Aquileia
| Aquileia | |||
| Aquilêe | |||
| — comună — | |||
| Comune di Aquileia | |||
 | |||
| |||
  Aquileia Aquileia (Italia) | |||
| Coordonate: 45°46′11.01″N 13°22′16.29″E / 45.7697250°N 13.3711917°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Italia | ||
| Regiune | Friuli-Venezia Giulia | ||
| Provincie | Udine (UD) | ||
| cod ISTAT | 030004 | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Gabriele Spanghero (mai 2014) | ||
| Suprafață[1] | |||
| - Total | 36 km² | ||
| Altitudine | 5 m.d.m. | ||
| Populație (30 iunie 2009) | |||
| - Total | 3.503 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+1 | ||
| Cod poștal | 33051 | ||
| Prefix telefonic | 0431 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Piran | Slovenia | ||
| Prezență online | |||
| Site web oficial GeoNames  OpenStreetMap Facebook Places | |||
.svg) | |||
Modifică date / text  | |||
| Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia | |
| Patrimoniul Mondial UNESCO | |
 | |
| Țara | Italia |
|---|---|
| Unitate administrativă | Provincia Udine, Friuli-Veneția Giulia |
| Tip | Cultural |
| Criterii | iii, iv, vi |
| Referință | 825 |
| Regiunea** | Europa și America de Nord |
| Anul | 1998 (Sesiunea 22nd) |
Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia (Italia) | |
| Coordonate | 45°46′00″N 13°22′00″E / 45.766666666667°N 13.366666666667°E |
| * Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
| Modifică date / text | |
Aquileia este o localitate din provincia Udine, în regiunea Friuli-Veneția Giulia, în Italia.
Istoric, orașul fondat în 181 î.Hr. a fost, la apogeul său, unul din cele mai importante orașe ale Imperiului Roman. Aquileia a fost și un centru religios creștin de prim ordin, între secolul al IV-lea și secolul al XV-lea, sediu al Patriarhiei de Aquileia.
ToponimeModificare
GeografieModificare
Aquileia este un oraș situat în apropiere de Marea Adriatică, între Palmanova și Grado.
IstorieModificare
Colonia latină (este vorba despre ultima colonie latină fondată, în continuare n-au mai fost decât colonii romane) a fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei romani: Publius Cornelius Scipio Nasica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusă și pe galii transalpini.[4] Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol.
În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamată capitală a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Venetia et Histria (grosso modo, Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epocă, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă.
În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republicii Venețiene și a patriarhului rival din Grado, (Noua Aquileia).
Monumente de arhitecturăModificare
- Istoria arhitecturii Bazilicii Sfânta Fecioară - Sfinții Ermacora și Fortunato își are rădăcinile de prin anul 313.[5]
MuzeeModificare
- Muzeele arheologic și paleocreștin.
Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998.[6]
DemografieModificare
Aquileia - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
NoteModificare
- ^ Superficie di Comuni Province e Regioni italiane al 9 ottobre 2011 (în italiană), Istituto Nazionale di Statistica, accesat în
- ^ de Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn
- ^ SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[acra] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman.
- ^ Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34.
- ^ Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.
- ^ fr Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO
BibliografieModificare
- Valentino Ostermann, La vita in Friuli, seconda edizione riveduta da Giuseppe Vidossi, 1940, Del Bianco Editore.
- Anton von Mailly, Leggende del Friuli e delle Alpi Giulie, tradotto da Karin Hensel, 1986, Editrice Goriziana.
- Neher in Kirchenlexikon I, 1184–89
- De Rubeis, Monumenta Eccles. Aquil. (Strasbourg, 1740)
- Ferdinando Ughelli, Italia Sacra, I sqq.; X, 207
- Cappelletti, Chiese d'Italia, VIII, 1 sqq.
- Menzano, Annali del Friuli (1858–68)
- Paschini, Sulle Origini della Chiesa di Aquileia (1904)
- Glaschroeder, in Buchberger's Kirchl. Handl. (Munich, 1904), I, 300-301
- Hefele, Conciliengesch. II, 914-23.
- Roberta Costantini, Fulvio Dell`Agnese, Micol Duca, Antonella Favaro, Monica Nicoli, Alessio Pasian, Friuli-Venezia Giulia. I luoghi dell’arte, Bruno Fachin Editore, Trieste, pp. 160–163.
- Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, Reflexii istorice și liturgice inspirate de o carte tipărită la Viena în 1775, Viena, Editura „Mihai Eminescu” Oradea, 1997, passim. ISBN 97397920-4-9
Legături externeModificare
- it Iter Aquileiense - Cammino Celeste
- it de en Aquileia
- it Aquileia, site-ul oficial
- en fr Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia / Zona arheologică și Basilica Patriarhală de la Aquileia, site al UNESCO
- it Aquileia (YouTube)
- it Aquileia. La cripta degli affreschi / Cripta frescelor (YouTube)