Ion Dumitrescu (compozitor)

compozitor român
Ion Dumitrescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Oteșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CopiiIlinca Dumitrescu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata

Ion Dumitrescu (n. , Oteșani, Vâlcea, România – d. , București, România) a fost un compozitor român de muzică cultă. Face parte din familia muzicală Dumitrescu.

Biografie

modificare

Compozitor și profesor Ion Dumitrescu a început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925 – 1933), cu Alecu Popescu (muzica vocală), Emil Ștefănescu (vioară), Ion Mardare (psaltichie), continuându-le la Conservatorul din București (1933 – 1940), cu Faust Nicolescu (teorie – solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie – contrapunct), Mihail Jora , Dimitrie Cuclin (forme muzicale, estetica, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), George Breazul (enciclopedia si pedagogia muzicii), Ionel Perlea (dirijat orchestra), Silvio Florescu (vioara, viola). S-a perfecționat cu Mihail Jora (compoziție, contrapunct, fuga).

A scris eseuri; studii, articole, cronici în „Muzica”, Studii de Muzicologie, “Enesciana”, “Contemporanul”, “Scânteia”, “România Literară” “Revue Roumaine”, “Drum Nou” (Brașov) etc.

A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale (București – 1958,1961, 1964, 1967, 1970, 1973, 1976, Paris – 1971, Versailles – 1972).

A susținut prelegeri, conferințe, concerte – lecție, comunicări științifice, emisiuni de radio si televiziune. A cules, a notat și a prelucrat folclor.

A făcut parte din numeroase consilii artistice si științifice, comisii de învățământ artistic superior, comitete de îndrumare artistică, colegii redacționale.

A desfășurat o susținută și multilaterală activitate de organizare a Uniunii Compozitorilor și filialelor din țară a Editurii Muzicale și Tipografiei Muzicale din Bucuresti, a Magazinului Muzica din București a atelierului de Grafică Muzicală etc.

Funcții

modificare
  • Profesor de muzică la Liceul „Gheorghe Lazar”, „Sfântul Gheorghe” și „Matei Basarab” din București (1938 – 1940),
  • Profesor de teorie – solfegiu la Academia de Muzică Religioasă din București (1939 – 1940);
  • Dirijor și compozitor la Teatrul Național din București (1940 – 1947);
  • Profesor de armonie la Liceul Militar Muzical din București (1940 – 1944),
  • Profesor de teorie – solfegiu (1944-1948), armonie (1948 – 1979), decan la Facultatea de Compoziție (1951 – 1952)
  • Profesor șef de catedra – armonie, contrapunct – forme – compoziție (1956 – 1979) la Conservatorul din București,
  • Profesor de teorie – solfegiu si armonie la Conservatorul de Jazz din București (1946 – 1947)
  • Secretar (1954 – 1956), prim secretar (1956 – 1963) si președinte (1963 – 1977) la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

Distincții și premii

modificare

A fost distins cu Premiul de compoziție “Paul Ciuntu” (1940), Premiul de Stat (1949, 1954), a primit titlul de Maestru Emerit al Artei (1954), Premiul Academiei Române (1957), Ordinul Meritul Cultural (1966), titlul de Profesor Universitar Emerit (1970), Ordinul Steaua R. S. România clasa I (1973), titlul de membru corespondent la “Institut de France” – “Academie de Beaux Arts” din Paris (1977) și al “Academiei Tiberină” din Roma (1981), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Creația muzicală

modificare

În domeniul compoziției, Ion Dumitrescu a avut o activitate impresionantă, abordând aproape toate genurile.

Muzică de teatru

modificare
  • „Hamlet”,
  • „Noaptea Regilor”,
  • „Regele Lear”- W. Shakespeare;
  • „Vlaicu Vodă” – A. Davila;
  • „Lucreția Borgia” – V. Hugo;
  • “Madame Bovary” – G. Flaubert – Gaston Baty;
  • “Astă seară se joacă fără piesa” - L . Pirandello;
  • „Don Juan”,
  • „Burghezul gentilom”,
  • „Școala femeilor” – Molierre;
  • „Cezar si Cleopatra” – G. B. Show;
  • „Mincinosul” – Goldoni;
  • „Unchiașul Sărăcilă ” – Macedonski;
  • „Corsarul ” – M. Achard;
  • „Ifigenia in Taurida” – Goethe;
  • „Don Carlos” – F. Schiller;
  • „Coana Chirita” – T. Musatescu;
  • „Luceafarul ” – M. Eminescu;
  • “Oedip Rege” – Sofocle, (etc.)
Muzică simfonică (vor fi enumerate in ordinea in care au fost scrise):
modificare
  • Suita nr. 1 pentru orchestră,
  • Suita nr. 2 pentru orchestră,
  • Două piese pentru orchestră: Cântec și dans;
  • Poem pentru violoncel și orchestră,
  • Suita nr. 3 pentru orchestră,
  • Simfonia I în Fa major,
  • Preludiu Simfonic,
  • Concert pentru orchestra de coarde,
  • Suita Simfonica “Muntele Retezat” (1956),
  • Simfonietta în Re major.

Muzică de film

modificare
  • „Grădinile Capitalei” (1942 – regia Paul Călinescu)
  • „Pădurea Îndrăgostiților” (1947 – regia Jean Mihail),
  • „În sat la noi” (1953 – regia Victor Iliu),
  • „Nepoții gornistului” (1953 – regia Dinu Negreanu),
  • „Brigada lui Ionuț” (1954 – regia Jean Mihail),
  • „Desfășurarea” (1955 – regia Paul Călinescu),
  • „Muntele Retezat” (1956 – regia Paul Călinescu)

Muzică de cameră

modificare
  • Sonata în La major pentru pian,
  • Suita în stil vechi pentru violă și pian,
  • Sonatina pentru pian,
  • Două piese pentru pian (Ursul, Căprița),
  • Cvartet de coarde nr. 1 in Do major.

Muzică corală

modificare
  • „Mărăcinul ” pentru cor mixt,
  • „Cântece și coruri”,
  • „Cântece pentru pionieri si școlari”,
  • „Cântec de excursie”,
  • „Cântece pentru copii” pentru voci egale.

Muzică vocală

  • "Patru cântece pentru voce și pian" (1940), versuri de Octavian Goga, Alfred Moșoiu, A. Mândru, C. Sminel
  • "Zece cântece aromânești opentru voce și pian" (1943), versuri populare din colecția Caranica[3]

A se vedea și articolele

modificare

Note, referințe

modificare
  1. ^ Ion Dumitrescu, Musicalics 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Petria, Petre (). Vâlcea Oameni de știință, cultură și artă. Conphys. p. 135. 
  4. ^ Modernism RO

Legături externe

modificare