Ada Brumaru
| Ada Brumaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  București, România |
| Decedată | (78 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | muzicolog[*] critic muzical[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Muzică București |
Modifică date / text  | |
Ada Brumaru (n. , București, România – d. , București, România) a fost o muzicologă și critic muzical român.[2]
Biografie
modificareÎntre 1949 - 1955 a făcut studii muzicale la Conservatorul din București, secția teoretică, unde i-a avut profesori pe George Breazul (teorie-solfegiu, istoria muzicii), Ion Dumitrescu (armonie), Tudor Ciortea (forme muzicale), Constantin Bugeanu, Adriana Sachelarie, Andrei Tudor (istoria muzicii), Ion Vicol, Dumitru D. Botez (dirijat coral) și Nelly Antonescu (pian).
Din anul 1950 a devenit redactor muzical, apoi șef de redacție (1954-1972) și realizator (1972-1986) la Societatea Română de Radiodifuziune. A realizat emisiuni dedicate culturii muzicale românești la „Radio-France Musique” din Paris (1982-1986), în colaborare cu francezul Michel Godard. A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale („Prix musical de Radio” - Brno-Brno, 1969, Premiul „Italia” - Florența, 1970).[3]
Preocupările sale muzicologice s-au orientat către lumea teatrului liric, către perioada romantică, publicând cartea Romantismul în muzică, dar și către creația autohtonă, prin realizarea filmului Enescu, la răspântie de vremi.[4]
Ada Brumaru a fost distinsă de trei ori cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei membru era.
Note
modificare- ^ Ada Brumaru, Autoritatea BnF
- ^ „A murit Ada Brumaru”.
- ^ Marian, Petcu (). „Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică”. Polirom – via Google Books.
- ^ „Muzicologul Ada Brumaru s-a stins din viață luni seara”.
| | Acest articol biografic despre un român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
