Deschide meniul principal

Biserică – în sens arhitectural, este un edificiu construit și amenajat pentru practicarea de activități religioase, în special pentru oferirea serviciilor cu caracter confesional. În acest sens – de lăcaș de cult, termenul este cel mai des folosit de creștini pentru a se referi la clădirile lor de practicare a religiei. În arhitectura creștină tradițională, majoritatea bisericilor au planuri în formă de cruce creștină.

Acest articol este parte a seriei despre
Creștinism
Christos Acheiropoietos.jpg
Isus din Nazaret

Biblia

Biserici creștine


Mărturisiri de credință (crezuri)

Simboluri


Ritualuri creștine


Arta creștină


Sfinții

Pentru alte sensuri, vedeți Biserică (dezambiguizare).
Biserica ortodoxă grecească Buna Vestire din Wauwatosa, Wisconsin, SUA, proiectată de arhitectul Frank Lloyd Wright
Biserica Sagrada Familia din Barcelona, proiectată de arhitectul Antoni Gaudi
Capela Notre Dame du Haut la Ronchamp, proiectată de arhitectul Le Corbusier

Cuprins

Tipuri în ierarhia bisericii ortodoxeModificare

Bisericile au diferite denumiri în funcție de rangul pe care îl ocupă:

  • Catedrală Patriarhală - este cel mai important lăcaș de cult într-o biserică autocefală (Patriarhie)
  • Catedrală Mitropolitană - este biserica principală a unei mitropolii
  • Catedrală Arhiepiscopală
  • Catedrală Episcopală
  • Mănăstire - este biserica unui așezământ monahal
  • Schit - este biserica unui așezământ monahal mai mic
  • Biserică parohială

Tipuri în arhitecturăModificare

CatedralăModificare

 
Secțiunea catedralei Sfânta Sofia din Istanbul
 
Planul catedralei Sfânta Sofia din Istanbul

Catedrala este biserica cea mai importantă a unei episcopii în biserica ortodoxă și a unei dieceze în biserica Romano-Catolică, dieceza (sau dioceza) fiind echivalentul episcopiei în biserica ortodoxă.

Numele provine din termenul grecesc κάθεδρα și din cel latin cathèdra, care indică locul unde se așează episcopul (scaunul episcopal).

DomModificare

În biserica Romano-catolică domul este un edificiu de cult deosebit de remarcabil datorită dimensiunii sale și aspectului exterior, fiind biserică principală (catedrală) în majoritatea orașelor. Numele provine din termenul italian duomo.

 
Domul din Speyer, cea mai mare biserică romanică din lume

BazilicăModificare

Este o biserică romano-catolică vastă și importantă căreia i-au fost date drepturi speciale de ceremonie de către Papă. De obicei are un plan longitudinal organizat în mai multe nave. Numele provine din termenul latin basilica și din cel grecesc βασιλικὴ στοά (tribunalul regelui). În Roma antică bazilica era un edificiu public în formă longitudinală cu abside, adiacent unui forum. Forma bazilicală a fost preluată și re-adaptată de primii creștini pentru construirea propriilor lăcașuri de cult.

ParaclisModificare

Este o biserică ortodoxă de mici dimensiuni. Paraclisele se regăsesc în special în mănăstiri.

CapelăModificare

Este o biserică de mici dimensiuni sau un spațiu construit alături de o biserică, în interiorul unei clădiri sau într-un cimitir.

Elemente arhitecturale principaleModificare

Tipuri de planuri de construireModificare

Plan în formă de cruce greacăModificare

Este forma pe care o capătă planul bisericii în tradiția bizantină, caracterizată de brațe cu aceeași lungime.

 
Planul Bazilicii Sfântul Marcu din Veneția în formă de cruce greacă

Plan în formă de cruce latinăModificare

Este forma planului bisericii care predomină în arhitectura occidentală, având un braț mai lung față de celelalte.

 
Planul Catedralei din Santiago de Compostela în formă de cruce latină

Plan centralModificare

Planul central sau planul în formă radială este o elaborare a planului în formă de cruce greacă, în care predomină simetria. Planurile centrale sunt caracterizate de spații articulate care se desfășoară în jurul unui spațiu principal central. Ele au fost studiate în special în perioada Renașterii.

 
Arhitectura renascentistă: schiță de biserică înconjurată de capele (plan central), de Leonardo da Vinci
 
Planul bisericii cu hramul Sf. Vasile din Moscova

Plan în formă de navă sau salăModificare

Planul are o formă longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce latină și este compus dintr-una sau din mai multe nave.

 
Planul catedralei din Reims (plan în formă de navă)

PridvorModificare

Este un spațiu acoperit în exteriorul bisericii. Nu este întotdeauna prezent și de obicei este situat pe partea de apus, la intrare.

 
Catedrala Patriarhală din București cu pridvor

Pronaos sau nartexModificare

Este un spațiu acoperit în exteriorul sau în interiorul bisericii, situat pe partea de apus, care precede naosul.

NaosModificare

Este spațiul principal al bisericii, în care se desfășoară activitatea religioasă.

StranăModificare

În tradiția ortodoxă stranele reprezintă spațiile destinate cântăreților (psalților), situate în absidele de nord și de sud ale bisericii. Stranele sunt incluse în încăperea naosului.

Iconostas sau catapeteasmăModificare

Este un perete compus din icoane și uși, prin care slujitorii bisericii (preoți și diaconi) au acces la altar. Iconostasul este un element caracteristic și nelipsit în tradiția ortodoxă.

AltarModificare

Este spațiul rezervat preoților, de obicei situat pe partea de răsărit, în care se desfășoară activitatea religioasă.

ProscomidiarModificare

Este un spațiu mic, care se regăsește în bisericile ortodoxe situat la nordul altarului. Proscomidiarul simbolizează peștera în care s-a născut Iisus Hristos și Sfântul Mormânt.

DiaconiconModificare

Este un alt spațiu mic din bisericile ortodoxe, aflat la sudul altarului. În diaconicon sunt păstrate veșmintele clericale.

PandantivModificare

Este unul din elementele în formă de triunghi sferic, care racordează în colțuri cupola (sau turla) cu structura de rezistență, aceasta fiind alcătuită din arcuri. Pandantivul este un element arhitectural specific arhitecturii bizantine. De obicei în pandantivele cupolei principale sunt reprezentați cei patru evangheliști.

 
Pandantive

TurlăModificare

Este un element structural în formă de cilindru sau de prismă care susține cupola, prin care se captează lumina.

 
Biserica Episcopală Curtea De Argeș cu turlele torsionate

CupolăModificare

Este un element arhitectural foarte prezent în tradiția bizantină. Cupola alcătuiește acoperământul spațiului principal al bisericii (naosul). În funcție de forma planului bisericii, pot fi prezente și alte cupole mai mici, care acoperă spații secundare. În cupola principală a bisericilor ortodoxe este reprezentat, de obicei, Iisus Hristos Pantocrator.

AmvonModificare

Este o structură suspendată în naos, din care se țineau predicile. Amvonul este un element care se regăsește frecvent în arhitectura occidentală.

CorModificare

Este o structură suspendată situată de obicei deasupra intrării, în pronaos, destinată ansamblului coral. Corul este un element care se regăsește în bisericile mai mari și cu un rang înalt.


TranseptModificare

Este spațiul care unește aula (sau navele) de prezbiteriu. Transeptul este un element arhitectural specific bisericilor catolice și constituie, în plan orizontal, brațul transversal al crucii creștine.

PrezbiteriuModificare

Este spațiul destinat altarului. În prezbiteriu se poate afla și corul. Prezbiteriu este un alt element specific bisericilor catolice.

CriptăModificare

Este un spațiu subteran specific arhitecturii medievale situat de obicei sub prezbiteriu. În criptă se păstrează relicvele, obiectele prețioase de cult sau arhivele. Cripta poate avea și funcția de capelă.

DeambulatoriuModificare

Este o galerie care înconjoară altarul.

AbsideModificare

Sunt spații semicirculare. În abside, în tradiția ortodoxă, se află altarul și stranele.

CalotăModificare

Calotele, cu formă de semi-cupolă, constituie acoperământul absidelor.

BoltăModificare

Este un element structural arcuit care constituie acoperământul navelor. Două bolți intersectate în mod perpendicular formează o boltă în cruce.

 
Bolți în cruce în interiorul catedralei din Salisbury

ContrafortModificare

Este un element structural exterior din zidărie al cărui rol este contraîmpingerea bolților sau arcadelor interioare, sporind rezistența zidurilor.

Arc butantModificare

Este un element structural specific arhitecturii gotice, derivat din contrafort, al cărui rol este contaîmpingerea arcadelor interioare, preluarea și distribuirea la sol a sarcinilor.

VitraliuModificare

Vitraliul este un ansamblu de foi de sticlă pictată cu diferite grade de opacitate, legate între ele prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de șasiul ferestrei. Este un element specific al arhitecturii gotice în care sunt reprezentați sfinți sau scene din Sfânta Scriptură.

 
Vitraliu cu regele David în catedrala din Augsburg

RozasăModificare

Rozasa (din franceză rosace), este o fereastră circulară, cu traforuri în piatră, împodobită cu vitralii, caracteristică pentru catedralele și bisericile gotice, așezată pe fațada lor.[1][2]

Cea mai mare rozasă din lume o are catedrala „La Seu“ din Palma de Mallorca, cu un diametru de 12,55 m.[3]

 
Rozasa catedralei Notre-Dame din Strasbourg văzută din exterior
 
Aceeași rozasă văzută din interior, cu vitraliul său

FațadăModificare

Fațada este latura exterioară a unei clădiri. De obicei fațada cuprinde intrarea principală.

 
Fațada bazilicii Sf. Petru la Vatican proiectată de Carlo Maderno

ClopotnițăModificare

 
Clopotnița lui Giotto din Florența

Este un turn în care sunt așezate clopotele (și o toacă metalică la ortodocși). Adeseori pe clopotnițe se pot afla și ceasuri de turn.

 
Schiță aproximativă a planului catedralei Sf. Haralambie din Turnu Măgurele

Galerie imaginiModificare

NoteModificare

  1. ^ Florin Marcu, Marele dicționar de neologisme, Editura Saeculum, 2000
  2. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Editura Litera Internațional, 2002
  3. ^ La Seu Cathedral

BibliografieModificare

  • Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Editura Sophia, București, 2000. ISBN 973-99692-0-8.
  • Paul Evdokimov, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, Editura Sophia, 2014. ISBN 978‑973‑136‑434‑6.
  • Rudolf Wittkower, Architectural Principles in the Age of Humanism, Academy Editions, London 1988, ISBN 0-85670-875-5 (EA London 1949).

Legături externeModificare

Vezi șiModificare

GalerieModificare