Acid tiosulfuric
compus chimic
| Acid tiosulfuric | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | acid o-sulfurotioic |
|---|---|
| Identificare | |
| Număr CAS | ? |
| ChEMBL | CHEMBL1208642 |
| PubChem CID | 18931838 24478, 18931838 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | H2S2O3 |
| Masă molară | 114,14 g/mol |
| Proprietăți | |
| Punct de topire | sub 0 °C se descompune |
| Solubilitate în apă | |
| descompune | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Acidul tiosulfuric este un oxoacid al sulfului cu formula H2S2O3. Sărurile sale se numesc tiosulfați, însă acidul în sine nu se poate obține prin acidularea acestora, deoarece este instabil în apă și se descompune rapid. Printre produșii de descompunere se găsesc: sulf, dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, polisulfani, acid sulfuric și politionați, depinzând de condițiile de reacție.[1]
Obținere
modificareMetode de obținere ale acidului tiosulfuric anhidru au fost dezvoltate de către Schmidt:[1][2]
- H2S + SO3 → H2S2O3·nEt2O (în eter dietilic la −78 °C )
- Na2S2O3 + 2HCl → 2NaCl + H2S2O3·2Et2O (în eter dietilic la −78 °C )
- HSO3Cl + H2S → HCl + H2S2O3 (la temperaturi scăzute)
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ a b Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements. Oxford: Pergamon Press. pp. 846–48. ISBN 0-08-022057-6..
- ^ Schmidt, Max (), „Über Säuren des Schwefels. I. Zur Kenntnis der wasserfreien Thioschwefelsäure”, Z. Anorg. Allg. Chem., 289: 141–57, doi:10.1002/zaac.19572890113