Celți

Cruce celtică

Celții au fost grupuri de triburi antice care foloseau una dintre limbile celtice (care formează o ramură a limbilor indo-europene). Același termen este utilizat pentru a desemna alte popoare a căror limbă vorbită este necunoscută dar care au legături culturale cu lumea celtică, legături dovedite prin descoperiri arheologice. Limbile celtice fac parte din grupul lingvistic „kentum”. Teoriile istorice afirmă că acești factori indică originea comună, dar teorii recente ale influențelor culturale asupra popoarelor indigene au fost sprijinite de curând de studii genetice.

Deși cuceririle romane i-au obligat pe celții continentali să adopte cultura romană, dezvoltarea creștinismului celtic în Irlanda și Marea Britanie a adus cu sine o renaștere medievală a culturii celtice între anii 400–1200. Interesele anticarilor din secolul al XVII-lea au dus la dezvoltarea și afirmarea termenului „celt”, și dezvoltarea naționalismului a dus la o revigorare celtică în secolul al XIX-lea, în zonele în care mai erau încă vorbite limbile de origine celtică.

Astăzi, prin „celtic” sunt descrise de cele mai multe ori culturile și limbile din Irlanda, Scoția, Țara Galilor, Cornwall, Insula Man și regiunea Bretania din Franța.

Descoperiri arheologice

Capul statuii prințului celt de la Glauburg, Germania (cca 500 î.e.n.)

Coiful de la Ciumești (ca. 400 î.e.n.)

Un sit arheologic important pentru reconstruirea vieții și culturii celtice din secolul al V-lea î.Hr. s-a dovedit a fi cel de la Glauburg, landul Hessa, Germania. În anii 1990 aici au fost găsite morminte celtice de personalități ale vremii, vechi de circa 2 500 de ani, precum și statuia remarcabilă de gresie, în mărime naturală, a unui prinț celt. În mai 2011, în imediata vecinătate a sitului, s-a inaugurat un muzeu dedicat celților.

În decursul ultimelor cinci secole î.Hr. celții s-au răspândit în toată Europa Centrală. Astfel, există urme arheologice de așezări celte din secolul al III-lea î.Hr. și în spațiul carpato-dunărean, de exemplu în România, în Transilvania la Fântânele, Oradea, Ciumești, Silivaș, Apahida (vezi celții în Transilvania).

Diviziuni

În funcțiie de zonele geografice celții se împart în :

• celtiberi (în Peninsula Iberică)
• britani (în Insulele Britanice)
• gali (pe teritoriile actuale ale Franței , Cehiei și în sudul Germaniei)
• galați (în Anatolia)
• golasseci (în nordul Italiei).

Legături externe

• Muzica celtă antică la Citizendium
• Eseuri cu teme celtice, University of Wisconsin, Madison
• Vechii războinici celți în decursul istoriei
• Irina Manea (15 septembrie 2011). „Top 10 lucruri de știut despre… Celți”. Historia. Accesat la 7 decembrie 2011.
• Celții - primii vânători de capete din Europa, 9 mai 2008, Adrian Nicolae, Descoperă
• De ce se temeau celtii?, 29 august 2007, Dorin Marian, Revista Magazin
• Istoria celților în Transilvania