Deschide meniul principal

Hirotonirea este taina (sau Sfânta Taină a) Preoției. Cuvintele cheirotonia și cheirothesia vin din greacă și înseamnă amândouă "punerea mâinilor". Componenții ordinelor mari ale clerului (episcopul, preotul și diaconul) sunt hirotoniți în timpul Sfintei Liturghii de către episcop, care, de obicei, este asistat de câțiva preoți. În concordanță cu învățăturile ortodoxe, procesul hirotonirii începe cu comunitatea locală; dar episcopul singur, care acționează în numele bisericii universale, poate finaliza această acțiune.

Acei care fac parte din ordinele mici (subdiacon, citeț, și în unele tradiții, cântărețul) sunt făcuți astfel prin hirotesie, care și aceasta înseamnă "punerea mâinilor", dar este distinctă din punct de vedere tehnic de hirotonire, care este folosită doar pentru ordinele mari. În conformitate cu DEC, hirotesia nu este privită ca o Sfântă Taină a hirotonirii (p. 117).

Hirotonia și hirotesia, din punct de vedere formal sunt interschimbabile, dar, în timp, au primit sensuri diferite. În plus, episcopii sunt "consacrați" mai degrabă decât "hirotoniți", dar o astfel de distincție nu era prezentă în biserica timpurie (ODCC, p. 1189)

Cuprins

Ordinele miciModificare

CântărețModificare

CitețModificare

În perioada de dinaintea tunderii, candidatul trebuie să pregătească o sutană. În seara de dinaintea ceremoniei, candidatul trebuie să participe la Vecernie și, după o cină ușoară, începe să se pregătească pentru bucuria euharistiei. În acest timp, el nu trebuie să fie deranjat de alte persoane, ci să-și petreacă timpul în rugăciune și pregătindu-se pentru tundere. Candidații căsătoriți trebuie să se abțină de la relații conjugale în această perioadă. Ei trebuie să se spovedească fie după vecernie, fie în timpul utreniei din ziua tunderii.

În ziua tunderii, după Doxologia Mare, dar înaintea troparelor de dinaintea Sfintei Liturghii, candidatul este adus de asistentul episcopului în mijlocul soleei, în fața episcopului. El face trei mătănii în fața Sfântului Altar și apoi se întoarce spre episcop și îngenunchează în fața lui, iar acestal își pune mâinile pe capul candidatului.

SubdiaconatulModificare

Subdiaconii sunt hirotoniți în timpul Sfintei Liturghii, imediat după "Binecuvântată este împărăția Ta", îndată ce tămâierea mare se încheie. După canoane, nimeni nu trebuie să se mai căsătorească după ce a devenit subdiacon, dar practica s-a schimbat peste tot, astfel încât să permită subdiaconilor să se căsătorească după hirotonire.

Ordinele mariModificare

DiaconiaModificare

PreoțiaModificare

 
Hirotonirea unui preot.

În timpul slujbei de hirotonire întru preoție, un preot conduce candidatul, care, apoi, îngenunchează și își pune capul pe altar. Episcopul își pune patrafirul și mâna dreaptă pe capul candidatului pentru a primi Sfântul Duh. Întreaga comunitate prezentă la hirotonire își mărturisește lucrarea Sfântului Duh spunând la unison "Vrednic este!" (în greacă 'Axios'). Episcopul dă veșmintele sfinte proaspătului preot, care, apoi, primește Sfânta Împărtășanie și spune o rugăciune specială. Prin hirotonire, oameni care au fost aleși din rândul credincioșilor sunt deosebiți pentru slujbele bisericii. Timp îndelungat, un candidat la preoție va urma cursurile unui seminar.

EpiscopiaModificare

Candidații la episcopie sunt hirotoniți de alți cel puțin doi episcopi. Veșmintele neliturgice ale episcopului includ: camilafca și epanokameloukion (voal) (care sunt prinse împreună și formează klobuk în tradiția rusă), împreună cu mantia, toate acestea fiind specifice monahismului.

BibliografieModificare

  • Blackwell Dictionary of Eastern Christianity (DEC), p. 117 – Dicționarul Blackwell de creștinism răsăritean.
  • Oxford Dictionary of the Christian Church (ODCC), 3rd ed., pp. 1188-89 – Dicționarul Oxford al Bisericii Creștine.

Legături externeModificare