São Tomé și Príncipe

São Tomé și Príncipe, oficial Republica Democrată São Tomé și Príncipe [Sf. Toma și insula Prințului] (în portugheză República Democrática de São Tomé e Príncipe),^[2] este o țară insulară situată în Golful Guineei, în largul coastei ecuatoriale vestice a Africii Centrale. Este formată din două arhipelaguri în jurul celor două insule principale São Tomé și Príncipe, aflate la o distanță de aproximativ 150 km una de cealaltă și la aproximativ 250 și 225 km de coasta de nord-vest a Gabonului. Cu o populație de 201.800 de locuitori (estimare oficială din 2018),^[3] São Tomé și Principe este al doilea cel mai mic și al doilea cel mai puțin populat stat suveran african, după Seychelles.

Insulele au fost nelocuite până la descoperirea lor de către exploratorii portughezi în secolul al XV-lea. Colonizate treptat și construindu-se așezări treptat de-a lungul secolului al XVI-lea, ele au servit în mod colectiv drept un centru comercial și comercial vital pentru comerțul cu sclavi din Atlantic. Solul vulcanic bogat și proximitatea față de ecuator au făcut din São Tomé și Principe un loc ideal pentru cultivarea zahărului, urmat mai târziu de culturi comerciale precum cafeaua și cacao; economia profitabilă a plantațiilor depindea în mare măsură de sclavii africani. Ciclurile de neliniște socială și instabilitate economică din secolele al XIX-lea și al XX-lea au culminat cu independența pașnică din 1975. De atunci, São Tomé și Principe a rămas una dintre cele mai stabile și mai democratice țări din Africa.

Populația din São Tomé și Principe este predominantă de origine africană și metisă, iar cei mai mulți sunt creștini. Moștenirea dominației portugheze este vizibilă și în cultura, obiceiurile și muzica țării, care îmbină influențele europene și africane. São Tomé și Principe este un stat membru fondator al Comunității țărilor de limbă portugheză.

IstorieModificare

Istorie geologicăModificare

Harta São Tomé de Johannes Vingboons (1665)

Insulele care alcătuiesc São Tomé și Principe s-au format în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani, în urma unei activități vulcanice în apele adânci de-a lungul liniei Camerun. De-a lungul timpului, interacțiunile cu apa de mare și perioadele de erupție au generat pe insule o mare varietate de roci vulcanice și magmatice diferite, cu ansambluri complexe de minerale.

Sosirea europenilorModificare

Insulele São Tomé și Príncipe erau nelocuite când au sosit portughezii, în jurul anului 1470. Primii europeni care au ajuns la țărm au fost João de Santarém și Pêro Escobar. Navigatorii portughezi au explorat insulele și au decis că acestea ar fi un loc bun pentru baze de comerț cu continentul.

Datele de sosire a europenilor sunt date uneori ca fiind 21 decembrie (ziua Sfântului Toma) 1471, pentru São Tomé, și 17 ianuarie (ziua Sfântului Antoniu) 1472, pentru Príncipe, deși alte surse citează ani diferiți în jurul acestei date. Inițial, Príncipe a fost numit Santo Antão („Sfântul Anton”), schimbându-și numele în 1502 în Ilha do Príncipe („Insula Prințului”), cu referire la prințul Portugaliei, căruia i se plăteau taxele pe recolta de zahăr a insulei.

Prima așezare de succes din São Tomé a fost înființată în 1493 de Álvaro Caminha, care a primit terenul ca donație din partea coroanei.^[4] Príncipe a fost colonizată în 1500 în baza unui aranjament similar. Cu toate acestea, atragerea de coloniști s-a dovedit a fi dificilă, iar cei mai mulți dintre primii locuitori au fost „indezirabili” trimiși din Portugalia, majoritatea evrei.^[5] 2 000 de copii evrei, cu vârste de până la opt ani, au fost luați din Peninsula Iberică pentru a munci pe plantațiile de zahăr.^[6] În timp, acești coloniști au descoperit că solul vulcanic al regiunii este potrivit pentru agricultură, în special pentru cultivarea zahărului.

Perioada portugheză a São Tomé și PrincipeModificare

Până în 1515, São Tomé și Principe au devenit depozite de sclavi pentru comerțul de sclavi de coastă, având centrul la Elmina.^[7]

Cultivarea zahărului era un proces care necesita multă forță de muncă, iar portughezii au început să înrobească un număr mare de africani de pe continent. În primele etape ale boom-ului culturii zahărului, proprietățile de pe insule aveau o valoare redusă, agricultura fiind destinată consumului local, în timp ce economia se baza în principal pe tranzitul de sclavi, deși deja multe produse alimentare erau importate.^[8] Când proprietarul local Álvaro Borges a murit în 1504, terenurile sale defrișate și animalele domestice au fost vândute pentru doar 13.000 de réis, prețul aproximativ a trei sclavi.^[9] Potrivit lui Valentim Fernandes, în jurul anului 1506, São Tomé avea mai multe câmpuri de trestie de zahăr decât Madeira „din care se producea deja melasă”[18], dar insula nu avea instalații pentru producția industrială de zahăr.^[8]

Vezi șiModificare

Lista orașelor și satelor din São Tomé și Príncipe

ReferințeModificare

^ Raportul Dezvoltării Umane, 2022
^ Horia C. Matei (2005). Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA. p. 143. ISBN 978-973-7839-38-1.
^ Instituto Nacional de Estadística de São Tomé e Príncipe, as at 13 May 2018.
^ Stojković, Dragan (noiembrie 2020). „Najmanje države na svijetu: Sv. Toma i Princip (džepni globus)” [Smallest Countries in the World: São Tomé and Príncipe (The Pocket Globe)]. Bijela pčela: List za svu djecu (în sârbă). Rijeka: Prosvjeta (261): 20–31.
^ „The Expulsion 1492 Chronicles, section XI: "The Vale of Tears", quoting Joseph Hacohen (1496–1577); also, section XVII, quoting 16th century author Samuel Usque”. Aish.com. 4 august 2009. Arhivat din original la 3 octombrie 2013. Accesat în 29 septembrie 2013.
^ Allen, Theodore (1997). The invention of the white race (ed. Second). London: Verso. p. 5. ISBN 9781844677719. OCLC 738350824.
^ Ivor Wilks and Akan Wangara (ianuarie 1997). „Portuguese in the Fifteenth and Sixteenth Centuries”. În Peter John Bakewell. Mines of Silver and Gold in the Americas. Aldershot: Variorum. p. 24. ISBN 978-0-86078-513-2.
^ ^a ^b Caldeira, Arlindo Manuel. "LEARNING THE ROPES IN THE TROPICS: SLAVERY AND THE PLANTATION SYSTEM ON THE ISLAND OF SÃO TOMÉ." African Economic History 39 (2011): 41. JSTOR 23718978.
^ Arquivo Nacional da Torre do Tombo (hereinafter cited as TT), Corpo Cronológico, II, 15-77, inventory of the assets belonging to Álvaro Borges, 4 November 1507, a published copy of which is found in PMA, vol. V, 221-243.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de São Tomé și Príncipe

Caută „São Tomé și Príncipe” în Wikționar, dicționarul liber.

Guvern

Página Oficial do Governo de São Tomé e Príncipe - Official Page of the Government of São Tomé and Príncipe pt
Presidência da República Democrática de São Tomé e Príncipe - President of the Democratic Republic of São Tomé and Príncipe (official site) pt
Assembleia Nacional de São Tomé e Príncipe - National Assembly of São Tomé and Príncipe (official site) pt
Instituto Nacional de Estatística - National statistics institute pt
Central Bank of São Tomé and Príncipe
Chief of State and Cabinet Members Arhivat în 17 septembrie 2013, la Wayback Machine.

Informații generale

Country Profile from BBC News
São Tomé and Príncipe la The World Factbook
São Tomé and Príncipe Arhivat în 11 iunie 2010, la Wayback Machine. from UCB Libraries GovPubs
São Tomé și Príncipe pe Curlie
Atlasul Wikimedia pentru São Tomé and Príncipe
Atlas de São Tomé e Príncipe—Available maps catalogue in the internet from Associação Caué-Friends of STP pt
São Tomé e Príncipe—Tourist information
Presentation "Developing the sao tome island", and "Developing the sao tome island" full text.
La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre São Tomé și Príncipe
Key Development Forecasts for São Tomé and Príncipe from International Futures

[3c961c7df12d4aeb22cf5d11432b5a5b-1] Raportul Dezvoltării Umane, 2022

[ESL05-2] Horia C. Matei (2005). Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA. p. 143. ISBN 978-973-7839-38-1.

[auto-3] Instituto Nacional de Estadística de São Tomé e Príncipe, as at 13 May 2018.

[Bijela_pčela-4] Stojković, Dragan (noiembrie 2020). „Najmanje države na svijetu: Sv. Toma i Princip (džepni globus)” [Smallest Countries in the World: São Tomé and Príncipe (The Pocket Globe)]. Bijela pčela: List za svu djecu (în sârbă). Rijeka: Prosvjeta (261): 20–31.

[5] „The Expulsion 1492 Chronicles, section XI: "The Vale of Tears", quoting Joseph Hacohen (1496–1577); also, section XVII, quoting 16th century author Samuel Usque”. Aish.com. 4 august 2009. Arhivat din original la 3 octombrie 2013. Accesat în 29 septembrie 2013.

[6] Allen, Theodore (1997). The invention of the white race (ed. Second). London: Verso. p. 5. ISBN 9781844677719. OCLC 738350824.

[Bakewell-7] Ivor Wilks and Akan Wangara (ianuarie 1997). „Portuguese in the Fifteenth and Sixteenth Centuries”. În Peter John Bakewell. Mines of Silver and Gold in the Americas. Aldershot: Variorum. p. 24. ISBN 978-0-86078-513-2.

[:0-8] Caldeira, Arlindo Manuel. "LEARNING THE ROPES IN THE TROPICS: SLAVERY AND THE PLANTATION SYSTEM ON THE ISLAND OF SÃO TOMÉ." African Economic History 39 (2011): 41. JSTOR 23718978.

[9] Arquivo Nacional da Torre do Tombo (hereinafter cited as TT), Corpo Cronológico, II, 15-77, inventory of the assets belonging to Álvaro Borges, 4 November 1507, a published copy of which is found in PMA, vol. V, 221-243.

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]