Al-Zarqali
Date personale
Născut1027[1] Modificați la Wikidata
Toledo, Castilia-La Mancha, Spania Modificați la Wikidata
Decedat1087 (60 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Córdoba, Andaluzia, Spania Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom
astrolab
astrolog[*]
clockmaker[*][[clockmaker (artisan or firm that makes and repairs clocks)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba arabă[3] Modificați la Wikidata

Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī (n. 1027, Toledo, Castilia-La Mancha, Spania – d. 1087, Córdoba, Andaluzia, Spania), cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab.

Craterul lunar Arzachel (crater)⁠(en)[traduceți] poartă numele său.

Viața modificare

Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) s-a născut într-o familie vizigotă convertită la islam în apropiere de Toledo, oraș din Andaluzia.

În secolul al XII-lea Gerard din Cremona a tradus în limba latină operele sale, numindu-l astronom și magician.

În secolul al XVI-lea savantul Nicolaus Copernicus îl menționează în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium".

A fost supranumit  Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizan de metale.[4]

Inițial construia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observant calitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el.[4]

În acest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nu avea studii de specialitate în acest domeniu.[4]

În scurt timp, devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să dețină titlul de director al grupului.[4]

Continuă să construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.[4]

Instrumente modificare

În 1050 construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.[5]

Ceasurile din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează.[4]

O dată demontate, acestea nu au mai putut fi asamblate niciodată.[4]

Fiind cel mai important observator din epocă[6], construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.

Astrolabul conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).[4]

Acesta soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea (calcularea) orelor zilei.[4]

Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.

Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.

Teorii modificare

Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane.[7]

De asemenea, descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium".

A fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.[6]

Opere modificare

  • 1 - Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor.[5][7]

De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi.[6]

Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.[4]

Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul lui Al Zarqali.[4]

  • 2 - Almanahul conține tabele trigonometrice, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația.[7]

A demonstrat matematic  teoria  trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.[4]

Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.[4]

Secțiunile dedicate trigonometriei conțin tabele cu sinusuri, cosinusuri, secante, tangente etc.[4]

A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de  William de St. Cloud în 1296.[4]

De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către  Jacob Ibn Tibbon în 1301.[4]

Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei în epocă.[4]

  • 3 - Tratatul asupra mișcării stelelor teoretizează determinarea valorii poziției stelelor.[5][7]
  • 4 - Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari.[5][8]
  • 5 - Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor.[8]

Influența lui Al Zarqali asupra științei arabe și europene modificare

Numeroși savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.[4]

Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar  Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.[4]

Opera lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.[4]

Note modificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b إبراهيم بن يحيى ابن الزرقاله، 1029؟‒1087؟, AlKindi 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d Thoraval, Yves Dicționar de civilizație musulmană , Editura Univers Enciclopedic, 1997, Traducere, adaptare și completări de Nadia Anghelescu , p. 328.
  6. ^ a b c Hitti, Philip K. Istoria arabilor , Editura All, 2008, Traducere de Irina Vainovski – Mihai, p. 361.
  7. ^ a b c d http:// www.unhas.ac.id/rhiza/arsip/saintis/zarqali.html
  8. ^ a b http://islamsci.mcgill.ca/RASI/BEA/Zarqali_BEA.htm

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

Vezi și modificare