Republică
Cuvântul republică derivă din termenul latin res publica, însemnând „lucru public”. Republica este o formă de organizare statală (sau formă de stat) în care suveranitatea aparține poporului, iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși pentru o perioadă determinată de timp. Acest termen, aidoma termenului echivalent politeia, din limba greacă, se referă la organizarea politică a societății în sens larg. Modul în care autorii clasici l-au folosit (spre exemplu, în Republica lui Platon) nu trebuie să fie considerat referință la un tip anume de instituție politică. Republica în antichitate nu reprezenta altceva decât interesul pentru comunitate, pentru polis, pentru oraș.
Aristotel a formulat o distincție clară între trei forme de guvernământ: monarhia, aristocrația și democrația. În principiu, niciuna dintre aceste forme de guvernământ nu este incompatibilă cu republica. Republicile nu sunt în mod obligatoriu și democrații. Spre exemplu, în antichitate, în Republica Romană, cetățenia era negată sclavilor și femeilor. Alt exemplu este Republica Venețiană, o oligarhie, în care poporul era exclus de la guvernare, dar unde șeful statului era ales printr-un sistem de vot complex și tras la sorți între reprezentanții nobilimii.
Pe de altă parte, democrația nu este în mod necesar și republică. Un exemplu în acest sens este Marea Britanie, care, deși este stat democratic, nu este republică, ci „monarhie constituțională”, cu parlament ales direct de cetățeni. Șeful statului este monarhul ereditar.
De-a lungul secolelor, republica s-a delineat din ce în ce mai mult ca „guvern al poporului”, ca sistem instituțional în care șefii de stat nu mai sunt aleși pe cale ereditară. Monarhia a devenit, practic, un antonim pentru republică.[1][2][3]
EtimologieModificare
Semnificația originală, în limba latină, a cuvântului republică era res, rei „treabă” publica „public, -ă”, adică treburile, problemele publice, acele probleme care erau comune tuturor locuitorilor teritoriului republicii. Cei doi termeni au devenit rapid un cuvânt compus nou, de sine stătător, respublica, la singular, respectiv reipublicae, la plural (în latină).
Primele republici în istorie au fost cele ale orașelor-state din Grecia antică și Italia antică. Ele erau republici sclavagiste, întrucât nu toți oamenii ce locuiau în acea republică aveau drepturi egale. Sclavii, conform acceptanței uzuale a acelor timpuri, erau ființe umane ce pierduseră absolut toate drepturile cetățenești.
Monarhia și republicaModificare
Teoretic, monarhia reprezintă o altă formă statală, care se deosebește conceptual radical de o republică. În realitate, unele monarhii moderne sunt atât de democratice, încât funcționează într-un mod foarte asemănător ca cel al unei republici democratice „ideale”. Invers, de-a lungul istoriei, unele țări au folosit termenul oficial republică, dar forțele guvernamentale concentrate într-o singură mână forte (a se vedea dictatori, dictatura proletariatului, URSS, republicile populare din Europa de est și Asia în perioada Războiului Rece, republici bananiere) au acționat de facto în stiluri similare monarhiei absolutiste.
IstorieModificare
În timp ce terminologia filosofică dezvoltată în Grecia și Roma clasică, după cum a remarcat deja Aristotel, o lungă istorie a statelor cu o mare varietate de constituții deja a existat, nu numai în Grecia, dar și în Orientul Mijlociu. După perioada clasică, în timpul Evului Mediu, multe orașe libere s-au dezvoltat din nou, cum ar fi Veneția.
Republici clasiceModificare
Tipul modern de "republică" în sine este diferit de orice tip de stat.[4][5] Cu toate acestea, există o serie de state din epoca clasică care astăzi sunt numite republici, cum ar fi Atena veche și Republica Romană.
Tipuri de republicăModificare
De-a lungul istoriei au existat diverse forme de republici, unele continuând să existe sau să coexiste - de la republicile sclavagiste ale antichității până la republicile constituționale moderne de tip:
- parlamentar, puterea este concentrată în cea mai mare parte în Parlament, care formează Guvernul, iar prim-ministru este reprezentantul partidului învingător la alegeri;
- semiprezidențial, combinație între conducerea prezidențială puternică și a controlului efectiv exercitat de Parlament asupra Guvernului. În diferite țări cu această formă de republică diferă una de alta. Principala caracteristică distinctivă este dubla responsabilitate a Guvernului față de președinte și Parlament;
- prezidențial, președintele coordonează relațiile dintre ramurile puterii, este comandantul-șef, reprezintă țara în politica externă, formează Guvernul, înainteză proiecte de legi în Parlament.
De cele mai multe ori, când este vorba de democrație autentică, referirea se face la o variantă de republică modernă.
Republica în RomâniaModificare
În România, forma de guvernământ tradițională a statului este Monarhia (rangul voievozilor români fiind echivalent cu cel al prinților sau regilor din țările apusene). În istoria recentă (după 1831, dar mai ales după 1866), România a fost o monarhie constituțională organizată pe principii democratice moderne.
Forma de guvernământ republicană (republica) a fost instaurată ilegal, după Al Doilea Război Mondial, prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947[6], orchestrată de comuniștii români și de ocupanții militari din Rusia sovietică.
Vezi șiModificare
NoteModificare
- ^ Bohn, H. G. (). The Standard Library Cyclopedia of Political, Constitutional, Statistical and Forensic Knowledge (în engleză). p. 640.
A republic, according to the modern usage of the word, signifies a political community which is not under monarchical government ... in which one person does not possess the entire sovereign power.
- ^ „Definition of Republic”. Merriam-Webster Dictionary (în engleză). Accesat în .
a government having a chief of state who is not a monarch ... a government in which supreme power resides in a body of citizens entitled to vote and is exercised by elected officers and representatives responsible to them and governing according to law
- ^ „The definition of republic”. Dictionary.com. Accesat în .
a state in which the supreme power rests in the body of citizens entitled to vote and is exercised by representatives chosen directly or indirectly by them. ... a state in which the head of government is not a monarch or other hereditary head of state.
- ^ Nippel, Wilfried. "Ancient and Modern Republicanism." The Invention of the Modern Republic ed. Biancamaria Fontana. Cambridge University Press, 1994 p. 6
- ^ Reno, Jeffrey. "republic." International Encyclopedia of the Social Sciences p. 184
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externeModificare
- Teologia politică a federalismului Arhivat în , la Wayback Machine., 18 octombrie 2010, Cătălin Raiu, Ziarul Lumina