Ad líbitum
Ad líbitum este o expresie de origine latină care înseamnă literalmente „după plac”, „după voie”. Ea este de multe ori abreviată ad lib.. Expresia a bene placito („după bunul plac [a cuiva]”) este aproximativ sinonimă și mai puțin obișnuită, dar expresia italiană a piacere a intrat în limbajul muzical popular. Acest termen, așa cum se va vedea mai jos, este folosit în diferite discipline precum muzica, biologia sau științele politice.[1][2]
În muzică
modificareÎn acest domeniu ad libitum este o notație muzicală, care înseamnă „după voie” și poate apărea în partituri. Poate avea diferite sensuri semnalând faptul că interpretul sau șeful orchestrei au la dispoziție o varietate de moduri în care pot aborda un anumit pasaj:[2]
- pentru a interpreta pasajul într-un ritm liber în loc de un tempo strict sau „metronomic”. Este o practică cunoscută ca rubato atunci când nu este indicată în mod expres de către compozitor. Modificarea afectează numai tempo-urile, dar niciodată notele;
- pentru a improviza o linie melodica care se încadrează în structura generală stabilită prin notele sau acordurile adnotate în pasaj;
- pentru a omite o parte instrumentală, cum ar fi un acompaniament care nu este esențial. În acest caz este o indicație opusă față de obbligato;
- când apare expresia „repetă ad libitum” pentru a interpreta pasajul de un număr arbitrar de ori (vezi ostinato).
În alte ocazii, ea poate apărea, de asemenea, pentru a semnala că o piesă muzicală poate fi interpretată cu sau fără instrumentul indicat. De exemplu, contrafagot „ad libitum” sau „ad lib.” (în formă prescurtată).
Indicația a piacere are un sens mai restrâns, referindu-se, de obicei, doar la primele două tipuri de criterii. Muzica barocă, în special, conține o indicație ad libitum scrisă sau implicită, prin care majoritatea compozitorilor se referă la libertatea pe care o au interpreții și dirijorul.[3] Pentru muzica clasică posterioară stilului baroc și jazz, vezi cadenza.
În alte domenii
modificareÎn biologie
modificareAd libitum este utilizat, de asemenea, în psihologie și în biologie pentru a se referi la greutatea unui animal atunci când nu a fost impus nici un control asupra alimentației lui. Un exemplu de utilizare ar putea fi: „greutatea ad libitum a unui șobolan a fost de 320 de grame”. În studiile nutriționale, fraza denotă accesul liber al unui animal la apă sau la hrană atunci când cerințele biologice ale acestuia sunt cele care-i reglementează consumul. De exemplu: „le-a fost acordat șobolanilor accesul ad libitum la hrană și apă”.
În studiile biologice de teren poate însemna, de asemenea, că informațiile au fost obținute în mod spontan, fără o metodă specifică.
În medicină
modificareÎn prospecte medicale și în investigația clinică, abrevierea ad lib. indică faptul că administrarea medicamentului depinde de voința pacientului.
În liturghia catolică
modificareTermenul Ad libitum este folosit în liturghia catolică atunci când se referă la celebrarea opțională a unei sărbători religioase sau a unui sfânt din calendarul catolic, aflată la discreția preotului celebrant sau a consiliului parohial.
În politică
modificareEste folosit, de asemenea, pentru a se referi la deciziile politice care sunt luate „a piacere”, adică sunt axate mai mult pe propriile interese ale politicienilor decât pe interesele alegătorilor.
În cinematografie
modificareExpresia „ad lib” care apare într-un scenariu de film sau de televiziune are scopul de a indica actorilor că trebuie să improvizeze, de exemplu, câteva dialoguri.
Note
modificare- ^ Randel, Don Michael: The Harvard Dictionary of Music. Harvard University Press, 2003, p. 14.
- ^ a b Pérez Gutiérrez, Mariano: Diccionario de la música y los músicos. Akal, 1985, vol. 1, p. 10.
- ^ Fubini, Enrico: «Razón y sensibilidad: lo sacro y lo profano en la musicalidad del siglo XVIII». Quaderns de filosofia i ciència, 37:74-75, 2007.
Bibliografie
modificare- De Candé, Roland: Nuevo diccionario de la música vol. I y II. Grasindo, 2002.
- De Pedro, Dionisio: Teoría completa de la música. Real musical, 1990.
- Grabner, Hermann: Teoría general de la música. Akal, 2001.
- Michels, Ulrich: Atlas de música. Alianza, 2009 [1985].
- Pérez Gutiérrez, Mariano: Diccionario de la música y los músicos vol. 1 2 y 3. Akal, 1985.
- Randel, Don Michael: The Harvard Dictionary of Music. Harvard University Press, 2003.
- Zamacois, Joaquín: Teoría de la música. Idea, 2002 [1949].
Legături externe
modificare- «Ad libitum. Arhivat în , la Wayback Machine. La improvisación como procedimiento compositivo» Arhivat în , la Wayback Machine., ciclo de la Fundación Juan March, 2008.