Acordurile de la Belaveja

Acordurile de la Belaveja
Semnat  Modificați la Wikidata
Pădurea Białowieża  Modificați la Wikidata
SemnatariBoris Elțin
Ghennadi Burbulis[*]
Leonid Kravciuk
Fokin Vitold Pavlovîci[*][[Fokin Vitold Pavlovîci (politician ucrainean)|​]]
Stanisłaŭ Šuškievič
Vjačaslaŭ Kebič[*]  Modificați la Wikidata
Limbălimba belarusă
limba rusă
limba ucraineană  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
bibliotecă electronică

Acordurile de la Belaveja (în rusă : Беловежские соглашения, belarusă : Белавежскія пагадненні, ucraineană : Біловезькі угоди) este acordul prin care s-a declarat dizolvarea Uniunii Sovietice și înființarea CSI-ului. El s-a semnat de facto la dacea de stat de lângă Viskuli din pădurea Białowieża, dar de jure la Minsk din Regiunea Minsk, la 8 decembrie 1991 d.C., de către liderii Belarusului, Rusiei și Ucrainei.

Foto-copie a Acordurilor

Baza legală și ratificarea modificare

Deși încă planau îndoieli dacă liderii Stanislaŭ Šuškevič, Boris Elțin și Leonid Kravciuk (doar trei dintre cele cincisprezece republici sovietice) aveau autoritatea de a dizolva uniunea, în conformitate cu articolul 72 al Constituției sovietice, republicile sovietice aveau dreptul de a se separa de uniune. La 12 decembrie 1991, Sovietul Suprem al RSFS Ruse a ratificat acordul în numele Rusiei și a denunțat în același timp tratatul de înființare a URSS-ului din 1922.

Aceste tentative de dizolvare a Uniunii Sovietice au fost considerate ilegale de guvernul sovietic federal. Gorbaciov însuși a descris astfel manevra:

...Soarta statului multinațional nu poate fi determinată de voința liderilor a trei republici. Chestiunea trebuie hotărâtă doar prin mijloace constituționale cu participarea tuturor statelor suverane și luând în calcul voința tuturor cetățenilor lor. Afirmația că normele legale de la nivelul Uniunii nu mai sunt în vigoare este și ea ilegală și periculoasă; ea poate doar înrăutăți haosul și anarhia din societate. Graba cu care acest document a apărut e și ea îngrijorătoare. Nu s-a discutat de către populații și nici de Sovietele Supreme ale republicilor în numele cărora s-a semnat. Și mai rău, a apărut atunci când încă se discută în parlamentele republicilor propunerea de tratat pentru o Uniune a Statelor Suverane, propunere avansată de Consiliul de Stat al URSS-ului.[1]

Orice urmă de îndoială privind dizolvarea URSS-ului s-a risipit la 21 decembrie 1991, când reprezentanții tuturor republicilor sovietice, cu excepția Georgiei și a celor trei state baltice, inclusiv a celor trei semnatare ale acordului de la Belaveja, au semnat protocolul de la Alma-Ata, care confirma dispariția Uniunii Sovietice și înființarea CSI-ului. Dat fiind că paisprezece din cele cincisprezece republici își exercitaseră dreptul constituțional de secesiune, nu au mai rămas mai multe republici membre pentru a păstra existența Uniunii.

Urmări modificare

Republica Moldova a recunoscut efectele juridice ale conținutul Acordurilor de-abia la 8 aprilie 1994.

Locația curentă modificare

Stanislav Șușkievici, fostul lider al Belarusului, a fost informat de ministerul de externe al țării că acordurile originale au dispărut la data de 7 februarie 2013. A încercat să obțină copia originală pentru a ajuta la scrierea memoriilor sale.[2]

Criza ucraineană modificare

Federația Rusă a încălcat acordurile de la Belaveja în 2014, ca urmare a anexării Crimeei din Ucraina.[3]

Note modificare

  1. ^ Mikhail Sergeevich Gorbachev (). On my country and the world. Columbia University Press. ISBN 9780231115148. 
  2. ^ „Document proclaiming death of Soviet Union missing”. The Daily Telegraph. London. . 
  3. ^ „Belavezha Accords, signed by Russia, Ukraine, and Belarus, also violated by Russia”.