Abdul-Hamid al II-lea

Acest articol se referă la un sultan turc. Pentru alte persoane cu nume similar, vedeți: Abdul Hamid.

Date personale
Abdul-Hamid al II-lea
Abdul-Hamid al II-lea
Născut	21 septembrie 1842^[1]^[2] Istanbul, Imperiul Otoman^[3]
Decedat	10 februarie 1918 (75 de ani)^[4]^[1] Istanbul, Imperiul Otoman^[5]
Înmormântat	Mausoleum of Mahmud II[*]
Părinți	Abdul-Medjid Tirimüjgan Sultan[*]
Frați și surori	Murad al V-lea Mehmed al V-lea Mehmed Burhaneddin Efendi (1849-1876)[] Ahmed Nureddin Efendi[] Süleyman Selim Efendi[] Mehmed al VI-lea Ahmed Kemaleddin[]
Căsătorit cu	Nazikedâ Kadın Efendi[] Safinaz Nurefzun Kadın Efendi[] Bedrifelek Kadınefendi[] Biydâr Kadın Efendi[] Dilpesend Kadın Efendi[] Mezide Mestan Kadınefendi[] Emsalinur Kadınefendi[] Müşfika Kadın Efendi[] Sazkar Hanım[] Peyveste Emukhvari[] Fatma Pesend Hanım[] Behice Maan[] Saliha Naciye Hanım[] Dilpesend Kadın[] Emsalinur Kadın[] Nurefsun Kadın[]
Copii	Ulviye Sultan[] Mehmet Selim Efendi[] Zekiye Sultan[] Naime Sultan[] Naile Sultan[] Mehmed Burhaneddin Efendi[] Şadiye Sultan[] Hamide Ayșe Sultan Refia Sultan[] Abdürrahim Hayri Efendi[] Mehmet Abid Efendi[]^[6] Hatice Sultan[] Şehzade Mehmed Abdülkadir[]
Cetățenie	Limba turcă otomană
Religie	islam
Ocupație	suveran[*]
Sultan al Imperiului Otoman
În funcție 31 august 1876 – 27 aprilie 1909
Precedat de	Murad al V-lea
Succedat de	Mehmed al V-lea

Premii	Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[] Ordinul Vulturului Negru[] Ordinul Regal al Serafimului[] Ordinul Sfântul Olaf în grad de mare cruce[] Order of the Most Holy Annunciation[] Grand Cross of the Order of the Tower and Sword[] House Order of Hohenzollern[*]
Semnătură

Modifică date / text

Abdul-Hamid al II-lea sau Abdülhamid al II-lea (în turca otomană: عبد الحميد ثانی `Abdü’l-Ḥamīd-i sânî, în turcă İkinci Abdülhamit) (n. 21 septembrie 1842,^[1]^[2] Istanbul, Imperiul Otoman^[3] – d. 10 februarie 1918,^[4]^[1] Istanbul, Imperiul Otoman^[5]) a fost al 34-lea sultan al Imperiului Otoman. A domnit de pe 31 august 1876 până la detronarea sa la 27 aprilie 1909. Pe 23 decembrie 1876, sub presiunea aliaților europeni ai Imperiului, revoltați de cruzimea cu care fuseseră reprimate revoltele din Bosnia-Herțegovina și Bulgaria, a decretat prima Constituție a Imperiului Otoman, consfințindu-se astfel trecerea de la monarhia absolutistă la monarhia constituțională. În constituția publicată la 23 decembrie 1876, România era prevăzută printre provinciile imperiului, fapt ce a provocat protestele guvernului român^[7]. Prima perioadă constituțională s-a încheiat în urma tulburărilor istorice la 13 februarie 1878 prin dizolvarea Parlamentului.

A condus Imperiul în războiul ruso-turc din 1877-1878. Războiul a avut ca urmări pierderea a două treimi din teritoriile din Balcani ale Imperiului Otoman, în urma tratatelor de pace de la San Stefano și Berlin. În 1882 Egiptul s-a desprins cu totul de Imperiul Otoman, intrând sub dominația Marii Britanii. În 1895-1896 a permis săvârșirea unor masacre comise de turci și kurzi împotriva armenilor. A fost înlăturat în 1909 de mișcarea Junilor Turci, murind exilat și încarcerat la Thesalonic.

NoteModificare

^ ^a ^b ^c ^d Abdulhamid II, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Abd ül-Hamid (Abd ül-Hamid II.), Brockhaus Enzyklopädie
^ ^a ^b „Abdul-Hamid al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014
^ ^a ^b Абдул-Хамид II, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ ^a ^b „Abdul-Hamid al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
^ The Peerage
^ Adamescu, Gh. Dicționarul Enciclopedia Ilustrat „Cartea Românească”. Partea a II-a. Dicționarul istoric și geografic universal. București: Editura „Cartea Românească”. p. 1476.

Sultani ai Imperiului Otoman

Ascensiunea (1299 – 1453)
Osman I	Orhan Gazi	Murad I Hudavendighiar	Baiazid I Ildârâm	Mehmed I Celebi	Murad al II-lea	Mahomed al II-lea
Propășirea (1453 – 1683)
Baiazid al II-lea	Selim I	Soliman I	Selim al II-lea	Murad al III-lea	Mehmed al III-lea	Ahmed I
		Mustafa I	Osman al II-lea	Murad al IV-lea
Stagnarea (1683 – 1827)
Ibrahim I	Mehmed al IV-lea	Suleiman al II-lea	Ahmed al II-lea	Mustafa al II-lea	Ahmed al III-lea	Mahmud I
Osman al III-lea	Mustafa al III-lea	Abdul Hamid I	Selim al III-lea	Mustafa al IV-lea	Mahmud al II-lea
Declinul (1828 – 1908)
	Abdul-Medjid	Abdul-Aziz	Murad al V-lea	Abdul-Hamid al II-lea	Mehmed al V-lea
Destrămarea (1908 – 1923)
			Mehmed al VI-lea

Acest articol despre islam este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

[856a012d7b9d605952d526393e545024-1] Abdulhamid II, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017

[0106ba03463a0cc5f1bb0a27c5666a42-2] Abd ül-Hamid (Abd ül-Hamid II.), Brockhaus Enzyklopädie

[739a3ebd8fa287cc3b34962a1d9c4961-3] „Abdul-Hamid al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014

[4850a9be9ae61ae78c54812a3756131b-4] Абдул-Хамид II, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)

[53d68cb79d0949f5074d742c3599453e-5] „Abdul-Hamid al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014

[0252bf89dd716a3ee34d77f6083499b0-6] The Peerage

[7] Adamescu, Gh. Dicționarul Enciclopedia Ilustrat „Cartea Românească”. Partea a II-a. Dicționarul istoric și geografic universal. București: Editura „Cartea Românească”. p. 1476.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]