Limba protogermanică

Protogermanică
Vorbită în	Europa de Nord
Număr de vorbitori	Limbă moartă din sec. II î.Hr
Sistem de scriere
Clasificare
limbi indo-europene limbi germanice Limba proto-germanică
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	niciun loc (dispărută)
ISO 639-1	fără
ISO 639-2	gem
Răspândire în lume
Locul în care se credea că protogermanica era vorbită
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba protogermanică (sau german(ic)a comună) este limba ce reprezintă strămoșul comun ipotetic (protolimba tuturor limbilor germanice, printre care se numără și engleza modernă, olandeza și germana. Limba protogermanică nu este confirmată în mod direct prin intermediul unui text, ci a fost construită cu ajutorul unor metode comparative. A fost observată și în cadrul câtorva inscripții runice din Scandinavia, datând din cca. 200 î. Hr., despre care se crede că reprezintă o etapă de tranziție spre limba protonordică.

Se crede că unele cuvinte moștenite de la germanica timpurie care există în limbile vecine ne-germanice au fost preluate din protogermanică. Un exemplu se găsește în limbile finlandeză și în estonă, unde kuningas („rege”), este similar cu *kuningaz, cuvântul reconstruit din protogermanică.

Caracteristici lingvistice

Fonologie

Consoane

D. Ringe (1997) a realizat următorul tabel cu consoane regăsite în protogermanică:

		Labială	Dentală	Alveolară	Palatală	Velară	Labio- velară
Consoană oclusivă	Surdă	*p	*t			*k	*kʷ
	Sonoră	*b	*d			*g	*gʷ
Fricativă		*f		*s, *z		*h	*hʷ
Nazală		*m	*n
Sonantă			*l	*r	*j		*w

Vocale

Vocale orale Anterioară Posterioară scurtă lungă f.lungă scurtă lungă f.lungă Închisă i iː u uː Semiînchisă e eː Semideschisă ɛː ɛːː ɔː ɔːː Deschisă ɑ ɑː

Vocale nazale Anterioară Posterioară scurtă lungă f.lungă scurtă lungă f.lungă Închisă ĩ ĩː ũ ũː Semiînchisă Deschisă ɔ̃ː ɔ̃ːː Deschisă ɑ̃ ɑ̃ː

Vezi și

• Limbi germanice
• Limba protonordică