Ceramică
Ceramica (din greacă κεράμιον Keràmion) este un material obținut prin modelarea și arderea argilelor. Aceeși denumire se dă și artei și tehnicii de fabricare a obiectelor prin modelarea și arderea argilelor, denumită și arta ceramicii, precum și obiectelor de argilă făcute prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui.[1]
Arta prelucrării lutului este foarte veche. De exemplu, într-o peșteră din provincia Hunan, China, au fost descoperite mai multe piese de ceramică cu o vechime estimată la 17.500 - 18.300 de ani.[2] Ceramica a fost folosită prima dată acum 26.000 de ani, de vânătorii-culegători din Moravia.[3]
În colecțiile din Muzeul Țăranului Român sunt strânse circa 3000 de piese de ceramică, de o mare diversitate, ca oale folosite la vatră pentru pregătirea alimentelor, chiupuri, ploști și ulcioare, căni, străchini, cancee, cahle și țepe de casă, utilizate în gospodăria țărănească tradițională românească. [4]
În prezent, din ceramică se fabrică o varietate de produse, de la obiecte sanitare și veselă, până la faianțe și țigle pentru acoperiș, izolatoare electrice, piese tehnice rezistente la temperaturi înalte.
Vezi șiModificare
NoteModificare
- ^ DEXonline: Ceramică
- ^ Ceramică veche de 18.000 de ani, descoperită într-o peșteră din China
- ^ Cea mai veche ceramica din lume, 2 mai 2007, Dorin Marian, Revista Magazin, accesat la 9 iunie 2012
- ^ Muzeul Țăranului Român
Legături externeModificare
- Poveștile pământului ars, 6 iulie 2007, Mihaela Stanescu, Descoperă
- Cea mai veche ceramică din lume, 2 mai 2007, Dorin Marian, Revista Magazin
- Ceramica greacă, 7 martie 2007, Dorin Marian, Revista Magazin
- Planeta de porțelan, 18 octombrie 2006, Revista Magazin
- Oalele cu suflet de pe masa românilor, 17 iunie 2007, Oana Rusu, Ziarul Lumina
- Ceramica de Turda
- Povestea ciobului de lut, 13 septembrie 2006, Carmen Dragan, Jurnalul Național