  Egipt Orientul mijlociu și Africa de Nord  43,7  3,5 87
  Eritreea Africa subsahariană  29,0  −0,3 147
  Spania Europa și Asia Centrală  64,0  2,2 21
  Estonia Europa și Asia Centrală  75,7  14,9 1
  Etiopia Africa subsahariană  36,3  3,8 125
  Finlanda Europa și Asia Centrală  73,8  3,1 4
  Fiji Asia de Est și Pacific  46,0  −2,4 75
  Franța Europa și Asia Centrală  67,0  1,6 12
  Statele Federate ale Microneziei Asia de Est și Pacific  40,8  0,3 101
  Gabon Africa subsahariană  53,3  7,3 42
  Regatul Unit Europa și Asia Centrală  72,6  1,3 5
  Georgia Europa și Asia Centrală  47,3  6,2 68
  Ghana Africa subsahariană  36,9  1,8 122
  Guineea Africa subsahariană  36,5  −2,9 123
  Gambia Africa subsahariană  37,6  0,6 120
  Guineea-Bissau Africa subsahariană  42,0  −0,5 96
  Guineea Ecuatorială Africa subsahariană  41,7  −3,3 98
  Grecia Europa și Asia Centrală  67,3  8,9 11
  Grenada America Latină și Caraibe  45,8  0,4 76
  Guatemala America Latină și Caraibe  32,5  −2,8 140
  Guyana America Latină și Caraibe  49,0  2,3 60
  Honduras America Latină și Caraibe  40,2  2,9 105
  Croația Europa și Asia Centrală  62,3  4,9 24
  Haiti America Latină și Caraibe  36,4  7,7 124
  Ungaria Europa și Asia Centrală  59,8  −1,3 30
  Indonezia Asia de Est și Pacific  33,6  5,8 137
  India Asia de Sud  27,6  4,2 149
  Irlanda Europa și Asia Centrală  65,8  2,8 15
  Iran Orientul mijlociu și Africa de Nord  41,8  0,0 97
  Irak Orientul mijlociu și Africa de Nord  30,3  6,4 145
  Islanda Europa și Asia Centrală  64,3  2,5 18
  Israel Orientul mijlociu și Africa de Nord  48,0  0,6 63
  Italia Europa și Asia Centrală  60,3  4,8 28
  Jamaica America Latină și Caraibe  48,5  1,0 61
  Iordania Orientul mijlociu și Africa de Nord  47,3  10,1 68
  Japonia Asia de Est și Pacific  61,4  4,2 26
  Kazahstan Europa și Asia Centrală  47,8  4,0 65
  Kenya Africa subsahariană  36,9  −0,2 122
  Kârgâzstan Europa și Asia Centrală  42,8  13,0 91
  Cambodia Asia de Est și Pacific  31,2  0,0 143
  Kiribati Asia de Est și Pacific  44,3  −1,1 82
  Coreea de Sud Asia de Est și Pacific  50,6  4,9 51
  Kuwait Orientul mijlociu și Africa de Nord  44,4  −1,8 81
  Laos Asia de Est și Pacific  26,3  2,0 151
  Liban Orientul mijlociu și Africa de Nord  39,9  7,9 108
  Liberia Africa subsahariană  34,3  1,3 135
  Sfânta Lucia America Latină și Caraibe  51,1  2,1 50
  Sri Lanka Asia de Sud  38,8  1,8 112
  Lesotho Africa subsahariană  36,9  0,1 122
  Lituania Europa și Asia Centrală  64,1  4,6 20
  Luxemburg Europa și Asia Centrală  75,1  3,4 2
  Letonia Europa și Asia Centrală  60,2  1,2 29
  Maroc Orientul mijlociu și Africa de Nord  39,5  2,6 109
  Republica Moldova Europa și Asia Centrală  46,1  2,8 74
  Madagascar Africa subsahariană  30,1  0,8 146
  Maldive Asia de Sud  38,1  2,8 116
  Mexic America Latină și Caraibe  44,2  2,2 83
  Insulele Marshall Asia de Est și Pacific  42,5  0,8 94
  Macedonia de Nord Europa și Asia Centrală  50,3  1,2 52
  Mali Africa subsahariană  34,5  −3,3 134
  Malta Orientul mijlociu și Africa de Nord  66,9  4,7 13
  Myanmar Asia de Est și Pacific  27,1  −1,4 150
  Muntenegru Europa și Asia Centrală  47,7  −0,5 66
  Mongolia Asia de Est și Pacific  37,2  5,4 121
  Mozambic Africa subsahariană  39,0  5,2 111
  Mauritania Africa subsahariană  34,6  −3,5 133
  Mauritius Africa subsahariană  47,3  2,9 68
  Malawi Africa subsahariană  35,1  −6,7 132
  Malaysia Asia de Est și Pacific  41,0  7,3 100
  Namibia Africa subsahariană  44,0  −0,1 85
  Niger Africa subsahariană  40,0  7,3 107
  Nigeria Africa subsahariană  37,9  4,7 118
  Nicaragua America Latină și Caraibe  47,4  1,2 67
  Țările de Jos Europa și Asia Centrală  66,9  4,4 13
  Norvegia Europa și Asia Centrală  69,9  3,3 7
  Nepal Asia de Sud  33,1  0,7 139
  Noua Zeelandă Asia de Est și Pacific  57,3  1,1 32
  Oman Orientul mijlociu și Africa de Nord  51,3  12,9 49
  Pakistan Asia de Sud  25,5  −4,0 152
  Panama America Latină și Caraibe  52,9  5,2 45
  Peru America Latină și Caraibe  46,5  3,9 73
  Filipine Asia de Est și Pacific  32,1  0,4 142
  Papua Noua Guinee Asia de Est și Pacific  36,9  −3,6 122
  Polonia Europa și Asia Centrală  64,2  1,8 19
  Portugalia Europa și Asia Centrală  61,9  4,1 25
  Paraguay America Latină și Caraibe  39,5  0,7 109
  Qatar Orientul mijlociu și Africa de Nord  46,8  5,6 71
  România Europa și Asia Centrală  57,3  −3,1 32
  Rusia Europa și Asia Centrală  46,7  −0,1 72
  Rwanda Africa subsahariană  33,9  −0,3 136
  Arabia Saudită Orientul mijlociu și Africa de Nord  42,5  9,5 94
  Sudan Africa subsahariană  39,1  3,9 110
  Senegal Africa subsahariană  43,8  4,8 86
  Singapore Asia de Est și Pacific  53,0  6,5 44
  Insulele Solomon Asia de Est și Pacific  42,2  1,6 95
  Sierra Leone Africa subsahariană  39,9  5,3 108
  El Salvador America Latină și Caraibe  41,6  −4,4 99
  Serbia Europa și Asia Centrală  49,8  −5,6 55
  São Tomé și Príncipe Africa subsahariană  36,2  1,8 126
  Surinam America Latină și Caraibe  56,9  8,6 34
  Slovacia Europa și Asia Centrală  65,1  −1,6 17
  Slovenia Europa și Asia Centrală  62,4  0,0 23
  Suedia Europa și Asia Centrală  70,3  0,2 6
  Eswatini Africa subsahariană  38,7  −2,4 113
  Seychelles Africa subsahariană  47,9  −3,9 64
  Ciad Africa subsahariană  35,9  2,0 127
  Togo Africa subsahariană  35,7  −1,1 129
  Thailanda Asia de Est și Pacific  45,7  4,5 77
  Tadjikistan Europa și Asia Centrală  32,3  −4,2 141
  Turkmenistan Europa și Asia Centrală  40,6  4,9 102
  Timorul de Est Asia de Est și Pacific  49,9  9,6 54
  Tonga Asia de Est și Pacific  40,4  −7,3 104
  Trinidad-Tobago America Latină și Caraibe  52,5  1,0 46
  Tunisia Orientul mijlociu și Africa de Nord  45,3  0,5 78
  Taiwan Asia de Est și Pacific  50,1  −0,1 53
  Tanzania Africa subsahariană  43,6  5,6 88
  Uganda Africa subsahariană  35,8  4,2 128
  Ucraina Europa și Asia Centrală  54,6  7,3 39
  Uruguay America Latină și Caraibe  44,1  0,5 84
  Statele Unite ale Americii America de Nord  57,2  0,2 33
  Uzbekistan Europa și Asia Centrală  42,6  −1,3 93
  Sfântul Vicențiu și Grenadine America Latină și Caraibe  54,2  0,8 40
  Venezuela America Latină și Caraibe  53,3  1,1 42
  Vietnam Asia de Est și Pacific  24,6  −3,7 153
  Vanuatu Asia de Est și Pacific  45,0  9,3 79
  Samoa Asia de Est și Pacific  47,1  6,0 69
  Africa de Sud Africa subsahariană  42,7  4,4 92
  Zambia Africa subsahariană  46,7  3,9 72
  Zimbabwe Africa subsahariană  51,6  9,5 48

Comparație între scorul EPI și PIB per capita, 2024

modificare
 
Scoruri EPI și PIB per locuitor, 2024[5]
Bogăția țărilor este un predictor viabil al performanței lor generale de mediu, dar unele țări își depășesc cu mult performanța similară economică, în timp ce altele sunt restante

Scorurile EPI sunt corelate pozitiv cu bogăția unei țări, deși, dincolo de un anumit punct, randamentele în creștere ale bogăției se diminuează. Cu toate acestea, la fiecare nivel de dezvoltare economică, unele țări își depășesc performanțele de mediu, în timp ce altele rămân în urmă. Unele dintre cele mai sărace țări din lume le depășesc pe unele dintre cele mai bogate. În acest sens, alți factori decât bogăția, precum investițiile în dezvoltarea umană, statul de drept și calitatea reglementărilor, sunt predictori mai puternici ai performanței de mediu[13].

Bogăția permite țărilor să facă investiții în infrastructura necesară pentru a furniza apă potabilă curată, pentru a gestiona în siguranță deșeurile și pentru a extinde rapid infrastructura de energie regenerabilă. Dar bogăția duce, de asemenea, la un consum mai mare de materiale și la impactul asupra mediului asociat, precum ratele mai mari de generare de deșeuri, emisii crescute de gaze cu efect de seră și degradarea ecosistemului. Multe țări cu scoruri ridicate la uni parametri de vitalitate a ecosistemului, precum cei care măsoară poluarea cu pesticide și îngrășăminte în agricultură, integritatea peisajelor forestiere și utilizarea metodelor distructive de pescuit, obțin aceste rezultate deoarece economiile lor sunt stagnante și subdezvoltate[12].

Țările în curs de dezvoltare trebuie să evite repetarea greșelilor națiunilor care au urmat o cale murdară și nesustenabilă către industrializare. Pe de altă parte, țările bogate trebuie să-și decupleze consumul de degradarea mediului și să-și folosească bogăția pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să treacă pe o cale de dezvoltare cu adevărat durabilă, care să asigure conservarea biodiversității și altor bunuri comune globale, în beneficiul întregii omeniri[1][12][13].

  1. ^ a b c Block, S.; Emerson, J.W.; Esty, D.C.; de Sherbinin, A.; Wendling, Z.A.; et al. (). „2024 Environmental Performance Index. Technical Appendix” [2024 Indicele de performanță de mediu. Anexă tehnică] (PDF). epi.yale.edu. New Haven, CT: Yale Center for Environmental Law & Policy. Accesat în . 
  2. ^ Orf, Darren (). „Humanity Has Overstepped Six of the Earth's Nine Planetary Boundaries” [Omenirea a depășit șase dintre cele nouă granițe planetare ale Pământului]. Popular Mechanics. Accesat în . 
  3. ^ Richardson, Katherine; et al. (). „Earth beyond six of nine planetary boundaries” [Pământul dincolo de șase din cele nouă granițe planetare]. Science. 9 (37). doi:10.1126/sciadv.adh2458 . Accesat în . 
  4. ^ Robles-Gil, Alexa (). „Earth Is on the Brink of Breaching a Seventh of Nine 'Planetary Boundaries' That Support Life” [Pământul este pe punctul de a depăși o a șaptea din nouă „limite planetare” care susțin viața]. Smithsonian Magazine. Accesat în . 
  5. ^ a b c d „2024 Environmental Performance Index” [2024 Indicele de performanță de mediu]. epi.yale.edu. New Haven, CT: Yale Center for Environmental Law & Policy & Center for International Earth Science Information Network Earth Institute, Columbia University. . Accesat în . 
  6. ^ a b Kanmani, Aiyshwariya; Obringer, Renee; Rachunok, Benjamin; Nateghi, Roshanak (). „Assessing Global Environmental Sustainability Via an Unsupervised Clustering Framework” [Evaluarea sustenabilității globale a mediului printr-un cadru compact nesupravegheat]. Sustainability. 12 (2): 563. doi:10.3390/su12020563 . Accesat în . 
  7. ^ Banerjee, Ankush. „What Happened to Green India? Ranked Lowest as per Environmental Performance Index, India Disputes Methodology” [Ce s-a întâmplat cu India verde? Clasată cel mai jos în funcție de Indicele de performanță de mediu, India contestă metodologia]. Business Insider. Accesat în . 
  8. ^ „India's lagging sustainability performance” [Performanța de sustenabilitate a Indiei, rămasă în urmă]. Hindustan Times (în engleză). . Accesat în . 
  9. ^ Roy, Esha (). „Explained: What is the environment index, and why has India questioned it?” [Explicat: Ce este indicele de mediu și de ce India l-a contestat?]. The Indian Express (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa. „Environmental performance index EPI. Pros & Cons” [Indicele de performanță de mediu EPI. Argumente pro și contra]. unece.org. United Nations Economic Commission for Europe. Accesat în . 
  11. ^ a b „2024 Weights” [Ponderi 2024] (CSV). epi.yale.edu. New Haven, CT: Yale Center for Environmental Law & Policy. Accesat în . 
  12. ^ a b c Block, S.; Emerson, J.W.; Esty, D.C.; de Sherbinin, A.; Wendling, Z.A.; et al. (). „2024 Environmental Performance Index” [Indicele de performanță de mediu 2024] (PDF). epi.yale.edu. New Haven, CT: Yale Center for Environmental Law & Policy. Accesat în . 
  13. ^ a b „2024 Environmental Performance Index. Policymakers' Summary”. epi.yale.edu. New Haven, CT: Yale Center for Environmental Law & Policy & Center for International Earth Science Information Network Earth Institute, Columbia University. . Accesat în . 

Legături externe

modificare