Galezi

grup etnic din Țara Galilor
Acest articol se referă la etnicitatea galeză. Pentru informații despre cetățenii galezi, vedeți Demografia Țării Galilor.
Galezi
Cymry
Flag of Wales (1959–present).svg
Drapelul Țării Galilor
W. Thelwall Thomas and friends NLW3363755.jpg
Fotografie a chirurgului galez William Thelwall Thomas și a unor prieteni (1882).
Populație totală

6–16.3 milioane [1]

Regiuni cu populație semnificativă
 Țara Galilor 2.885.500[2][3][4][5]
(Doar cei de origine galeză)
 Statele Unite 1.75–1.81 miliaone[6]
 Anglia 609,711[7]
 Canada 474,805 (Incluzandu-i pe cei e origine mixtă)[8]
 Australia 125,597[9]
 Argentina 50.000[10]
 Scoția 16.623[11]
 Noua Zeelandă 9.966[12][13]
Limbi vorbite
engleză (79%) și galeză (21%)
Religii
În special creștinism (Presbiterianism, Anglicanism și mai puțin, Catolicism), tradițional Nonconformism
Grupuri înrudite sau legate cultural
Bretoni, Cornici, Manxezi, Englezi, Scoțieni, Irlandezi, Scoțienii din Ulster⁠

Galezii (în galeză Cymry, în engleză Welsh) sunt o națiune și un popor celtic[14][15], locuitori nativi ai Țării Galilor aflată în componența Marii Britanii, fiind una dintre cele patru țări ale Regatului Unit. Aceștia sunt vorbitori nativi ai limbii galeze, o limbă celtică înrudită cu alte astfel de limbi cum ar fi irlandeza și scoțiana.

În antichitate, galezii se numeau Cymru (din galeză compatrioți), după regiunea istorică Cumbria, din nord-vestul Angliei. În timp, termenul cymru s-a schimbat în cel folosit în ziua de azi, și anume cymry. Ca popor celtic, galezii s-au separat de britoni, un alt popor celtic, care anterior a populat teritoriul Marii Britanii moderne. Cea mai apropiată limbă de galeză a fost cumbrica, probabil vorbită de un grup etnic strâns înrudit de galezi.

Galeza face parte din familia limbilor celtice insulare. Aceasta este vorbită în mare parte din Țara Galilor, cu toate că predecesoarea sa, britonica, era vorbită în aproape întreaga insulă a Marii Britanii. Înaintea secolului XX, cea ai mare parte a locuitorilor Țării Galilor vorbeau numai galeza, puțini știind să vorbească și engleza.[16] Galeza rămâne în continuare limba predominantă în unele părți ale Țării Galilor, în special în nordul și vestul țării, în timp ce engleza rămâne predominantă în sudul țării. Mulți galezi, chiar și în regiunile în care engleza este predominantă, sunt fluenți sau bilingvi în galeză, sau cel puțin capabil să înțeleagă limba, sau chiar să poarte o conversație în aceasta. Cu toate că limba galeză și predecesoarele sale au fost vorbite în cea mai mare parte a ceea ce este acum Țara Galilor cu mult înainte de invazia romană a regiunii, istoricul John Davies susține că originile unei "națiuni galeze" se pot găsi la sfârșitul secolului al IV-lea și până la începutul secolului al V-lea, la sfârșitul conducerii romane în Britania.[17] Termenul de "galezi" se poate atribui și locuitorilor Țării Galilor, dar și celor de etnie galeză, care vorbesc limba și urmează cultura galeză.[18]

În 2016, o analiză a geografiei numelor de familie galeze întocmită de guvernul galez a demonstrat că 718,000 de persoane (aproape 35% din populația galeză), are un nume de familie de origine galeză. În restul regatului cei cu nume de familie galeze reprezintă 5.3% din populație, în Noua Zeelandă 4.7%, în Australia 4.1%, iar în SUA 3.8%, aproximativ 16.3 milioane de indivizi din toate țările studiate fiind de origine galeză cel puțin parțială.[19] În prezent, mai bine de 300.000 de cetățeni ai Londrei sunt de origine galeză.[20]

TerminologieModificare

În engleză, numele de "Welsh" și "Wales" (în română "galez", respectiv "Țara Galilor") provin din vechiul cuvânt anglo-saxon wealh, descendent din cuvântul proto-germanic "Walhaz", derivat din numele galilor, cunoscuți de către romani drept Volci, care treptat a ajuns să fie folosit pentru a-i numi pe toți cetățenii Imperiului Roman de Apus.[21] Anglo-saxoniii vorbitori de engleză veche au ajuns să folosească termenul pentru a se referi în special la britoni. Cu timpul teritoriile britonilor s-au micșorat, motiv pentru care termenul a ajuns să fie folosit pentru un grup mai mic de oameni, iar forma de plural al lui "Wealh", "Wēalas", a ajuns să fie folosit pentru denumirea teritoriilor populate de aceștia: Țara Galilor (engleză: Wales).[22] Numele actuale ale mai multor regiuni și popoare vorbitoare de limbi romanice (ex: Valonia, Valahia, Valais, Vlahi și Włochy, numele Italiei în poloneză), au o etimologie similară.[22][23][24][25][26]

Actualul nume pe care ș-il folosesc galezii este "Cymry", în timp ce "Cymru" este numele modern pentru Țara Galilor. Aceste cuvinte (ambele fiind pronunțate camri) provin din cuvâtul britonic "combrogi", însemnând "compatrioți".[27][28] Astfel, aceștia se referă la "ținutul compatrioților" sau "țara noastră", asociindu-le denumirea cu fraternitatea. Folosirea cuvântului Cymry ca o autodenumire provine din relația postromană dintre galezi și popoarele vorbitoare de britonă din Anglia de nord și Scoția de sud (regiunea denumită "Yr Hen Ogledd", adică "Vechiul Nord").[29] Cuvâtul a ajuns să fie folosit ca o autodescriere cel mai probabil înainte de secolul al VII-lea.[30] Acesta este găit într-un poem care îl preamărește pe regele Cadwallon ap Cadfan (numit Moliant Cadwallon [31], scris de Afan Ferddig undeva în jurul anului 633).[32]

În literatura galeză, cuvântul Cymry a fost folosit în timpul Evului Mediu pentru a-i numi pe galezi, cu toate că termenul mai vechi Brythoniaid a continuat să fie folosit pentru a descrie popoarele britonice (incluzându-i și pe galezi) până în jurul anului 1100. Din acel moment Cymry a devenit denumirea galezilor. Până în 1560 cuvântul era scris și Kymry, necontând dacă era folosit cu referire la etnie sau la teritoriul lor.[28]

IstorieModificare

 
Owain Glyndŵr was proclaimed Prince of Wales by his supporters on 16 September 1400. The last native Welsh person to hold the title.

În timpul Angliei romane, Roma Antică a dat peste numeroase triburi din regiunea Țării Galilor. printre acestea se numără și Odrovicii, Demeții, Silurii și Deceanglii (toți numiți chiar de către romani).[33] Aceste triburi nu erau cu mult diferite față de restul locuitorilor Angliei de sud: toți erau britoni, vorbeau limba britonă din familia limbilor britonice de origine celtică.[34] Limba și cultura celtică par să fi ajuns în Insulele Britanice în timpul Epocii Fierului, cu toate că unii arheologi susțin că nu există dovezi care să arate existența unor migrații pe scara largă în timpul Epocii Fierului Britanice.[35] De asemenea, se mai crede și că limbile indo-europene au fost introduse în zona insulelor britanice în neolitic (ori poate chiar mai devreme), limbile goidelică și britonică dezvoltându-se în același timp.[35][36]

Identitatea curentăModificare

Recensământul din 2001Modificare

Nu se cunoaște exact câți dintre locuitorii Țării Galilor se considerau ca fiind etnic galezi în anul 2001, deoarece recensământul din acel an nu a avut "galez" ca o opțiune. Ca urmare, cetățeni au fost nevoiți să bifeze căsuța "alți". 96% din populația regiunii s-au declarat ca fiind "britanici albi".[37]

Recensământul din 2011Modificare

Înaintea recensământului din Regatul Unit din 2011, Biroul Statisticilor Naționale (ONC) a lansat un exercițiu de consultare pentru census. Acesta a primit rezultate de la 28 de organizații diferite din Țara Galilor, o mare parte dintre acestea referindu-se la etnia galeză, la limba galeză, și la identitatea acestora.[38]

Pentru prima dată în istoria recensămintelor britanice, recensământul din 2011 le-a dat oportunitatea locuitorilor de a își alege identitatea între galezi sau englezi. O probă a recensământului a fost susținută pe insula galeză Anglesey, datorită caracterului său rural și numărului mare de vorbitori de limba galeză.[38]

Recensământul, publicat pe 27 martie 2011, a pus câteva întrebări despre naționalitate și identitatea națională, incluzând "Care este țara ta natală?" (Țara Galilor a fost una dintre opțiuni), "Cum ți-ai descrie identitatea națională?" (prima dată când "galez" și "englez" au fost incluse), "Care este grupul tău etnic?" (galez, englez, scoțian, irlandez, britanic) și "Poți înțelege, vorbi, citi sau scrie în galeză?".[39]

Rezultatele recensământului au fost vast în favoarea galezilor. 66% (2 milioane) din populația Țării Galilor se considera galeză din punct de vedere a identității naționale (fie fiind complet sau având și origini străine). Doar mai puțin de 17% se considerau britanici.[40]

În prezentModificare

Populația Țării Galilor a ajuns să se dubleze de la 587,000 în 1801 la 1,163,000 în 1851, ajungând apoi la 2,421,000 în 1911. Cea mai mare creștere a fost prezentă în districtele minelor de cărbuni, în special în Glamorgan de la 71,000 în 1801 la 232,000 în 1851 și până la 1,122,000 în 1911.[41]

ReligieModificare

Cei mai mulți credincioși galezi sunt parte a bisericii galeze sau a altor biserici sau culte creștine, cum ar fi Biserica Presbiteriană din Țara Galilor (parte a Bisericii Presbiteriene)[42], protestantism, Biserica Catolică, sau chiar Biserica Ortodoxă Rusă.[43][44] Galezii au o lungă tradiție nonconformistă și metodistă. Unii galezi sunt credincioși altor religii, cum ar fi budismul, hinduismul, iudaismul, sikhismul și islamul, aceste religii nefiind însă la fel de răpândite ca și creștinismul.

Recensământul din 2001 arată că mai puțin de 10% din populația galeză frecventa biserica (un procent puțin mai mic decât în Anglia sau Scoția), în timp ce aproape 72% din populație se consideră creștină. Iudaismul are o istorie destul de lungă printre galezi. Orașul Swansea, de exemplu, prezintă o comunitate de evrei încă din 1730. În august 1911, în timpul unei perioade de instabilitate socială, magazinele evreilor din South Wales coalfield au fost distruse de localnici. Din acele vremuri numărul evreilor din zoneă, care și-au atins vârful în 1913 (între 4,000 și 5,000), a început să scadă. Doar Cardiff a păstrat o populație de evrei mai mare, de aproximativ 2000 în 2001. Cea mai mare religie din Țara Galilor în afară de creștinism este islamul, ajuns în Țara Galilor în secolul XIX, cu aproximativ 22,000 de membrii în 2001, având 40 de moschei, prima dintre ele fiind Centrul Al-Manar din Cardiff. Budismul și Hindusimnul au fiecare aproximativ câte 5,000 de urmași în Țara Galilor, Ceredigion fiind centrul budismului galez. În 2001, aproape 7,000 de oameni s-au declarat ca fiind parte dintr-o "altă religie", inculzând o formă modernă de druidism, care a fost religia celților (și respectiv a galezilor) înainte de creștinizarea acestora. Aproape o șesime din populație, 500,000 de oameni, nu urmează nici o religie.

Printre galezi foarte populare sunt legendele despre regele Arthur și Merlin, în acestea fiind menționat pentru prima dată simbolul național al Țării Galilor, Dragonul roșu (în galeză - Y Ddraig Goch) pe steagul (alb-verde).

LimbăModificare

 
Vorbitorii limbii galeze din Țara Galilor

Limba galeză, sau Cymraeg, face parte din grupul britonic al limbilor celtice și este răspândită mai cu seamă în Țara Galilor, dar și în Chubut (Patagonia, Argentina), unde de-a lungul secolelor XIX și XX s-au stabilit un număr important de coloniști galezi[45].

Conform recensământului din 2001, 582.368[46] de persoane din Țara Galilor au declarat ca limbă uzuală, galeza, adică 20,8 % din populația totală (o creștere de 2,1% față de recensământul din 1991).

Cu toate acestea, o foarte mică parte din populația Țării Galilor vorbește numai galeză, aproape toți locuitorii vorbind și galeză, dar și engleză. O mare parte dintre aceștia se simt mai comfortabil exprimandu-se în limba maternă în loc de engleză (în special în zonele central-vestice ale Țării Galilor, vezi harta alăturată). Engleza este încă vast folosită în zonele din sudul și sud-estul teritoriului galez și în special în zonele urbanizate, fiind o limbă oficială a țării. Datorită populației bilingve, engleza vorbită în Țara Galilor a căpătat o influență galeză puternică, creându-se astfel noi dialecte dominate de cuvinte galeze și accente celtice.

Galeza patagoniană (Cymraeg y Wladfa) este un dialect al limbii galeze vorbit în Y Wladfa, în regiunea Patagonia din Argentina.

CulturaModificare

Vezi și: Cultura galeză.
 
Dragonul galez

Cu toate că Țara Galilor este o țară componentă a Marii Britanii, locuitorii săi au o cultură distinctă față de cea a englezilor, printre care o limbă diferită, tradiții și obiceiuri originale, politici proprii, sărbători, muzică, etc. Cel mai comun simbol reprezentativ al galezilor este dragonul roșu galez.

Cu toate că galezii împărtășesc multe tradiții și obiceiuri cu alte nații din Regatul Unit, aceștia au și o cultură distinctă. Din secolul XIX și până acum Țara Galilor și-a căpătat numele de "Ținutul muzicii", în parte datorită tradiției eisteddfod.

Simboluri naționaleModificare

 
Steagul Sfântului David
  • Steagul Sfântului David (Baner Dewi Sant) - Format dintr-o cruce galbenă pe un fundal negru, steagul este folosit uneori ca o alternativă pentru cel național, în special de Ziua Sfântului David;
  • Dragonul - parte a drapelului național, dragonul este un simbol popular în rândurile galezilor. Cea mai veche folosință a dragonului pentru a reprezenta Țara Galilor se găsește în Historia Brittonum, scrisă în jurul anului 820, cu toate că este populară ideea conform căreia dragonul ar fi fost stindardul Regelui Arthur și a altor cavaleri celtici. După ce Anglia a anexat Țara Galilor, dragonul a apărut în stema regală engleză pentru a reprezenta poporul galez;
  • Doamna Galeză (în engleză: Dame Wales) - Doamna Galeză (Mam Cymru) este personificarea națională umanizată a Țării Galilor. Aceasta a fost concepută pentru prima dată de către galezul Joseph Morewood Staniforth. Aceasta este menită să reprezinte vocea maternă a mamei galeze.

Emigrarea galezilorModificare

 
Steagul orașului Puerto Madryn, Argentina, inspirat de drapelul Țării Galilor

Încă din cele mai vechi timpuri au existat migrații ale galezilor din Țara Galilor în restul insulelor britanice. În timpul revoluției industriale, mii de galezi au migrat în locuri cum ar fi Liverpool și Ashton-in-Makerfield.[47][48] Ca urmare a migrărilor, mulți locuitori ai Angliei, Scoției și Irlandei poartă nume și rădăcini galeze.[49][50][51][52]

Coloniștii galezi s-au mutat și în alte părți din Europa, formând mici comunități de sine stătătoare. În timpul secolelor XIX și XX, un mic val de mineri galezi a ajuns în nordul Franței; ca rezultat, orașele din jurul minelor de cărbuni sunt astăzi populate de numeroși francezi de origine galeză, în special în departamentul Pas-de-Calais, dar și în altele. Comunitățile acestora tind să se adune în jurul bisericilor.[53]

Coloniștii galezi (și mai târziu și cei din Patagonia) au ajuns în Newfoundland la începutul secolului XIX, întemeind orașe pe coasta Labradorului. În 1819, vaporul Albion a părăsit Cardigan pentru a ajunge la New Brunswick, ducând la bord numeroși galezi către Canada. La bord erau 27 de familii, formate în mare parte din fermieri.[54] În 1852, Thomas Benbow Phillips din Tregaron a înființat o colonie numărând în jur de 100 de galezi în statul brazilian Rio Grande do Sul.

Galezi faimoșiModificare

NoteModificare

  1. ^ Richard Webber. "The Welsh diaspora: Analysis of the geography of Welsh names" [1] (PDF). Welsh Assembly. Retrieved 26 June 2016.
  2. ^ Richard Webber. "The Welsh diaspora: Analysis of the geography of Welsh names" [2] (PDF). Welsh Assembly. Retrieved 26 June 2016.
  3. ^ 2011 Census: Key Statistics for Wales, March 2011
  4. ^ Recensământul din 2011 - Estimările populației și a gospodăriilor pentru Țara Galilor (2011 Census - Population and Household Estimates for Wales) (PDF). Biroul Statisticilor Naționale. martie 2011. p. 6. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ „2011 Census: Key Statistics for Wales, March 2011” (PDF). Biroul Statisticilor Naționale. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ „2012 American Community Survey 1-Year Estimates”. United States Census Bureau. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Neighbourhood Statistics. „Welsh people in England”. Neighbourhood.statistics.gov.uk. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Statistics Canada. „Census Profile, 2016 Census”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Guvernul Australiei - Departamentul imigrației și a protecției graniței. „Welsh Australians” (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Wales and Argentina”. Wales.com website. Welsh Government. . Accesat în . [nefuncțională]
  11. ^ „City of Aberdeen: Census Stats and Facts page 25, section 18, Country of birth”. City of Aberdeen. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ [3]
  13. ^ The 1996 census, which used a slightly different question, reported 9,966 people belonging to the Welsh ethnic group. Arhivat 8 March 2005 la Wayback Machine.
  14. ^ Minahan, James (). One Europe, Many Nations: A Historical Dictionary of European National Groups (în engleză). Greenwood Publishing Group. p. 179. ISBN 0313309841. The Cornish are related to the other Celtic peoples of Europe, the Bretons,* Irish,* Scots,* Manx,* Welsh,* and the Galicians* of northwestern Spain 
  15. ^ Minahan, James (). One Europe, Many Nations: A Historical Dictionary of European National Groups (în engleză). Greenwood Publishing Group. p. 766. ISBN 0313309841. Celts, 257, 278, 523, 533, 555, 643; Bretons, 129-33; Cornish, 178-81; Galicians, 277-80; Irish, 330-37; Manx, 452-55; Scots, 607-12; Welsh 
  16. ^ Janet Davies, University of Wales Press, Bath (1993). The Welsh Language, page 34
  17. ^ Davies, John (1994) A History of Wales. Penguin: p.54; ISBN: 0-14-014581-8.
  18. ^ The Welsh people: chapters on their origin, history and laws by Sir John Rhys, Sir David Brynmor Jones. 1969
  19. ^ Richard Webber. „The Welsh diaspora : Analysis of the geography of Welsh names” (PDF). Welsh Assembly. Accesat în . 
  20. ^ „Canolfan i 300,000 o Gymry” [Centre for 300,000 Welsh]. BBC (în Welsh). . Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  21. ^ Format:Cite-web
  22. ^ a b Davies (1994) p. 71
  23. ^ fr Albert Henry, Histoire des mots Wallons et Wallonie, Institut Jules Destrée, Coll. "Notre histoire", Mont-sur-Marchienne, 1990, 3rd ed. (1st ed. 1965), footnote 13 p. 86. Henry wrote the same about Wallachia.
  24. ^ Tolkien, J. R. R. (). Angles and Britons: O'Donnell Lectures. Cardiff: University of Wales Press. English and Welsh, an O'Donnell Lecture delivered at Oxford on 21 October 1955. 
  25. ^ Gilleland, Michael (). „Laudator Temporis Acti: More on the Etymology of Walden”. Laudator Temporis Acti website. Accesat în . 
  26. ^ Davies, J. A history of Wales p. 69
  27. ^ Davies, John, A History of Wales, published 1990 by Penguin, ISBN: 0-14-014581-8
  28. ^ a b Davies (1994) p. 69
  29. ^ Lloyd, John Edward (). „A History of Wales from the Earliest Times to the Edwardian Conquest (Note to Chapter VI, the Name "Cymry")”. I (ed. Second). London: Longmans, Green, and Co. (publicat la ): 191–192. 
  30. ^ Phillimore, Egerton (). „Note (a) to The Settlement of Brittany”. În Phillimore, Egerton. Y Cymmrodor. XI. London: Honourable Society of Cymmrodorion (publicat la ). pp. 97–101. 
  31. ^ The poem is available online at Wikisource.
  32. ^ Davies (1994) p. 71, The poem contains the line: 'Ar wynep Kymry Cadwallawn was'.
  33. ^ Cunliffe, B. Iron Age communities in Britainpp. 115–118
  34. ^ „BBC History – Ancient History in-depth:Native Tribes of Britain”. BBC website “The Deceangli, the Ordovices and the Silures were the three main tribe groups who lived in the mountains of what is today called Wales. However, in prehistory Wales, England and Scotland did not exist in anyway as distinctive entities in the ways they have done so for the last 1000 years. “. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  35. ^ a b Iron Age Britain by Barry Cunliffe. Batsford. ISBN: 0-7134-8839-5.
  36. ^ Britain BC: Life in Britain and Ireland Before the Romans by Francis Pryor, pp. 121–122. Harper Perennial. ISBN: 0-00-712693-X.
  37. ^ Dr John Davies (). „Census shows Welsh language rise Friday, 14 February 2003 extracted 12-04-07”. BBC News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ a b Walesonline.co.uk Pioneering census questionnaire for Wales will help us shape the future Arhivat 18 January 2012 la Wayback Machine. published in Western Mail, 17 December 2009 (Retrieved 17 October 2011)
  39. ^ ONS website 2011 Census questions – Wales Arhivat 22 September 2013 la Wayback Machine. (Retrieved 17 October 2011)
  40. ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ Brian R. Mitchell and Phyllis Deane, Abstract of British Historical Statistics (Cambridge, 1962) pp 20, 22
  42. ^ „2011 Census: First Results for Ethnicity, National Identity, and Religion for Wales” (PDF). Gov.wales. Accesat în . 
  43. ^ „Russian Orthodox Church Abroad Cardiff”. Russian Orthodox Church Abroad Cardiff (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  44. ^ Wales, Father Luke Holden - Orthodox Christian Contact. „Orthodox Wales”. Orthodoxchurch.co.uk. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  45. ^ „Y Wladfa - The Welsh in Patagonia” (în engleză). BBC Home. . Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |description= ignorat (ajutor)
  46. ^ „How do the 2001 results compare with the 1991 results?” (în engleză). Bwrdd yr Iaith Gymraeg. Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ Collinson, Dawn (). „St David's Day: why are Liverpool's Welsh links so strong?”. Liverpoolecho.co.uk. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  48. ^ „Ashton-in-Makerfield U3A - About Ashton-in-Makerfield”. Ashtoninmakerfieldanddistrictu3a.co.uk. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  49. ^ „BBC - Hereford and Worcester - About Herefordshire - Herefordshire in Wales?”. Bbc.co.uk. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor)
  50. ^ „Watch: 43 years on - should Oswestry be in England or Wales?”. Shropshirestar.com. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor)
  51. ^ Fuller, Mike (). „Bore da! Cheshire West revealed as most Welsh place in England”. Chesterchronicle.co.uk. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  52. ^ „Why the people of Shrewsbury are 'more Welsh' than Cardiff”. Walesonline.co.uk. . Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |url-status= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  53. ^ Knotter, Ad (). „Migration and Ethnicity in Coalfield History: Global Perspectives”. IRSH. 20 (Special Issue): 13–39. 
  54. ^ „2019 marks bi-centenary of the Albion sailing from Cardigan to Canada”. Tivyside Advertiser. . Accesat în . 

Vezi șiModificare

BibliografieModificare

Legături externeModificare