Ion Dumitrescu (compozitor)
| Ion Dumitrescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Oteșani, Vâlcea, România |
| Decedat | (83 de ani)[2] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Ion Dumitrescu (n. ,[1] Oteșani, Vâlcea, România – d. ,[2] București, România) a fost un compozitor român de muzică cultă. Face parte din familia muzicală Dumitrescu.
BiografieModificare
Compozitor și profesor Ion Dumitrescu a început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925 – 1933), cu Alecu Popescu (muzica vocală), Emil Ștefănescu (vioară), Ion Mardare (psaltichie), continuându-le la Conservatorul din București (1933 – 1940), cu Faust Nicolescu (teorie – solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie – contrapunct), Mihail Jora , Dimitrie Cuclin (forme muzicale, estetica, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), George Breazul (enciclopedia si pedagogia muzicii), Ionel Perlea (dirijat orchestra), Silvio Florescu (vioara, viola). S-a perfecționat cu Mihail Jora (compoziție, contrapunct, fuga).
A scris eseuri; studii, articole, cronici în „Muzica”, Studii de Muzicologie, “Enesciana”, “Contemporanul”, “Scânteia”, “România Literară” “Revue Roumaine”, “Drum Nou” (Brașov) etc.
A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale (București – 1958,1961, 1964, 1967, 1970, 1973, 1976, Paris – 1971, Versailles – 1972).
A susținut prelegeri, conferințe, concerte – lecție, comunicări științifice, emisiuni de radio si televiziune. A cules, a notat și a prelucrat folclor.
A făcut parte din numeroase consilii artistice si științifice, comisii de învățământ artistic superior, comitete de îndrumare artistică, colegii redacționale.
A desfășurat o susținută și multilaterală activitate de organizare a Uniunii Compozitorilor și filialelor din țară a Editurii Muzicale și Tipografiei Muzicale din Bucuresti, a Magazinului Muzica din București a atelierului de Grafică Muzicală etc.
FuncțiiModificare
- Profesor de muzică la Liceul „Gheorghe Lazar”, „Sfântul Gheorghe” și „Matei Basarab” din București (1938 – 1940),
- Profesor de teorie – solfegiu la Academia de Muzică Religioasă din București (1939 – 1940);
- Dirijor și compozitor la Teatrul Național din București (1940 – 1947);
- Profesor de armonie la Liceul Militar Muzical din București (1940 – 1944),
- Profesor de teorie – solfegiu (1944-1948), armonie (1948 – 1979), decan la Facultatea de Compoziție (1951 – 1952)
- Profesor șef de catedra – armonie, contrapunct – forme – compoziție (1956 – 1979) la Conservatorul din București,
- Profesor de teorie – solfegiu si armonie la Conservatorul de Jazz din București (1946 – 1947)
- Secretar (1954 – 1956), prim secretar (1956 – 1963) si președinte (1963 – 1977) la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.
Distincții și premiiModificare
A fost distins cu Premiul de compoziție “Paul Ciuntu” (1940), Premiul de Stat (1949, 1954), a primit titlul de Maestru Emerit al Artei (1954), Premiul Academiei Române (1957), Ordinul Meritul Cultural (1966), titlul de Profesor Universitar Emerit (1970), Ordinul Steaua R. S. România clasa I (1973), titlul de membru corespondent la “Institut de France” – “Academie de Beaux Arts” din Paris (1977) și al “Academiei Tiberină” din Roma (1981), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Creația muzicalăModificare
În domeniul compoziției, Ion Dumitrescu a avut o activitate impresionantă, abordând aproape toate genurile.
Muzică de teatruModificare
- „Hamlet”,
- „Noaptea Regilor”,
- „Regele Lear”- W. Shakespeare;
- „Vlaicu Vodă” – A. Davila;
- „Lucreția Borgia” – V. Hugo;
- “Madame Bovary” – G. Flaubert – Gaston Baty;
- “Astă seară se joacă fără piesa” - L . Pirandello;
- „Don Juan”,
- „Burghezul gentilom”,
- „Școala femeilor” – Molierre;
- „Cezar si Cleopatra” – G. B. Show;
- „Mincinosul” – Goldoni;
- „Unchiașul Sărăcilă ” – Macedonski;
- „Corsarul ” – M. Achard;
- „Ifigenia in Taurida” – Goethe;
- „Don Carlos” – F. Schiller;
- „Coana Chirita” – T. Musatescu;
- „Luceafarul ” – M. Eminescu;
- “Oedip Rege” – Sofocle, (etc.)
Muzică simfonică (vor fi enumerate in ordinea in care au fost scrise):Modificare
- Suita nr. 1 pentru orchestră,
- Suita nr. 2 pentru orchestră,
- Două piese pentru orchestră: Cântec și dans;
- Poem pentru violoncel și orchestră,
- Suita nr. 3 pentru orchestră,
- Simfonia I în Fa major,
- Preludiu Simfonic,
- Concert pentru orchestra de coarde,
- Suita Simfonica “Muntele Retezat” (1956),
- Simfonietta în Re major.
Muzică de filmModificare
- „Grădinile Capitalei” (1942 – regia Paul Călinescu)
- „Pădurea Îndrăgostiților” (1947 – regia Jean Mihail),
- „În sat la noi” (1953 – regia Victor Iliu),
- „Nepoții gornistului” (1953 – regia Dinu Negreanu),
- „Brigada lui Ionuț” (1954 – regia Jean Mihail),
- „Desfășurarea” (1955 – regia Paul Călinescu),
- „Muntele Retezat” (1956 – regia Paul Călinescu)
Muzică de camerăModificare
- Sonata în La major pentru pian,
- Suita în stil vechi pentru violă și pian,
- Sonatina pentru pian,
- Două piese pentru pian (Ursul, Căprița),
- Cvartet de coarde nr. 1 in Do major.
Muzică coralăModificare
- „Mărăcinul ” pentru cor mixt,
- „Cântece și coruri”,
- „Cântece pentru pionieri si școlari”,
- „Cântec de excursie”,
- „Cântece pentru copii” pentru voci egale.
Muzică vocală
- "Patru cântece pentru voce și pian" (1940), versuri de Octavian Goga, Alfred Moșoiu, A. Mândru, C. Sminel
- "Zece cântece aromânești opentru voce și pian" (1943), versuri populare din colecția Caranica[3]
FamilieModificare
A se vedea și articoleleModificare
Note, referințeModificare
- ^ a b Ion Dumitrescu, Musicalics
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Petria, Petre (). Vâlcea Oameni de știință, cultură și artă. Conphys. p. 135.
- ^ Modernism RO
Legături externeModificare
 | Acest articol biografic despre un compozitor român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |