Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Imnul Acatist | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litie
Botez
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul

Paraclisul (din greacă Paraklesis, în trad. "pentru a chema") este o slujbă de rugăciune specifică pentru cei vii (spre deosebire de parastas, care este o slujbă pentru cei decedați). Cel mai adesea, această rugăciune este adresată Maicii Domnului, dar poate fi folosită pentru a cere mijlocirea oricărui alt sfânt. Trăsătura distinctivă a paraclisului este includerea unui canon de rugăciune către sfântul a cărui mijlocire este cerută. Paraclisul poate fi slujit de sine-stătător sau, într-o formă ușor scurtată, împreună cu Vecernia.

În tradiția slavă există o slujbă similară care se numește moliftă—aceasta poate fi slujită separat sau împreună cu Sfânta Liturghie.

Paraclisul Adormirii Maicii DomnuluiModificare

În postul Sfintei Marii (1-14 august), se slujește un paraclis în fiecare seară, cu excepția serilor de sâmbătă și a celor de dinaintea sărbătorilor Schimbarea la Față (5 august) și Adormirea Maicii Domnului (14 august).

Paraclisul din Postul Sfintei Marii conține, alternativ, Canonul mic de rugăciune către Maica Domnului (compus de Theosterictus Călugărul în secolul al IX-lea) și Canonul mic de rugăciune către Maica Domnului (compus de Împăratul Teodor I Ducas Lascaris în secolul al XIII-lea).

Ciclul paracliselor postului Sfintei Marii este determinat folosind două reguli practice: (a) dacă 1 august cade de luni până vineri; și (b) în seara de duminică se slujește întotdeauna Canonul mare de rugăciune.

Alte Paraclise ale Maicii DomnuluiModificare

În afara postului Sfintei Marii, paraclisele către Maica Domnului sunt întotdeauna slujite cu Canonul mic de rugăciune.

Texte ale canoanelor de rugăciuneModificare

Textele diferitelor canoane de rugăciune pot fi găsite în multe cărți populare de rugăciune, cărți de slujbă și Ceaslov.


PARACLISUL PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

(numit şi Paraclisul întâi, sau Paraclisul mic)


Alcătuire a lui Teostirict Monahul; după a lui Teofan. Acest paraclis se cântă la întristarea sufletului şi la vrerne de nevoie.

Preotul, după ce işi pune epitrahilul şi felonul, deschide dvera şi dă obişnuita binecuvântare din faţa Sfintei Mese, zicând:

Binecuvâtat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin.


Dacă nu este preot de faţă, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.


Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:


Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.


Impărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăteşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fără-delegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.


Doamne, miluieşte (de trei ori), Slavă..., Şi acum...


Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Impărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.


Dacă este preot de faţă, zice:


Că a Ta este Împărăţia, şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.


Dacă nu va fi preot de faţă, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.


Doamne, miluieşte (de 12 ori) Slavă..., Şi acum...


Veniţi să ne închinăm impăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, impăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la insuşi Hristos, impăratul şi Dumnezeul nostru.


Psalmul 142


Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veac. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Intins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineaţa mila Ta că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. invaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.


Slavă..., Şi acum...


Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule ! (de trei ori).


Şi îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).


Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbeşte, că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat (de două ori).


Slavă..., Şi acum...


Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi, pururea, din toate nevoile.

Apoi: Doamne, miluieşte (de trei ori). Slavă..., Şi acum...


Psalmul 50


Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi

rău înaintea Ta am făcut, aşa incât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, intru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Intoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept innoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă intăreşte. invăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor intoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusali-mului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.


Canonul Născătoarei de Dumnezeu,

glasul al 8-lea, se pune pe 4, fără irmoase.

Cântarea I Irmosul:


Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeli-teanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg, căutând mân-tuire; o, Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi mântuieşte-mă.

Asupririle chinurilor mă tul-bură şi de multe întristări se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.


Slavă...


Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi, că, la tine scăpând acum, îmi tind şi sufletul, şi gândul meu.

Si acum...


Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei dum-nezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă tu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui bun.


Cântarea a 3-a Irmosul:

Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu, pe mine, mă întăreşte intru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pe tine, Născă-toare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor şi credincioşilor întărire, una întru tot lăudată.

Te rog, Fecioară, risipeşte-mi tulburarea sufletului şi viforul necazurilor mele, că tu, Mireasă dumnezeiască, pe Hristos Incepătorul liniştii ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.


Slavă...


Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor, că toate le poţi, ca una care ai născut pe Hristos Cel puternic întru tărie, singura preacurată.


Şi acum...


Fiind cuprins de neputinţe cumplite şi de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer aju-torul tău, Fecioară, că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri neimpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.


Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor. Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.


Preotul zice ectenia întreită scurtă:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., la care pomeneşte şi pe cei pentru care se face paraclisul. Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni... in lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Şi în-dată sedealna, glasul al 2-lea, podobie: Cele de sus căutând...


Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti singură grabnic folositoare.


Cântarea a 4-a Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele şi viforul greşelilor mele ceea ce ai născut pe Domnul Îndreptătorul, dumnezeiască Mireasă.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milostiv şi pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.


Slavă...


Îndulcindu-ne, Preacurată, de darurile tale, ţie cântare de mulţumire cântăm, ştiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.


Şi acum...


Nădejde şi intărire şi zid de scăpare nemişcat câştigându-te pe tine, ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.


Cântarea a 5-a Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel inalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.


Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai năs-cut Izvorul veseliei.


Izbăveşte-ne pe noi din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, Curată, ceea ce ai născut Izbăvirea cea veşnică şi Pacea care covârşeşte toată mintea.


Slavă...


Risipeşte negura greşelilor mele, dumnezeiască Mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumneze-iască şi veşnică.


Şi acum...


Tămăduieşte, Curată, neputinţa sufletului meu, Invrednicindu-mă cercetării tale, şi sănătate, prin rugăciunile tale, dăruieşte-mi.


Cântarea a 6-a Irmosul:

Rugăciunea mea voi revărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, ci ca Ionă mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.


Cum a mântuit de moarte şi de stricăciune firea mea cea ţinută de moarte şi de stricăciune, pe Sine Insuşi dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău să mă izbăvească şi de răutăţile vrăjmaşului.


Pe tine te ştiu folositoare şi păzitoare preatare vieţii mele, Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor şi izgoneşti asupririle diavolilor; de aceea, mă rog totdeauna: Izbăveşte-mă de stricăciunea chinurilor mele.


Slavă...


Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de scăpare şi sufletelor mântuire desăvârşită şi desfătare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucurăm, o, Stăpână; şi acum ne izbăveşte din nevoi şi din chinuri.


Şi acum...


Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi Tămăduitorul lor, ridică-mă din stricăciunea durerilor.


Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca şi către un zid nestricat şi folositor.

Preacurată, ceea ce în zilele din urmă, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul, roagă-te Lui, ca una ce ai indrăznire de Maică.


Preotul rosteşte ectenia mică şi ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul. În lipsa preotului, se zice: Doamne, milu-ieşte (de trei ori), Slavă..., Şi acum...


Apoi zicem condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce eşti păzitoare nebiruită a creştinilor şi rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm ţie: Grăbeşte spre rugăciune şi te sârguieşte spre blânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.


Diaconul: Înţelepciune! Să luăm aminte!


Se cântă Prochimenul, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.


Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.


Evanghelia


Diaconul: Şi pentru ca să ne învrednicim noi...

Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori)!

Diaconul: Înţelepciune! Drepti să ascultăm Sfânta Evanghelie!

Preotul: Pace tuturor!

Strana: Şi duhului tău!

Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire (1, 39-49, 56).

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Diaconul: Să luăm aminte!


Preotul:

În zilele acelea, ridicându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Si a intrat în casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pân-tecelui tău! Si de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că, iată, cum a ajuns la urechile mele glasul închinării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni; apoi s-a întors la casa ei.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!


Slavă..., glasul al 2-lea:


Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime în Unime, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.


Si acum...


Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.


Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.


Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea: Podobie: Toată nădejdea...


Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind şi nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii, pururea fiind biruiţi; mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii. Nădejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ci le fă de folos.


Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.


Ajutătoarea celor necăjiţi, intărirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.


Preotul zice:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor şi cereştilor netrupeşti puteri; pentru rugăciunile cinstitului şi slăvitului Proroc, inaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; ale Sfinţilor slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor şi slăviţilor buni biruitori Mucenici; ale Cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârşim astăzi, şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie, şi ne miluieşte pe noi.


Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori), apoi preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni... Strana: Amin. in lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de 12 ori) şi se continuă Canonul:


Cântarea a 7-a:

Irmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.


Când ai vrut să rânduieşti mântuirea noastră, Mântuitorule, Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o folositoare lumii. Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.


Maică Preacurată, roagă. pe Domnul milei, pe Care L-ai născut, să izbăvească de păcate şi de intinăciune sufletească pe cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.


Slavă...


Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie şi uşă de pocăinţă, pe ceea ce Te-a năs-cut pe Tine ai arătat-o celor ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.


Şi acum...


De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti pe cei ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc, invredniceşte-i să fie tămăduiţi, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.


Cântarea a 8-a:

Irnos: Pe impăratul ceresc...


Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutor de la tine, Fecioară, pe cei care cântă şi te preaînalţă întru toţi vecii.


Tămăduieşte neputinţele sufletului meu şi durerile trupului meu, Fecioară, ca să te slăvesc, Curată, în veci.


Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.


Bogăţie de tămăduiri reverşi, Fecioară, celor ce te laudă cu credinţă şi preaînalţă naşterea ta cea de negrăit.


Şi acum...


Tu izgoneşti asuprirea şi năvălirea patimilor, Fecioară; pentru aceea, te lăudăm întru toţi vecii.


Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

Pe Împăratul ceresc, pe Care Il laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.


Cântarea a 9-a:

Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dum-nezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.


Să nu întorci faţa ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a şters toată lacrima de pe faţa tuturor.


Umple cu bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei şi ai pierdut grija păcatului.


Slavă...


Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară, negura neştiinţei şi o izgoneşte de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.


Şi acum...


Pe mine, care zac în boală, în locul cel de răutate tămăduieşte-mă, Fecioară, şi mă întoarce dintru nesănătate în sănătate.


Stihira:

O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi celor ce sunt în necazuri le ajută, pe cei asupriţi îi mântuieşte şi dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le voieşti.


Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.


Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru toţi care scapă cu credinţă sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi, păcătoşii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi şi în necazuri, pururea fiind.


Incărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea, cădem inaintea ta să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.


Stih: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.


Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriţilor folositoare şi flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor invăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijinire, toiag bătrâneţelor tu eşti, Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ţie ne rugăm: Grăbeşte şi miluieşte pe robii tăi.


Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.


Bucură-te, Fecioară Preacurată; bucură-te, cinstitul sceptru al impăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, uşa cerului şi rugul cel nears; bucură-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioşilor; bucură-te, apărătoarea şi scăparea tuturor creştinilor, Stăpână.


Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea:


Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te, scăpare; bucură-te, ceea ce eşti sfeşnic de aur; bucură-te, Preacurată, care eşti slava creştinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, Rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor!


În timp ce preotul cădeşte altarul şi poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.


Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul, şi slăbeşte sufletul meu; la tine scap, ceea ce eşti plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.


Stăpâna şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare către Cel ce S-a născut din tine, o, Stăpâna lumii, fii mijlocitoare.


Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie ţie, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu inaintemergătorul şi cu toţi Sfinţii, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.


Toate oştile îngereşti, inaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.


Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu ştiu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluieşte-mă, nădejdea creştinilor.


Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei. ori).


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.


Doamne, miluieşte (de trei ori), Slavă..., Şi acum...


Tatăl nostru Care esti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie impărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.


Dacă este preot de faţă, zice:

Că a Ta este impărătia, şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.


Apoi se zic troparele de umilintă:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.


Slavă...


Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum, ca un Milostiv, şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi — lucrul mâinilor Tale, şi numele Tău chemăm.


Şi acum...,


al Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.


Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.


Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori).


Incă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire şi chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşala cea de voie şi cea fără de voie.


Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori).


Incă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta, oraşul acesta şi toate mănăstirile, oraşele şi satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; şi pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.


Strana: Doamne, miluieşte (de 40 de ori).


Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare, departe, şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă faţă de păcatele noastre, şi ne miluieşte pe noi.


Strana: Doamne, miluieşte (de 3 ori).


Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.


Paraclisul Maicii Domnului-Otpusutul:


Hristos adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, cu folosintele cinstitelor cerestilor netrupesti puteri, cu rugaciunile cinstitului maritului prooroc, inainte mergatorului si botezatorului Ioan, ale sfintilor slavitilor intru tot laudatilor Apostoli, ale Sfantului Ierarh Nicolae facatorul de minuni, ale sfintilor mari mucenici Dimitrie Izvoratorul de mir, Gheorghe purtatorul de biruinta si Artemie, ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva, cu ale sfintilor dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana, si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi ca un bun si iubitor de oameni.

Strana: Amin.

Stapana, Stapana, primeste rugaciunile nevrednicilor robilor tai, si ne izbaveste pe noi din toata nevoia si necazul. Toata nadejdea noastra spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ne pe noi sub sfant acoperamantul tau.

Apoi preotul face otpustul mic. In lipsa preotului, incheiem, zicând:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Nota beneModificare

Un alt sens al cuvântului paraclis este de capelă ortodoxă.[1]

NoteModificare

  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române

SurseModificare

Legături externeModificare