Comitetul Patrimoniului Mondial

Comitetul Patrimoniului Mondial

Ședința Comitetului Patrimoniului Mondial din 2015

Înființare	1977
site web oficial
Modifică date / text

Comitetul Patrimoniului Mondial (în engleză World Heritage Committee; în franceză Le Comité du patrimoine mondial) este un comitet al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură care selectează siturile care urmează să fie incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, inclusiv Lista Patrimoniului Mondial și Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, definește utilizarea Fondului Patrimoniului și alocă asistență financiară la cererea statelor membre.^[1] Cuprinde reprezentanți din 21 de state^[2]^[1] care sunt aleși de Adunarea Generală a Statelor Membre pentru un mandat de patru ani.^[3] Acești membri votează deciziile și propunerile legate de Convenția Patrimoniului Mondial^⁠(d) și Lista Patrimoniului Mondial.

Potrivit Convenției Patrimoniului Mondial, mandatul unui membru al comitetului este de șase ani. Multe state membre aleg însă să-și limiteze în mod voluntar mandatul la patru ani, pentru a oferi celorlalte state membre posibilitatea de a fi reprezentate.^[3] De exemplu, toți membrii aleși la cea de a 15-a Adunare Generală (2005) au ales în mod voluntar să-și reducă mandatul de la șase la patru ani.^[3]

Deliberările Comitetului Patrimoniului Mondial sunt sprijinite de trei organisme consultative, IUCN, ICOMOS^⁠(d) și ICCROM^⁠(d).^[4]^[5]

Sesiuni

Comitetul Patrimoniului Mondial se întrunește o dată pe an pentru o sesiune ordinară pentru a discuta gestionarea siturilor patrimoniului mondial^⁠(d) existente și pentru a accepta nominalizările din partea țărilor.^[3] Se pot convoca și ședințe extraordinare la cererea a două treimi din statele membre.^[6] Întâlnirile au loc pe teritoriul statelor membre ale Comitetului Patrimoniului Mondial, la invitația acestora. La selecția locului se ține cont de rotația între regiuni și culturi, iar locația pentru următoarea sesiune este aleasă de comitet la sfârșitul fiecărei sesiuni.^[6]

Session^[7]	Year	Date	Host city
1	1977	27 iunie–1 iulie	Paris
2	1978	5 septembrie–5 septembrie	Washington, D.C.
3	1979	22 octombrie–26 octombrie	Cairo & Luxor
4	1980	1 septembrie–5 septembrie	Paris
5	1981	26 octombrie–30 octombrie	Sydney
6	1982	13 decembrie–17 decembrie	Paris
7	1983	5 decembrie–9 decembrie	Florența
8	1984	29 octombrie–2 noiembrie	Buenos Aires
9	1985	2 decembrie–6 decembrie	Paris
10	1986	24 noiembrie–28 noiembrie	Paris
11	1987	7 decembrie–11 decembrie	Paris
12	1988	5 decembrie–9 decembrie	Brasília
13	1989	11 decembrie–15 decembrie	Paris
14	1990	7 decembrie–12 decembrie	Banff
15	1991	9 decembrie–13 decembrie	Carthage
16	1992	7 decembrie–14 decembrie	Santa Fe
17	1993	6 decembrie–11 decembrie	Cartagena
18	1994	12 decembrie–17 decembrie	Phuket
19	1995	4 decembrie–9 decembrie	Berlin
20	1996	2 decembrie–7 decembrie	Mérida
21	1997	1 decembrie–6 decembrie	Napoli
22	1998	30 noiembrie–5 decembrie	Kyoto
23	1999	29 noiembrie–4 decembrie	Marrakech
24	2000	27 noiembrie–2 decembrie	Cairns
25	2001	11 decembrie–16 decembrie	Helsinki
26	2002	24 iunie–29 iunie	Budapesta
27	2003	30 iunie–5 iulie	Paris
28	2004	25 iunie–7 iulie	Suzhou
29	2005	10 iulie–17 iulie	Durban
30	2006	8 iulie–16 iulie	Vilnius
31	2007	23 iunie–1 iulie	Christchurch
32	2008	2 iulie–10 iulie	Québec
33	2009	22 iunie–30 iunie	Sevilla
34	2010	25 iulie–3 august	Brasília
35	2011	19 iunie–29 iunie	Paris
36	2012	25 iunie–5 iulie	Sankt Petersburg
37	2013	17 iunie–27 iunie	Phnom Penh
38	2014	15 iunie–25 iunie	Doha
39	2015	28 iunie–8 iulie	Bonn
40	2016	10 iulie–20 iulie	Istanbul
41	2017	2 iulie–12 iulie	Cracovia
42	2018	24 iunie–4 iulie	Manama
43	2019	30 iunie–10 iulie	Baku
44	2020–21	16 iulie–31 iulie 2021 Programată inițial pentru 2020. Amânată și comasată cu o sesiune extinsă ținută în 2021 din cauza pandemiei de COVID-19.^[8]	Fuzhou
45	2022–23	10 septembrie–25 septembrie 2023 Programată inițial pentru 19 iunie–30 iunie la Kazan, Rusia. Amânată și comasată cu sesiunea din 2023 din cauza invaziei ruse a Ucrainei.^[9]^[10]	Riad
46	2024	21 iulie–31 iulie	New Delhi
47	2025	iunie–iulie	Sofia

Biroul

La sfârșitul fiecărei sesiuni ordinare, comisia alege un președinte, cinci vicepreședinți și un raportor^⁠(d) dintre acei membri al căror mandat va continua până la următoarea sesiune.^[6] Aceștia sunt cunoscuți sub numele de Biroul, iar reprezentanții lor sunt responsabili de coordonarea activității Comitetului Patrimoniului Mondial, inclusiv de stabilirea datelor, orelor și ordinea reuniunilor de lucru.^[1]

Votarea

Fiecare stat membru al Comitetului Patrimoniului Mondial are dreptul la un vot. Deciziile necesită majoritate simplă, abținerile fiind socotite ca nevotare. Se votează prin ridicarea mâinii, cu excepția cazului în care se cere un vot secret fie de către președinte, fie de către două sau mai multe state membre.^[6]

Membrii

Membrii actuali ai Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO :

Member state^[11]	Mandate
Argentina	2021–2025
Belgia	2021–2025
Bulgaria	2021–2025
Grecia	2021–2025
India	2021–2025
Italia	2021–2025
Jamaica	2023–2027
Japonia	2021–2025
Kazahstan	2023–2027
Kenya	2023–2027
Liban	2023–2027
Mexic	2021–2025
Qatar	2021–2025
Rwanda	2021–2025
Sfântul Vicențiu și Grenadine	2021–2025
Senegal	2023–2027
Coreea de Sud	2023–2027
Turcia	2023–2027
Ucraina	2023–2027
Vietnam	2023–2027
Zambia	2021–2025
Total	21

Critici

Au existat acuzații de politizare excesivă a deciziilor Comitetului Patrimoniului Mondial în detrimentul obiectivelor de conservare, în special în ceea ce privește noile nominalizări pentru Lista Patrimoniului Mondial, dar și în ce privește luarea în considerare a siturilor candidate pentru Lista Patrimoniului Mondial în Pericol.^[12] În 2010, unele state membre, între care Ungaria, Elveția și Zimbabwe, au depus un protest oficial împotriva unei astfel de politizări.^[5]

Un audit extern solicitat de Comitetul Patrimoniului Mondial pentru Strategia globală a Listei Patrimoniului Mondial a concluzionat în 2011 că considerentele politice influențează într-adevăr deciziile.^[5] Acesta a observat că reprezentanții comitetelor sunt din ce în ce mai mult diplomați și mai puțin experți, în ciuda articolului 9 al Convenției Patrimoniului Mondial, și a constatat că opiniile organismelor consultative adesea diverg față de deciziile Comitetului Patrimoniului Mondial. ^[5]

În 2016, Israelul și-a rechemat ambasadorul de la UNESCO, după ce Comitetul pentru Patrimoniul Mondial a adoptat prin vot secret o hotărâre care făcea referire la unul dintre cele mai sfinte locuri ale Ierusalimului, Muntele Templului, doar ca „loc sfânt al cultului musulman”, fără a menționa că și evreii și creștinii venerează locul.^[13]^[14]

Comitetul a fost acuzat și de rasism și părtinire geografică pentru că ar fi favorizat înscrierea siturilor din țări occidentale și industrializate în detrimentul siturilor care aparțin așa-numitelor țări din „lumea a treia”. O mare parte din siturile de patrimoniu mondial se află în Europa, Asia de Est și America de Nord.^[15]^[16]^[17]^[18]

Note

^ ^a ^b ^c UNESCO. „The World Heritage Committee”. UNESCO. Accesat în 27 iunie 2019.
^ According to the UNESCO World Heritage website, States Parties are countries that signed and ratified The World Heritage Convention. As of March 2013, there were a total of 170 State Parties.
^ ^a ^b ^c ^d „The World Heritage Committee”. UNESCO World Heritage Site. Accesat în 14 octombrie 2006.
^ UNESCO World Heritage Centre. „Advisory Bodies”. UNESCO World Heritage Centre. Accesat în 27 iunie 2019.
^ ^a ^b ^c ^d Office of the External Auditor for the United Nations Scientific, Educational and Cultural Organization (2011) Independent Evaluation by the UNESCO External Auditor, Volume 1: Implementation of the Global Strategy for the Credible, Balanced and Representative World Heritage List. UNESCO Headquarters, Paris.
^ ^a ^b ^c ^d UNESCO Intergovernmental Committee for the Protection of the World Natural and Cultural Heritage (2015) Rules of Procedure. World Heritage Centre, Paris. Download available at https://whc.unesco.org/en/committee/ (27 June 2019)
^ „Sessions”. UNESCO World Heritage Site.
^ UNESCO (16 iulie 2021). „Extended 44th World Heritage Committee session opens in Fuzhou, China”. UNESCO. Accesat în 23 iulie 2021.
^ „UNESCO indefinitely postpones planned world heritage meeting in Russia”. The Art Newspaper^⁠(d). 22 aprilie 2022. Accesat în 24 aprilie 2022.
^ „Saudi Arabia to host UNESCO's World Heritage Committee meetings in September”. Saudi Gazette^⁠(d) (în engleză). 24 ianuarie 2023. Accesat în 25 ianuarie 2023.
^ „46th session of the World Heritage Committee”. World Heritage Site (în engleză). 2024. Accesat în 28 decembrie 2023.
^ Meskell, Lynn (2014). „States of Conservation: Protection, Politics, and Pacting within UNESCO's World Heritage Committee”. Anthropological Quarterly. 87: 217–243. doi:10.1353/anq.2014.0009.
^ Greshko, Michael (12 octombrie 2017). „U.S. to Withdraw From UNESCO. Here's What That Means”. National Geographic. Arhivat din original la 21 martie 2020. Accesat în 21 martie 2020.
^ Tress, Luke (26 octombrie 2016). „UNESCO adopts another resolution ignoring Jewish link to Temple Mount”. The Times of Israel. Accesat în 21 martie 2020.
^ Eliot, et al (2012). World heritage: Constructing a universal cultural order. Poetics Journal.
^ Djurberg, et al (2018). Reforming UNESCO's World Heritage. The Globalist.
^ Keough (2011). Heritage in Peril: A Critique of UNESCO's World Heritage Program. Global Studies Law Review.
^ Steiner, et al (2011). Imbalance of World Heritage List: "Did the UNESCO Strategy Work?". University of Zurich.

Legături externe

Portalul Patrimoniului Mondial UNESCO – site oficial în franceză
Lista Patrimoniului Mondial – lista oficială căutabilă a tuturor proprietăților înscrise

[:0-1] UNESCO. „The World Heritage Committee”. UNESCO. Accesat în 27 iunie 2019.

[2] According to the UNESCO World Heritage website, States Parties are countries that signed and ratified The World Heritage Convention. As of March 2013, there were a total of 170 State Parties.

[world-3] „The World Heritage Committee”. UNESCO World Heritage Site. Accesat în 14 octombrie 2006.

[4] UNESCO World Heritage Centre. „Advisory Bodies”. UNESCO World Heritage Centre. Accesat în 27 iunie 2019.

[:1-5] Office of the External Auditor for the United Nations Scientific, Educational and Cultural Organization (2011) Independent Evaluation by the UNESCO External Auditor, Volume 1: Implementation of the Global Strategy for the Credible, Balanced and Representative World Heritage List. UNESCO Headquarters, Paris.

[:2-6] UNESCO Intergovernmental Committee for the Protection of the World Natural and Cultural Heritage (2015) Rules of Procedure. World Heritage Centre, Paris. Download available at https://whc.unesco.org/en/committee/ (27 June 2019)

[7] „Sessions”. UNESCO World Heritage Site.

[8] UNESCO (16 iulie 2021). „Extended 44th World Heritage Committee session opens in Fuzhou, China”. UNESCO. Accesat în 23 iulie 2021.

[9] „UNESCO indefinitely postpones planned world heritage meeting in Russia”. The Art Newspaper^⁠(d). 22 aprilie 2022. Accesat în 24 aprilie 2022.

[10] „Saudi Arabia to host UNESCO's World Heritage Committee meetings in September”. Saudi Gazette^⁠(d) (în engleză). 24 ianuarie 2023. Accesat în 25 ianuarie 2023.

[11] „46th session of the World Heritage Committee”. World Heritage Site (în engleză). 2024. Accesat în 28 decembrie 2023.

[12] Meskell, Lynn (2014). „States of Conservation: Protection, Politics, and Pacting within UNESCO's World Heritage Committee”. Anthropological Quarterly. 87: 217–243. doi:10.1353/anq.2014.0009.

[13] Greshko, Michael (12 octombrie 2017). „U.S. to Withdraw From UNESCO. Here's What That Means”. National Geographic. Arhivat din original la 21 martie 2020. Accesat în 21 martie 2020.

[14] Tress, Luke (26 octombrie 2016). „UNESCO adopts another resolution ignoring Jewish link to Temple Mount”. The Times of Israel. Accesat în 21 martie 2020.

[15] Eliot, et al (2012). World heritage: Constructing a universal cultural order. Poetics Journal.

[16] Djurberg, et al (2018). Reforming UNESCO's World Heritage. The Globalist.

[17] Keough (2011). Heritage in Peril: A Critique of UNESCO's World Heritage Program. Global Studies Law Review.

[18] Steiner, et al (2011). Imbalance of World Heritage List: "Did the UNESCO Strategy Work?". University of Zurich.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]