Algeria

țară din Africa
Algeria
Algeria
الجمهورية الجزائرية الديمقراطية الشعبية
Tagduda tamegdayt taɣerfant tazzayrit
Republica Algeriană Democratică și Populară
Drapelul AlgerieiStema Algeriei[*]​
Drapelul Algeriei Stema Algeriei[*]
Deviză(traducere) : Prin popor și pentru oameni
ImnKassaman (Qassamman Bin Nazilat Il-Mahiqat) [1] (Arabă: Jurăm pe lumina care distruge)
Algeria (orthographic projection).svg
Geografie
Suprafață 
 - totală2 381 741 km² (locul 10)
Apă (%)neglijabil
Cel mai înalt punct Mount Tahat[*][[Mount Tahat (tallest mountain in Algeria)|​]] (2.918 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punct Chott Melrhir[*][[Chott Melrhir (salt lake)|​]] (−40 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașAlger
populație: 1,519,570[1][2] (1998)
VeciniMaroc
Libia
Niger
Mali
Tunisia
Mauritania
Sahara Occidentală
Italia
Spania Modificați la Wikidata
Fus orarUTC +1
Populație
Populație 
 - Recensământ 201337.900.000
Densitate15,9 loc/km²
 - Estimare 201640 400 000[3] (locul 34)
Limbi oficialelimba arabă; limbi naționale: franceză
Etnonimalgerieni (pl.)
algerian (masc.)
algeriancă (fem.) Modificați la Wikidata
Guvernare
Sistem politicRepublică semi-prezidențială unitară
PreședinteAbdelmadjid Tebboune
Prim ministruAymen Benabderrahmane
LegislativParliament of Algeria⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaAlger مدينة الجزائر
(El Djazaïr, Al-Jazàir)
Istorie
Independență
Economie
PIB (PPC)2019
 - Total $684.649 miliarde[4] (locul 35)
 - Pe cap de locuitor $15.765[4] (locul 82)
PIB (nominal)2019
 - Total $183.687 miliarde[4] (locul 53)
 - Pe cap de locuitor (locul 109) $4.229[4]
Gini (2011)27.6
IDU (2019) 0.748 (locul 91)
MonedăDinar algerian (DZD)
Coduri și identificatori
Cod CIOALG Modificați la Wikidata
Cod mobil603 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+213 Modificați la Wikidata
ISO 3166-2DZ Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.dz

Republica Algeriană Democratică și Populară (în arabă: الجمهورية الجزائرية الديمقراطيةالشعبية, în franceză: République Algérienne Démocratique et Populaire, în berberă: ⴷⵣⴰⵢⴻⵔ Tagduda tamegdayt taɣerfant tazzayrit) este o țară din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterană la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali și Mauritania la sud-vest și Maroc la vest precum și câțiva kilometri din teritorile anexate din Sahara Occidentală. Denumirea Algeria (Arabă al-jazā’ir الجزائر) este derivat de la capitala țării, Alger, care însăși provine de la cuvântul arab care desemnează insulele referindu-se la cele patru insule din apropierea coastei capitale existente până la unirea cu continentul în 1525.

EtimologieModificare

Numele Algeria este derivat de la numele orașului Alger (în tamazight dzair).

IstoriaModificare

Populația nativă berberă din Algeria a trăit sub ocupație străină mulți din ultimii trei mii de ani. Fenicienii (1000 î.Hr.) și Imperiul Roman (200 î.Hr.) au fost cei mai importanți dintre aceștia până la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Un fapt mai puțin cunoscut este că dinastia berberă fatimidă originară din Algeria a cucerit Egiptul dar a abandonat curând după Africa de Nord[necesită citare].

Algeria a fost integrată Imperiului Otoman de Khair ad-Din și fratele său Aruj care a făcut din coastele țării o bază pentru corsari; aceștia au intrat în Alger în anii 1600, după ce centrul lor de activitate s-a mutat la Tripoli, în Libia. În timpul Primului și al celui de-al Doilea Război Barbar cu Statele Unite ale Americii acești pirați au atacat vasele din Marea Mediterană. Sub pretextul unei ofense aduse consulului lor, francezii au invadat țara în 1830; oricum, rezistența intensă din partea unor mari personalități precum emirul Abd el-Kader a reușit să împiedice cucerirea rapidă, tehnic finalizată doar în anii 1900 când ultimul tuareg a fost cucerit.

Între timp, francezii au făcut Algeria parte integrantă din Franța, statut care s-a sfâșit doar la căderea celei de-a patra republici. Sute de mii de cuceritori din Franța, Italia, Spania și Malta s-au mutat peste Mediterană pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coastă și au ocupat cele mai bogate părți ale orașelor algeriene, beneficiind de confiscarea ținuturilor comunale realizată de guvernarea franceză. Persoanele cu descendenți europeni (așa numiții pieds-noirs) cât și evreii algerieni nativi au fost cetățeni francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea; în contrast cu aceasta, marea majoritate a musulmanilor algerieni au rămas în afara legilor franceze și nu au posedat nici cetățenia și nici dreptul de a vota; deși au putut cere cetățenia totală începând cu 1865, doar puțini au optat pentru aceasta.

În 1954, Frontul de Eliberare Națională (FLN) a pornit Războiul Algerian de Independență, un război de gherilă; după aproape un deceniu de lupte urbane și rurale, au reușit să-i învingă pe francezi în 1962. Majoritatea din cei 1.025.000 de pieds-noirs, precum și 91.000 harkis (musulmani algerieni pro-Franța care serveau în armata franceză), împreună formând aproape 10% din populație în 1962, au părăsit Algeria pentru a se stabili în Franța, în doar câteva luni, la mijlocul acelui an.

Primul președinte algerian, conducătorul FLN Ahmed Ben Bella, a fost înlocuit de fostul său aliat, ministrul apărării Houari Boumédiènne în 1965. Țara s-a bucurat apoi de 25 de ani de stabilitate relativă sub socialismul unipartid al lui Boumédiènne și a succesorilor acestuia.

În 1990, Algeria a avut parte de un violent război civil după ce armata a încercat să nu permită unui partid politic islamist, Frontul Salvării Islamice să preia puterea ca urmare a primelor alegeri multipartide din țară. Mai mult de o sută de mii de persoane au fost ucise, majoritatea în masacre ale civililor provocate de grupuri de gherilă sau de Grupul Islamic Înarmat.

Vezi și:

PoliticaModificare

Șeful statului este președintele republicii care este ales pentru un termen de cinci ani cu posibilitatea de prelungire pentru încă un mandat. Algeria are vot universal. Președintele este șeful Consiliului de Miniștri și al Înaltului Consiliu de Securitate. El numește primul ministru care este, de asemenea, șef al guvernului. Primul ministru numește miniștri din consiliu.

Parlamentul algerian este bicameral, format din camera inferioară, Adunarea Națională a Poporului (APN), cu 280 de membri și camera superioară, Consiliul Națiunii cu 144 de membri. APN-ul se alege odată la cinci ani.

Diviziuni administrativeModificare

Algeria este divizată în 48 de provincii (wilaya), 553 de districte (daïra) și 1541 de comune sau municipalități (baladiyah).

Provinciile Algeriei

GeografieModificare

 
Harta Algeriei cu orașele principale

Cea mai mare parte a zonei de coastă este deluroasă, uneori chiar muntoasă, acolo existând câteva porturi importante. Zona de la sud de coastă, cunoscută ca Tell, este fertilă. Mai spre sud în încep munții Atlas și deșertul Sahara. Alger, Oran și Constantine sunt principalele orașe.

 
Dune în deșertul algerian

Clima Algeriei este caldă și aridă, deși climatul de coastă este blând, zonele muntoase pot fi sever friguroase în timpul iernii. Algeria este zona de acțiune a vântului sirocco, un vânt aducător de praf și nisip comun în special vara.

Vezi de asemenea:

EconomieModificare

Sectorul hidrocarburilor este sufletul economiei, acesta creează 60% din veniturile pentru buget, 30% din produsul intern brut și peste 95% din veniturile din export. Algeria este al doilea mare exportator de petrol din lume; este a 14-a țară din lume după rezervele de petrol.

Algeria vinde, anual, aproximativ 62 miliarde de metri cubi de gaze partenerilor săi tradiționali din Europa de Sud, mai ales Italiei și Spaniei[8]. Exporturile de gaze reprezintă 40% din veniturile în valută ale țării[8].

Indicatorii financiar-economici ai Algeriei s-au îmbunătățit la mijlocul anilor 1990, în parte datorită politicii reformatoare a Fondului Monetar Internațional. Finanțele Algeriei în 2000 și 2001 au beneficiat de mărirea prețurilor petrolului și politica fiscală a Guvernului care a dus la mărirea exportului și micșorarea datoriilor externe. Guvernul a continuat eforturile de diversificare a economiei prin atragerea investitorilor atât interni cât și străini în afara sectorului energetic ceea ce a avut efect în scăderea ratei șomajului și îmbunătățirea standardelor de viață. În 2001, s-a semnat un Tratat de Asociere cu Uniunea Europeană care eventual va micșora tarifele și va spori schimbul de mărfuri.

DemografieModificare

 
Fortul Santa Cruz din Oran

Aproape 90% dintre algerieni trăiesc în nord, zona de coastă deși sunt aproape un milion și jumătate de persoane care trăiesc în deșertul din sud, majoritatea în oaze. Populația mixtă arabă și berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricționate la grupuri extrem de mici, majoritatea ale străinilor.

LimbaModificare

Limba oficială este franceza, vorbită de nativi în dialectul ("Darja") de aproximativ 80% din populație; cealaltă parte de 20% vorbește limba berberă, limbă națională oficială. Limba arabă este cunoscută din școală, dar este rar întâlnită ca limbă nativă.

CulturaModificare

Vezi de asemenea:

Patrimoniul mondial UNESCOModificare

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Algeria:

Alte subiecteModificare

ReferințeModificare

  1. ^ „Population of the city proper accoding to the 1998 census (via”. Citypopulation.de. Accesat în . 
  2. ^ „UN World Urbanization Prospects”. Esa.un.org. Accesat în . 
  3. ^ Office National des Statistiques (). „ONS : Office National des Statistiques”. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „World Economic Outlook Database”. IMF.org. International Monetary Fund. Accesat în . 
  5. ^ „Distribution of Family Income – Gini Index”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „GINI index (World Bank estimate)”. data.worldbank.org. World Bank. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Human Development Report 2020 The Next Frontier: Human Development and the Anthropocene (PDF). United Nations Development Programme. . pp. 343–346. ISBN 978-92-1-126442-5. Accesat în . 
  8. ^ a b Contract de 2,5 miliarde de dolari pentru BP Amoco, 14 aug 2001, zf.ro, accesat la 12 august 2010

Legături externeModificare