Ion Dumitrescu (compozitor)

Ion Dumitrescu (compozitor)
Date personale
Născut	2 iunie 1913 Oteșani, România
Decedat	6 septembrie 1996 (83 de ani) București, România
Copii	Ilinca Dumitrescu
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Prezență online
Internet Movie Database

Ion Dumitrescu (n. 2 iunie 1913, Oteșani, Vâlcea, România – d. 6 septembrie 1996, București, România) a fost un compozitor român de muzică cultă. Face parte din familia muzicală Dumitrescu.

Biografie

Compozitor și profesor Ion Dumitrescu a început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925 – 1933), cu Alecu Popescu (muzica vocală), Emil Ștefănescu (vioară), Ion Mardare (psaltichie), continuându-le la Conservatorul din București (1933 – 1940), cu Faust Nicolescu (teorie – solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie – contrapunct), Mihail Jora , Dimitrie Cuclin (forme muzicale, estetica, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), George Breazul (enciclopedia si pedagogia muzicii), Ionel Perlea (dirijat orchestra), Silvio Florescu (vioara, viola). S-a perfecționat cu Mihail Jora (compoziție, contrapunct, fuga).

A scris eseuri; studii, articole, cronici în „Muzica”, Studii de Muzicologie, “Enesciana”, “Contemporanul”, “Scânteia”, “România Literară” “Revue Roumaine”, “Drum Nou” (Brașov) etc.

A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale (București – 1958,1961, 1964, 1967, 1970, 1973, 1976, Paris – 1971, Versailles – 1972).

A susținut prelegeri, conferințe, concerte – lecție, comunicări științifice, emisiuni de radio si televiziune. A cules, a notat și a prelucrat folclor.

A făcut parte din numeroase consilii artistice si științifice, comisii de învățământ artistic superior, comitete de îndrumare artistică, colegii redacționale.

A desfășurat o susținută și multilaterală activitate de organizare a Uniunii Compozitorilor și filialelor din țară a Editurii Muzicale și Tipografiei Muzicale din Bucuresti, a Magazinului Muzica din București a atelierului de Grafică Muzicală etc.

Funcții

• Profesor de muzică la Liceul „Gheorghe Lazar”, „Sfântul Gheorghe” și „Matei Basarab” din București (1938 – 1940),
• Profesor de teorie – solfegiu la Academia de Muzică Religioasă din București (1939 – 1940);
• Dirijor și compozitor la Teatrul Național din București (1940 – 1947);
• Profesor de armonie la Liceul Militar Muzical din București (1940 – 1944),
• Profesor de teorie – solfegiu (1944-1948), armonie (1948 – 1979), decan la Facultatea de Compoziție (1951 – 1952)
• Profesor șef de catedra – armonie, contrapunct – forme – compoziție (1956 – 1979) la Conservatorul din București,
• Profesor de teorie – solfegiu si armonie la Conservatorul de Jazz din București (1946 – 1947)
• Secretar (1954 – 1956), prim secretar (1956 – 1963) si președinte (1963 – 1977) la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

Premii și distincții

Premii

• Premiul de Stat al Republicii Populare Române pentru lucrările de o deosebită valoare efectuate în anul 1949 în domeniul Muzicii, clasa II-a (8 martie 1951), „pentru Simfonia I-a”

Distincții

• titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă (26 august 1954) „pentru merite excepționale în domeniul dezvoltării artei”
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”
• Ordinul „23 August” clasa I (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (19 iunie 1973) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul creației muzicale, [...] cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani”

A fost distins cu Premiul de compoziție “Paul Ciuntu” (1940), Premiul de Stat (1949, 1954), a primit Premiul Academiei Române (1957), Ordinul Meritul Cultural (1966), titlul de Profesor Universitar Emerit (1970), titlul de membru corespondent la “Institut de France” – “Academie de Beaux Arts” din Paris (1977) și al “Academiei Tiberină” din Roma (1981), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Creația muzicală

În domeniul compoziției, Ion Dumitrescu a avut o activitate impresionantă, abordând aproape toate genurile.

Muzică de teatru

• „Hamlet”,
• „Noaptea Regilor”,
• „Regele Lear”- W. Shakespeare;
• „Vlaicu Vodă” – A. Davila;
• „Lucreția Borgia” – V. Hugo;
• “Madame Bovary” – G. Flaubert – Gaston Baty;
• “Astă seară se joacă fără piesa” - L . Pirandello;
• „Don Juan”,
• „Burghezul gentilom”,
• „Școala femeilor” – Molierre;
• „Cezar si Cleopatra” – G. B. Show;
• „Mincinosul” – Goldoni;
• „Unchiașul Sărăcilă ” – Macedonski;
• „Corsarul ” – M. Achard;
• „Ifigenia in Taurida” – Goethe;
• „Don Carlos” – F. Schiller;
• „Coana Chirita” – T. Musatescu;
• „Luceafarul ” – M. Eminescu;
• “Oedip Rege” – Sofocle, (etc.)

Muzică simfonică (vor fi enumerate in ordinea in care au fost scrise):

• Suita nr. 1 pentru orchestră,
• Suita nr. 2 pentru orchestră,
• Două piese pentru orchestră: Cântec și dans;
• Poem pentru violoncel și orchestră,
• Suita nr. 3 pentru orchestră,
• Simfonia I în Fa major,
• Preludiu Simfonic,
• Concert pentru orchestra de coarde,
• Suita Simfonica “Muntele Retezat” (1956),
• Simfonietta în Re major.

Muzică de film

• „Grădinile Capitalei” (1942 – regia Paul Călinescu)
• „Pădurea Îndrăgostiților” (1947 – regia Jean Mihail),
• „În sat la noi” (1953 – regia Victor Iliu),
• „Nepoții gornistului” (1953 – regia Dinu Negreanu),
• „Brigada lui Ionuț” (1954 – regia Jean Mihail),
• „Desfășurarea” (1955 – regia Paul Călinescu),
• „Muntele Retezat” (1956 – regia Paul Călinescu)

Muzică de cameră

• Sonata în La major pentru pian,
• Suita în stil vechi pentru violă și pian,
• Sonatina pentru pian,
• Două piese pentru pian (Ursul, Căprița),
• Cvartet de coarde nr. 1 in Do major.

Muzică corală

• „Mărăcinul ” pentru cor mixt,
• „Cântece și coruri”,
• „Cântece pentru pionieri si școlari”,
• „Cântec de excursie”,
• „Cântece pentru copii” pentru voci egale.

Muzică vocală

• "Patru cântece pentru voce și pian" (1940), versuri de Octavian Goga, Alfred Moșoiu, A. Mândru, C. Sminel
• "Zece cântece aromânești opentru voce și pian" (1943), versuri populare din colecția Caranica

Familie

A se vedea și articolele

• Ilinca Dumitrescu
• Dumitrescu (familie muzicală)
• Gheorghe Dumitrescu
• Tudor Dumitrescu