Aquileia

Aquilêe

— Oraș —

Comune di Aquileia

Stemă

Aquileia

Aquileia (Italia)

Poziția geografică

Coordonate: 45°46′11.01″N 13°22′16.29″E / 45.7697250°N 13.3711917°E45°46′11.01″N 13°22′16.29″E / 45.7697250°N 13.3711917°E

Țară

Italia

Region of Augustan Italy[*]

Regio X Venetia et Histria

Autonomous region with special statute[*]

Friuli-Veneția Giulia

Former provinces of Italy[*]

Provincia Udine

Cod ISTAT[*]

030004

Suprafață

- Total

36 km²

Altitudine

5 m.d.m.

Populație (30 iunie 2009)

- Total

3,503 locuitori

Fus orar

UTC+1

Cod poștal

33051

Prefix telefonic

0431

Localități înfrățite

- Piran

Slovenia

Prezență online

Site web oficial
GeoNames

OpenStreetMap

facebook

Poziția localității Aquileia

Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia
Patrimoniul Mondial UNESCO

Țara	Italia
Unitate administrativă	Provincia Udine Regio X Venetia et Histria, Friuli-Veneția Giulia
Tip	Cultural
Criterii	iii, iv, vi
Referință	825
Regiunea**	Europa și America de Nord
Anul	1998 (Sesiunea 22nd)
Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia (Italia) Poziția geografică
Coordonate	45°46′00″N 13°22′00″E / 45.766666666667°N 13.366666666667°E45°46′00″N 13°22′00″E / 45.766666666667°N 13.366666666667°E
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO
Modifică date / text

Bazilica din Aquileia

Aquileia este o localitate din provincia Udine, în regiunea Friuli-Veneția Giulia, în Italia.

Istoric, orașul fondat în 181 î.Hr. a fost, la apogeul său, unul din cele mai importante orașe ale Imperiului Roman. Aquileia a fost și un centru religios creștin de prim ordin, între secolul al IV-lea și secolul al XV-lea, sediu al Patriarhiei de Aquileia.

ToponimeModificare

În italiană Aquileia
În latină Aquileia
În slovenă Oglej
În friulană Aquilee
În germană Aglar / Aglarn / Agley^[1]

GeografieModificare

Aquileia este un oraș situat în apropiere de Marea Adriatică, între Palmanova și Grado.

IstorieModificare

As emis sub împăratul Flavius Victor (387-388), la monetăria din Aquileia; avers: D N FL VIC-TOR P F AVG, diademă pe cap, bust drapat și cu armură, spre dreapta; SPES RO-MA-NORVM, poartă de castru, cu stea între cele două turnulețe ale sale; în exergă, SMAQP.^[2]

Colonia latină (este vorba despre ultima colonie latină fondată, în continuare n-au mai fost decât colonii romane) a fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei romani: Publius Cornelius Scipio Nasica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusă și pe galii transalpini.^[3] Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol.

În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamată capitală a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Venetia et Histria (grosso modo, Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epocă, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă.

În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republicii Venețiene și a patriarhului rival din Grado, (Noua Aquileia).

Monumente de arhitecturăModificare

Istoria arhitecturii Bazilicii Sfânta Fecioară - Sfinții Ermacora și Fortunato își are rădăcinile de prin anul 313.^[4]

MuzeeModificare

Muzeele arheologic și paleocreștin.

Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998.^[5]

DemografieModificare

Aquileia - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

NoteModificare

^ de Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn
^ SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[acra] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman.
^ Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34.
^ Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.
^ fr Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO

BibliografieModificare

Valentino Ostermann, La vita in Friuli, seconda edizione riveduta da Giuseppe Vidossi, 1940, Del Bianco Editore.
Anton von Mailly, Leggende del Friuli e delle Alpi Giulie, tradotto da Karin Hensel, 1986, Editrice Goriziana.
Neher in Kirchenlexikon I, 1184–89
De Rubeis, Monumenta Eccles. Aquil. (Strasbourg, 1740)
Ferdinando Ughelli, Italia Sacra, I sqq.; X, 207
Cappelletti, Chiese d'Italia, VIII, 1 sqq.
Menzano, Annali del Friuli (1858–68)
Paschini, Sulle Origini della Chiesa di Aquileia (1904)
Glaschroeder, in Buchberger's Kirchl. Handl. (Munich, 1904), I, 300-301
Hefele, Conciliengesch. II, 914-23.
Roberta Costantini, Fulvio Dell`Agnese, Micol Duca, Antonella Favaro, Monica Nicoli, Alessio Pasian, Friuli-Venezia Giulia. I luoghi dell’arte, Bruno Fachin Editore, Trieste, pp. 160–163.
Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, Reflexii istorice și liturgice inspirate de o carte tipărită la Viena în 1775, Viena, Editura „Mihai Eminescu” Oradea, 1997, passim. ISBN 97397920-4-9

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aquileia

Vezi șiModificare

Regio X Venetia et Histria

[1] Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn

[2] SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[acra] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman.

[3] Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34.

[4] Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.

[5] r Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]