Wikipedia

Peru

țară din America de Sud

Peru (spaniolă Perú), oficial Republica Peru (spaniolă Republica del Perú), este o țară situată în vestul Americii de Sud. La nord se învecinează cu Ecuador și Columbia, la est cu Brazilia, la sud-est cu Bolivia, la sud are hotar cu Chile, iar la vest se află Oceanul Pacific.

Republica Peru
República del Perú (spaniolă)
Drapelul Perului[*]​Stema Perului[*]​
Drapelul Perului[*]​Stema Perului[*]​
Deviză: Firme y feliz por la unión (spaniolă)
Fermi și fericiți pentru Uniune
Imnul național: Himno Nacional del Perú (spaniolă)
"Imnul Național din Peru"
Geografie
Suprafață 
 - totală1.285.216 km²
Apă (%)0,41
Cel mai înalt punctHuascarán[*][[Huascarán (mountain in the Peruvian province of Yungay)|​]] (6.768 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctDepresión de Sechura[*][[Depresión de Sechura (depression in Peru)|​]] (−34 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașLima
VeciniEcuador
Columbia
Bolivia
Brazilia
Chile
Columbia Mare Modificați la Wikidata
Fus orarUTC−5
Populație
Densitate23 loc/km²
 - Estimare 202333.726.000
Limbi oficialespaniolă1
Limbi regionale/minoritarequechua, aimara
EtnonimPeruan
Guvernare
Sistem politicRepublică prezidențială
PreședinteDina Boluarte
Prim-ministruGustavo Adrianzén
LegislativCongres
Președinte Alejandro Soto Reyes
CapitalaLima
Istorie
Independență față de Spania
declarată28 iulie 1821
recunoscută2 mai 1866
Economie
PIB (PPC)2017
 - Total479,811 miliarde $[1] (locul 38)
 - Pe cap de locuitor12.638 $[1]
PIB (nominal)2017
 - Total286,510 miliarde $[1] (locul 42)
 - Pe cap de locuitor6.819 $[1]
Gini (2012)45,3 ▼[2] (mediu) (locul 35)
IDU (2010)0.737[3] (ridicat) (locul 82)
MonedăSol (PEN)
Coduri și identificatori
Cod CIOPER Modificați la Wikidata
Cod mobil716 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+51
ISO 3166-2PE Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.pe
1 Aimara, quechua și alte limbi sunt limbi oficiale la nivel regional în Peru.
Prezență online
site web oficial
cont Twitter
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Peru
Machu Picchu

Peru este a treia mare națiune a Americii de Sud și poate fi împărțită în trei regiuni geografice, pornind de la Vest spre Est. Prima dintre ele este coasta, o regiune de depresiuni deșertice lungă și îngustă, a doua este regiunea muntoasă Sierra, porțiune peruviană a Anzilor, iar ultima este reprezentată de Montana, câmpiile vaste și dealuri estice, acoperite în principal de pădurile tropicale ale bazinului fluviului Amazon.

Peru este o țară multietnică, având o bogăție culturală și arheologică deosebită, fiind cunoscută ca locul de origine al Imperiului Inca. Sediul Comunității Andine și a Comunității Sud-Americane a Națiunilor se află în capitala statului peruvian, Lima.

Etimologie

modificare

Cuvântul Peru provine de la numele unui conducător local Birú, care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, în apropierea golfului San Miguel, Panama.[5] Posesiunile sale vizitate de exproratorii spanioli în 1522, erau limita de sud a Lumii Noi cunoscută europenilor.[6] În consecință, teritoriile exporate de Francisco Pizarro aflate la sud de Golful San Miguel, au fost numite Birú sau Peru.[7] Sub dominația spaniolă, țara s-a numit viceregatul Peru cuprinzând vaste teritorii, inclusiv teritoriile altor state suverane, Sud-Americane. După Războiul de Independență adoptând denumirea oficială Republica Peru.

Istorie

modificare

Precolumbiană

modificare

Primele dovezi ale prezenței umane în teritoriile peruviene au fost descoperite la Pikimachay, datată aproximativ la 9000 î.Hr..[8] Cea mai veche societate în Peru e considerată civilizația Norte Chico, care s-a dezvoltat pe coasta Pacificului între anii 3000 și 1800 î.Hr..[9] Aceasta a fost urmată de culturile Chavin, Paracas, Mochica, Nazca, Wari, Chimu.

În secolul al XV-lea incașii au consolidat un stat puternic, care timp de un secol s-a dezvoltat, devenind cel mai mare imperiu din America precolumbiană.[10] Societățile andine se bazau pe agricultură, utilizând tehnici de irigare și terasare; îmblânzirea camelidelor (lamelor) și pescuitul erau de asemenea importante. Organizarea socială se baza pe reciprocitate și redistribuire, neexistând dovezi despre existența pieței sau a banilor.[11]

Dominația spaniolă

modificare

În 1532, un grup de conchistadori conduși de Francisco Pizarro l-a învins pe împăratul Atahualpa și a stabilit dominația spaniolă. Zece ani mai târziu, Coroana Spaniolă fondează viceregatul Peru, cu jurisdicție aproape asupra tuturor teritoriilor din America de Sud.[12] Cucerirea spaniolă a introdus utilizarea banilor, catolicismul și limba spaniolă. Viceregele Francisco de Toledo a reorganizat țara în 1570, principala activitate devenind mineritul argintului, utilizând munca forțată a băștinașilor.[13] Peru aducea profituri Coroanei Spaniole, alimentând complexa sa rețea comercială extinsă din Europa până în Filipine.[14]

Independența

modificare
 
Independența proclamată de José de San Martín în 1821.

La începutul secolului al XIX-lea, continentul sudamerican era dominat de mișcările de emancipare de sub autoritatea spaniolă. În acest context, Peru rămânea un teritoriu loial coroanei spaniole. Deoarece elitele ezitau, proclamarea independenței nu a fost posibilă decât după campaniile militare ale lui José de San Martín și Simón Bolívar,[15] proclamare înfăptuită pe 28 iulie 1821. În primii ani ai republicii, lupta pentru putere, între militari, a dus la o instabilitate politică.[16] În această perioadă se afirmă identitatea națională. Uniunea cu Bolivia s-a dovedit a fi efemeră.[17] Între anii 1840 și 1860, sub conducerea președintelui Ramón Castilla, țara cunoaște o perioadă de stabilitate, datorită încasărilor din urma exportului de guano.[18] În 1870 odată cu diminuarea exportului de guano, s-a accentuat și lupta pentru putere, și respectiv, a început o nouă perioadă de instabilitate politică.[19]

Republica Peru

modificare

Peru a fost învins de Chile în Războiul Pacificului (1879-1883), a pierdut provinciile din Provincia Arica și Tarapacá în tratatele de la Ancon și Lima. Lupte interne de după război, au fost urmate de o perioadă de stabilitate datorită Partidului Civilista, care a durat până la debutul regimului autoritar condus de Augusto B. Leguía.[20] Marea criză economică a cauzat prăbușirea lui Leguía, tulburările politice au reînnoit, și a apărut Alianța Populară American Revoluționară (APRA).[21] În următoarele trei decenii a urmat rivalitatea organizației și o coaliție între elită și politica militară Peruviană.[22]

În 1968, Forțele Armate, condusă de generalul Juan Velasco Alvarado, a organizat o lovitură de stat împotriva președintelui Fernando Belaunde. Noul regim a întreprins reforme radicale menite să favorizeze dezvoltarea, dar nu a reușit să obțină un sprijin larg.[23] În 1975, generalul Francisco Morales Bermúdez îl înlocuiește cu forța pe Velasco, paralizând reformele și a supervizat restabilirea democrației.[24] În anii 1980, Peru s-a confruntat cu o datorie externă considerabilă, inflație este în continuă creștere, crește traficul de droguri și violențele politice masive.[25] Sub președinția lui Alberto Fujimori (1990-2000), țara a început să recupereze. În 1992 guvernul lui Alberto Fujimori a dizolvat conducerea legislativă și un an mai târziu a promulgat o nouă constituție. Cu toate acestea, acuzații de autoritarism, corupție, și încălcările drepturilor omului au forțat demisia după controversa alegerilor din 2000.[26] Încă de la sfârșitul regimului Fujimori, Peru a încercat să lupte împotriva corupției în timp ce susținea o creștere economică;[27] din 2018, președinte a fost Martín Vizcarra. La 10 noiembrie 2020 Manuel Merino a devenit președintele țării, după ce Congresul l-a demis pe Martín Vizcarra din cauza „incapacității morale permanente”.[28]

Geografie

modificare
 
Vârful Alpamayode din Parcul Național Huascarán.

Peru se întinde pe o suprafață de 1.285.216 km². Se învecinează cu Ecuador și Columbia la nord, Brazilia la est, Bolivia la sud-est, Chile la sud și Oceanul Pacific la vest. Peru este un stat situat în America de Sud, pe coasta vestică. Relieful este în special muntos, cu înălțimi de peste 5.000 m. Din munții Anzi izvorăște fluviul Amazon, cel mai mare ca debit de apă din lume. În partea de sud a țării se găsește cea mai secetoasă regiune de pe glob, Arica.

Datorită geografiei și climei sale variate, Peru are o biodiversitate ridicată, cu 21.462 de specii de plante și animale (raportate în 2003), 5.855 dintre ele fiind endemice.[29] Guvernul din Peru a stabilit mai multe zone protejate pentru conservarea lor.

Climă

modificare

Peru, spre deosebire de alte țări din zona ecuatorială, nu are o climă exclusiv tropicală; influența munților Anzi și curentul Humboldt sunt cauza unei mari diversități climatice în interiorul țării. Coasta înregistrează temperaturi moderate, precipitații reduse și umiditate ridicată.[30] În munți, ploaia este frecventă în timpul verii, iar temperatura și umiditatea se diminuează odată cu altitudinea, până la vârfurile înghețate ale Anzilor.[31] Selva (jungla) este caracterizată de ploi abundente și temperaturi ridicate, cu excepția extremității sale sudice, unde iernile sunt reci și precipitațiile, sezoniere.[32]

Economie

modificare
Articol principal: Economia Perului.
 
Portul Callao este principala piață de desfacere a Perului pentru exporturi

Peru este o țară în curs de dezvoltare cu o economie orientată spre piață; pentru anul 2010. venitul pe cap de locuitor este estimat de FMI la 10.593 de dolari americani,[1] cu un scor al IDU de 0,723 (bazat pe informațiile din 2010).[33]

De-a lungul timpului, performanța economică a țării a fost legată de exporturi, care oferă valută forte pentru finanțarea importurilor și a plăților datoriei externe.[34] Chiar dacă exporturile au produs venituri substanțiale, nu s-au putut îndeplini obiectivele de creștere autosusținută și distribuție uniformă a veniturilor.[35]

Potrivit datelor publicate de către instituția elvețiană IMD, în anul 2008, Peru ocupa poziția 35 într-un clasament mondial al competitivității.[36]

Începând cu anul 2010, economia Perului are o rată considerabilă de creștere, remarcabilă în comparație cu alte economii din lume și comparabilă cu cea a Chinei.[necesită citare] În 2010, economia țării a crescut cu 9,84 la sută față de 2007,[37] după 10 ani de creștere continuă, potrivit Institutului Național de Statistică și de Informare al acestei țări, INEI.

În aprilie 2008, creșterea produsului intern brut a fost de 13,25%, cea mai mare începând cu 1995. În mod similar, rata sărăciei a scăzut de la 49% în 2006 la 39,3%.[38]

Demografie

modificare

Peru are o populație de 32,97 milioane locuitori, fiind a treia țară din America de Sud după populație, in 2020.[39] Densitatea populației este de 25 de locuitori pe km², iar rata anuală de creștere este de 1,6%.[40] 54,6% din peruvieni trăiesc în zona de coastă, 32,0% în sierra (regiuni înalte), iar 13,4% în junglă.[41]

Populația urbană este echivalentă cu 76% din numărul total al locuitorilor, iar populația rurală este de 24%. Cele mai mari orașe sunt situate în zona costală, printre acestea numărându-se Piura, Chiclayo, Trujillo, Chimbote, Lima și Ica. În zonele muntoase se găsesc orașele Arequipa, Cajamarca, Ayacucho, Huancayo și Cuzco. Nu în ultimul rând, Iquitos este cel mai important oraș în junglă, urmat de Pucallpa, Tarapoto și Moyobamba.

Emigrarea masivă a provincialilor către capitală, în care se concentrează o treime din populație, a cauzat mari probleme sociale. O mare parte din populația majoritară indigenă din Lima trăiește la limita sau sub limita subzistenței.

Peru este, alături de Bolivia și Guatemala, una din cele trei țări cu populație majoritar indigenă. Aproximativ 45% din locuitori sunt descendenți indigeni, aparținând în special populației quechua (40%) și aymara (5%). 37% din locuitori sunt de origine metisă, 15% sunt de origine europeană și restul de 3% sunt de origine africană și asiatică.

Zone metropolitane

modificare

Cultură

modificare
 
Pictura Anonymous de Cuzco School, desenată în secolul XVIII
 
Procesion del Señor de los Milagros în Lima

Cultura populară peruană contemporană este rezultatul unei fuziuni între mai multe culturi, în principal între cea incașă și cea hispanică. Această încrucișare culturală a fost îmbogățită de-a lungul istoriei de alte culturi europene nehispanice, africane sau asiatice. Joncțiunile culturale au favorizat apariția unei culturi foarte bogate și variate la nivel mondial.

Literatură

modificare

Literatura peruviană își are rădăcinile în tradițiile orale din civilizațiile precolumbiene. Spaniolii au introdus scrisul in secolul XVI; expresiile literare coloniale includ letopisețe și literatura religioasă. După declararea independenței, costumbrismul și romantismul au devenit genurile cele mai frecvente literare, așa cum este ilustrat în lucrările de Ricardo Palma.[42] La începutul secolului al douăzecilea, mișcarea Indigenismo produce multe scrieri ale lui Ciro Alegria,[43] José María Arguedas,[44] și Cesar Vallejo.[45] Literatura peruviană modernă este recunoscută datorită autorilor, cum ar fi laureat al Premiului Nobel Mario Vargas Llosa, un membru de frunte la Boom latinoamericano.[46]

Bucătărie

modificare

Bucătăria peruviană amestecă bucătăria amerindienilor și bucătăria spaniolă, fiind puternic influențată de bucătăria din Africa, Arabia, Italia, China și Japonia.[47] Bucatele comune includ anticuchos, ceviche, și pachamanca. Datorită climei variate în Peru cresc o diversitate de animale și plante bune pentru gătit.[48] Diversitatea de ingrediente și tehnici de gătit din Peru primește aprecieri la nivel mondial.[49]

Muzică

modificare

Muzica din Peru este andină, spaniolă și are niște rădăcini africane.[50] În timpurile pre-hispanice, expresiile muzicale au variat mult în fiecare regiune; quena și tinya au fost cele două instrumente comune.[51] Spaniolii au introdus noi instrumente, cum ar fi chitara și harpa, care au dus la dezvoltarea instrumentelor încrucișate, cum ar fi charango.[52] Contribuțiile africane pentru muzica peruviană includ ritmurile sale și Cajon, un instrument de percuție. Dansurile populare din Peru includ marinera, tondero, zamacueca, și huayno.[53]

Patrimoniul mondial UNESCO

modificare

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 11 obiective din această țară. Unul dintre aceste obiective este vechiul oraș incaș Machu Picchu din Munții Anzi care este socotit una din cele 7 minuni ale lumii moderne.

Sport

modificare

Națiunea sud-americană este cunoscută de asemenea pentru diferitele sporturi pe care le practică.[54]

Cele mai căutate sporturi în Peru sunt fotbalul și voleiul, urmate respectiv de o luptă cu tauri, luptă de cocoși și curse. În prezent, tenisul și baschetul câștigă popularitate pe lângă alte jocuri practicate în Peru.[55] Surfingul are de asemenea un înalt grad de popularitate.[56]

Datorită sporturilor de mai sus, Peru a reușit să obțină mari premii. În plus, datorită popularității lor, există multe locuri unde pot fi practicate. Pe plajele din Peru, surferi entuziaști pot găsi locuri ideale pentru pasiunea lor. Valurile diferitelor plaje ale coastei sunt cunoscute la nivel mondial pentru înălțimea acestora și pentru provocarea pe care ar prezenta-o celor mai experimentați surferi.[56]

Politică

modificare
 
Congresul se află în Palacio Legislativo din Lima.

Peru este o republică prezidențială cu regimul politic de democrație reprezentativă. În conformitate cu actuala constituție, președintele este șefulul statului și al guvernului; el sau ea este ales pentru cinci ani și pot solicita numai re-electorale după permanent în jos pentru cel puțin un mandat complet.[57] Președintele îl desemnează pe prim-ministru și, cu sfatul lui, restul Consiliului de Miniștri.[58] Congresul este unicameral cu 130 de membri aleși pentru un mandat de cinci ani.[59] Proiectele de legi pot fi propuse fie de către putereaexecutivă sau ramura legislativă; ele devin lege după ce au fost adoptate de Congres și promulgate de președinte.[60] Sistemul judiciar este independent,[61] deși intervenția politică în sistemul judiciar a fost prezentă de-a lungul istoriei, fără îndoială, continuă și astăzi.[62]

Guvernul peruan este ales direct, votul fiind obligatoriu pentru toți cetățenii care au o vârstă cuprinsă între 18 și 70 de ani.[63] Alegerile generale care au avut loc în 2011 s-au încheiat cu o victorie din cel de-al doilea tur a candidatului la președinție Ollanta Humala din partidul Peru Gana (51,4% din voturile valabil exprimate) întrecând-o pe Keiko Fujimori din partidul Fuerza 2011 (48,5%).[64] Congresul este în prezent compus din partidele Gana Peru (47 de locuri), Fuerza 2011 (37 de locuri), Parlamentaria Alianza (20 de locuri), Alianza por el Cambio Gran (12 locuri) , Solidaridad Nacional (8 locuri) și Concertación Parlamentaria (6 locuri).[65]

Relațiile externe ale peruvienilor au fost dominate de conflictele de frontieră cu țările vecine, cele mai multe dintre ele fiind soluționate în timpul secolului al XX-lea.[66] În prezent, Peru dipută limitele sale maritime cu Chile, în Oceanul Pacific.[67] Peru este un membru activ al mai multor blocuri regionale și unul dintre fondatorii Comunității Andine a Națiunilor. Peru este, de asemenea, un participant în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi Organizația Statelor Americane și Organizația Națiunilor Unite.

Puterea executivă este exercitată de către guvern. Puterea legislativă este executată de guvern și de Congres. Sistemul judiciar este independent de executiv și legislativ.

Administrație

modificare


Peru este împărțită în 25 de regiuni și provincia Lima. Fiecare regiune are un guvern ales pentru un mandat de patru ani, compus dintr-un președinte și un consiliu.[68] Proiectele acestor regiuni sunt de dezvoltare regională, executare de proiecte de investiții publice, promovarea activității economice și de gestionare proprietății publice.[69] Provincia Lima este administrat de un consiliu orașenesc.[70]

Regiuni:

Provincii:

Armată

modificare

Din punct de vedere militar, Peru are o armată, o flotă și o forță de aer; principala sa misiune este de a proteja independența, suveranitatea și integritatea teritorială a țării.[71] Forțele armate sunt subordonate de Ministerului Apărării, precum și președintelui în calitate de comandant-șef. Serviciul militar obligatoriu a fost abolit în 1999 și înlocuit printr-un serviciu militar de voluntariat.[72]

Referințe

modificare

Note

modificare
  1. ^ a b c d e en „Peru”. Fondul Monetar Internațional. Accesat în . 
  2. ^ en „Indexul Gini”. Banca Mondială. Accesat în . 
  3. ^ en „Human Development Report 2010” (PDF). Organizația Națiunilor Unite. . Accesat în . 
  4. ^ Instituto Nacional de Estadística e Informática 
  5. ^ Raúl Porras Barrenechea, El nombre del Perú, p. 83.
  6. ^ Raúl Porras Barrenechea, El nombre del Perú, p. 84.
  7. ^ Raúl Porras Barrenechea, El nombre del Perú, p. 87.
  8. ^ Tom Dillehay, The first settlers, p. 20.
  9. ^ Jonathan Haas, Dating the Late Archaic occupation of the Norte Chico region in Peru, p. 1021.
  10. ^ Terence D'Altroy, The Incas, pp. 2–3.
  11. ^ Enrique Mayer, The articulated peasant, pp. 47–68.
  12. ^ Recopilación de leyes de los Reynos de las Indias, vol. II, pp. 12–13.
  13. ^ Peter Bakewell, Miners of the Red Mountain, p. 181.
  14. ^ Margarita Suárez, Desafíos transatlánticos, pp. 252–253.
  15. ^ Timothy Anna, The fall of the royal government in Peru, pp. 237–238.
  16. ^ Charles Walker, Smoldering ashes, pp. 124–125.
  17. ^ Paul Gootenberg, Between silver and guano, p. 12.
  18. ^ Paul Gootenberg, Imagining development, pp. 5–6.
  19. ^ Paul Gootenberg, Imagining development, p. 9.
  20. ^ Ulrich Mücke, Political culture in nineteenth-century Peru, pp. 193–194.
  21. ^ Peter Klarén, Peru, pp. 262–276.
  22. ^ David Palmer, Peru: the authoritarian tradition, p. 93.
  23. ^ George Philip, The rise and fall of the Peruvian military radicals, pp. 163–165.
  24. ^ Daniel Schydlowsky și Juan Julio Wicht, Anatomy of an economic failure, pp. 106–107.
  25. ^ Peter Klarén, Peru, pp. 406–407.
  26. ^ en BBC News, Fujimori: Decline and fall. Accesat la 21 iulie 2007.
  27. ^ en The Economist, Peru Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat la 18 iulie 2007.
  28. ^ GESTIÓN, NOTICIAS (). „Vacancia presidencial | Martín Vizcarra | Esta es la moción de vacancia presentada en el Congreso nndc | PERU”. Gestión. 
  29. ^ Instituto Nacional de Estadística e Informática, Perú: Compendio Estadístico 2005, p. 50.
  30. ^ Instituto de Estudios Histórico–Marítimos del Perú, El Perú y sus recursos: Atlas geográfico y económico, pp. 24–25.
  31. ^ Instituto de Estudios Histórico–Marítimos del Perú, El Perú y sus recursos: Atlas geográfico y económico, pp. 25–26.
  32. ^ Instituto de Estudios Histórico–Marítimos del Perú, El Perú y sus recursos: Atlas geográfico y económico, pp. 26–27.
  33. ^ en Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Human Development Report 2010 Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat la 5 noiembrie 2010.
  34. ^ Rosemary Thorp și Geoffrey Bertram, Peru 1890–1977, p. 4.
  35. ^ Rosemary Thorp și Geoffrey Bertram, Peru 1890–1977, p. 321.
  36. ^ es „Perú en el puesto 35 de competitividad en el mundo” (15 mai 2008). El Comercio. Accesat la 27 septembrie 2011.
  37. ^ es Instituto Nacional de Estadísticas del Perú da a conocer el crecimiento del Perú en 2008: 9.84 %.
  38. ^ es „El Alumno aventajado viene de los Andes” (17 august 2008). El País. Accesat la 27 septembrie 2011.
  39. ^ Instituto Nacional de Estadística e Informática, Censos Nacionales 2007: XI de Población y VI de Vivienda, Primeros Resultados, pp. 7–9.
  40. ^ Instituto Nacional de Estadística e Informática, Censos Nacionales 2007: XI de Población y VI de Vivienda, Primeros Resultados, pp. 8–9.
  41. ^ Instituto Nacional de Estadística e Informática, Censos Nacionales 2007: XI de Población y VI de Vivienda, Primeros Resultados, p. 13.
  42. ^ Gerald Martin, Literature, music and the visual arts, c. 1820–1870, pp. 37–39.
  43. ^ Gerald Martin, Narrative since c. 1920, pp. 151–152.
  44. ^ Gerald Martin, Narrative since c. 1920, pp. 178–179.
  45. ^ Jaime Concha, Poetry, c. 1920–1950, pp. 250–253.
  46. ^ Gerald Martin, Narrative since c. 1920, pp. 186–188.
  47. ^ Tony Custer, The Art of Peruvian Cuisine, pp. 17–22.
  48. ^ Tony Custer, The Art of Peruvian Cuisine, pp. 25–38.
  49. ^ en Embassy of Peru in the United States, The Peruvian Gastronomy. 27 decembrie 2010.
  50. ^ Raúl Romero, Andean Peru, p. 385–386.
  51. ^ Dale Olsen, Music of El Dorado, pp. 17–22.
  52. ^ Thomas Turino, Charango, p. 340.
  53. ^ Raúl Romero, La música tradicional y popular, pp. 263–265.
  54. ^ en „Sports in Peru” Arhivat în , la Wayback Machine.. travour.com. Accesat la 6 ianuarie 2012.
  55. ^ en „Peru Sports”. mapsofworld.com. Accesat la 6 ianuarie 2012.
  56. ^ a b en Sports in Peru Arhivat în , la Wayback Machine.. justperu.org. Accesat la 7 ianuarie 2012.
  57. ^ Constitución Política del Perú, Article N° 112.
  58. ^ Constitución Política del Perú, Article N° 122.
  59. ^ Constitución Política del Perú, Article N° 90.
  60. ^ Constitución Política del Perú, Articles N° 107–108.
  61. ^ Constitución Política del Perú, Articles N° 146.
  62. ^ en Jeffrey Clark, Building on quicksand. Preluat 24 iulie 2007.
  63. ^ Constitución Política del Perú, Article N° 31.
  64. ^ es Oficina Nacional de Procesos Electorales, Elecciones Generales 2011 Segunda Elección Presidencial. Preluat 28 iulie 2011.
  65. ^ es Congreso de la República del Perú, Grupos Parlamentarios Arhivat în , la Wayback Machine.. Preluat 27 august 2011.
  66. ^ Ronald Bruce St John, The foreign policy of Peru, pp. 223–224.
  67. ^ en BBC News, Peru–Chile border row escalates. Preluat 16 mai 2007.
  68. ^ Ley N° 27867, Ley Orgánica de Gobiernos Regionales, Articolul nr. 11.
  69. ^ Ley N° 27867, Ley Orgánica de Gobiernos Regionales, Articolul nr 10.
  70. ^ Ley N° 27867, Ley Orgánica de Gobiernos Regionales, Articolul nr. 66.
  71. ^ Ministerio de Defensa, Libro Blanco de la Defensa Nacional, p. 90.
  72. ^ Ley N° 27178, Ley del Servicio Militar, Articolul nr 29, 42 și 45.

Bibliografie

modificare
  • es Porras Barrenechea, Raúl. El nombre del Perú. Lima: Talleres Gráficos P.L. Villanueva, 1968.
  • en Haas, Jonathan, Winifred Creamer și Alvaro Ruiz. „Dating the Late Archaic occupation of the Norte Chico region in Peru”. Nature 432: 1020–1023 (23 decembrie 2004).
  • en Thorp, Rosemary și Geoffrey Bertram. Peru 1890–1977: growth and policy in an open economy. New York: Columbia University Press, 1978.
  • es Ley N° 27867, Ley Orgánica de Gobiernos Regionales Arhivat în , la Wayback Machine.. 16 noiembrie 2002.
  • es Instituto Nacional de Estadística e Informática. Perú: Compendio Estadístico 2005PDF (8,31 Mo). Lima: INEI, 2005.
  • es Instituto de Estudios Histórico–Marítimos del Perú. El Perú y sus recursos: Atlas geográfico y económico. Lima: Auge, 1996.
  • es Instituto Nacional de Estadística e Informática, Censos Nacionales 2007: XI de Población y VI de Vivienda, Primeros Resultados Arhivat în , la Wayback Machine.. Lima: INEI, 2008.
  • Mărculeț I. (coord. și coautor) (2015), Statele Americii de Sud. Mică enciclopedie, ISBN 978-973-0-18226-2, București, 63 pag.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
Puteți găsi mai multe informații despre Peru prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
  Definiții și traduceri în Wikționar
  Imagini și media la Commons
  Citate la Wikicitat
  Texte sursă la Wikisursă
  Manuale la Wikimanuale
  Resurse de studiu la Wikiversitate
La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Peru



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Peru&oldid=16709548