Limba proto-germanică
| Proto-germanică | |
| Vorbită în | Europa de Nord |
|---|---|
| Număr de vorbitori | Limbă moartă din sec. II î.Hr |
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| Limbă oficială în | niciun loc (dispărută) |
| ISO 639-1 | fără |
| ISO 639-2 | gem |
| Răspândire în lume | |
.PNG) Locul în care se credea că proto-germanica era vorbită | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba proto-germanică (sau german(ic)a comună) este limba ce reprezintă strămoșul comun ipotetic (protolimba tuturor limbilor germanice, printre care se numără și engleza modernă, olandeza și germana. Limba proto-germanică nu este confirmată în mod direct prin intermediul unui text, ci a fost construită cu ajutorul unor metode comparative. A fost observată și în cadrul câtorva inscripții runice din Scandinavia, datând din cca. 200 î. Hr., despre care se crede că reprezintă o etapă de tranziție spre limba proto-nordică.
Se crede că unele cuvinte moștenite de la germanica timpurie care există în limbile vecine ne-germanice au fost preluate din proto-germanică. Un exemplu se găsește în limbile finlandeză și în estonă, unde kuningas („rege”), este similar cu *kuningaz, cuvântul reconstruit din proto-germanică.
Caracteristici lingvisticeModificare
FonologieModificare
ConsoaneModificare
D. Ringe (1997) a realizat următorul tabel cu consoane regăsite în proto-germanică:
Labială Dentală Alveolară Palatală Velară Labio-
velarăConsoană oclusivă Surdă *p *t *k *kʷ Sonoră *b *d *g *gʷ Fricativă *f *s, *z *h *hʷ Nazală *m *n Sonantă *l *r *j *w
VocaleModificare
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||