Mihail Jora

compozitor român
Acest articol se referă la un muzician și compozitor român. Pentru alte sensuri, vedeți Mihail Jora (dezambiguizare).
Mihail Jora
Mihail Jora.jpg
Compozitorul Mihail Jora
Date personale
Născut2 august 1891
Roman, Neamț, România
Decedat10 mai 1971,(80 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor, dirijor
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de muzică si teatru din Leipzig[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruRector al Academiei Regale de Muzică din București
PremiiArtist al Poporului
Profesor pentruCamelia Dăscălescu, Ștefan Niculescu[1], Hilda Jerea  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române

Mihail Jora (n. ,[3][4] Roman, Neamț, România – d. ,[5][3][6][4] București, România) a fost un muzician, compozitor și dirijor român, membru titular (1955) al Academiei Române.

Mihail Jora a fost profesor și rector al Academiei Regale de Muzică din București.

BiografieModificare

Copilărie și tinerețeModificare

Mihail Jora s-a născut în 1891 în orașul Roman în Județul Neamț din România, ca fiu al unei vechi familii de aristocrați români cu conexiuni armenești din partea mamei, proprietari de pământuri. Familia este menționată în documente moldovenești încă în anul 1392.[7] El a fost văr cu Maruca Cantacuzino, soția lui George Enescu. Și-a început educația muzicală cu mama sa, care era absolventă a Conservatorului din Drezda. De la vârsta de 10 ani, în anii 1901-1909 a început să învețe pianul la Iași cu Eduard Meissner și apoi, în anii 1909-1912, cu Hélène André. În 1909-1911 Jora a învățat la Conservatorul din Iași - teoria muzicii și solfegiu cu Sofia Teodoreanu, armonia cu Alexandru Zirra.

Studii și alte evenimenteModificare

În continuare Jora s-a perfecționat la Leipzig cu profesori precum Robert Teichmiller (pianul), Stefan Krehl (armonia, contrapunctul, compoziția), Hoffmann (orchestrația), Hans Sitt (dirijat) și Max Reger (compoziția) Izbucnirea Primului Război Mondial l-a silit să-și întrerupă studiile în Germania .[8]La întoarcerea în patrie i s-a decernat Premiul George Enescu pentru compoziție. În 1916, anul intrării Romaniei în război, Jora s-a înrolat în armată, iar în octombrie 1916 a fost rănit și și-a pierdut un picior. Vreme de doi ani a petrecut în sanatoriu pentru reabilitare. După terminarea războiului, în anii 1919-1920 și-a finalizat studiile muzicale la Conservatorul din Paris, unde a fost elevul lui Florent Schmitt. Jora s-a casatorit cu Elena (Lily) Gafencu, sora lui Grigore Gafencu, care in anii 1938-1939 a fost ministrul de externe al României, și în 1940-1941 legat al României la Moscova.

În sfera muzicală din RomâniaModificare

În 1920 Jora s-a numărat printre fondatorii Societății Compozitorilor Români. Ulterior, in anii 1940-1948 a fost vicepreședintele Societății. În anii 1928-1933 a stat în fruntea secției de muzică a Radiodifuziunii române. În 1930-1948 și 1954-1961 Jora a fos profesor de compoziție și contrapunct la Conservatorul din București. În aceasta calitate a educat o întreagă pleiadă de compozitori. În 1941-1947 a fost rectorul Comnservatorului din Bucuresti. Din 1961 și până la moarte a fost profesor consilier (titlu echivalent cu cel de profesor emerit) În anii 1931-1945 Jora a fost și consilier artistic al Filarmonicii din București, iar in anii 1931-1944 și al Operei din București. Ca dirijor li pianist a efectuat turnee de concerte și recitaluri pe cuprinsul României. Ca artist compozitor și ca critic muzical a fost onorat cu distinctii în patrie și în străinătate. Jora a scris, între altele, despre creatia lui George Enescu, a lui Marțian Negrea și a altor muzicieni romani.

La 30 noiembrie 1928 la o lună după inaugurarea Radiodifuziunii naționale din Bucuresti (la 1 noiembrie) Jora a inuagurat si a dirijat o serie de concerte simfonice în transmisiune directă, cu un repertoriu cuprinzând lucrări de Haydn și Mozart. Deși a preferat, în general, să nu se amestece în politică și a îndeplinit funcții înalte în domeniul muzical și în timpul dictaturilor regală și antonesciană, Jora nu pregetat de a încerca să intervină în favoarea unor artiști și colegi prigoniti. În anii 1940, împreună cu George Enescu, Mihai Andricu, Constantin Brăiloiu s-a adresat ministrului de interne cerând eliberarea din Lagărul de la Târgu Jiu a compozitorului comunist, de origine armeană și evreiască Matei Socor. [9]

Creația sa cuprinde balete (printre care „Curtea veche”, „La piață”, „Când strugurii se coc” și „Întoarcerea din adâncuri”), suita simfonică „Priveliști moldovenești” (suită în patru părți, care are la bază un motiv melodic din folclor: "Pe malul Tazlăului", "La joc", "Grâu sub soare", "Alai țigănesc"), poemul simfonic „Poveste indică”, „Burlesca” pentru orchestră, „Simfonia în do”, „Balada pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a.

Liedul românescModificare

Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească. De remarcat faptul că și-a numit cele peste o sută de partituri de gen Cântece, tocmai pentru a sugera caracterul românesc și particularitățile specifice care despart aceste lucrări de tradiția liedului german, reprezentat în special de compozițiile lui Schubert, Schumann și Brahms.[10] El a compus, pe versuri ale marilor poeți români, numeroase lucrări de acest gen, care se disting prin expresia lor originală. Creațiile lui Jora se caracterizează prin conținutul lor de viață bogat și variat. Unele lucrări ale sale sunt străbătute de o undă de umor și ironie. Opera lui Jora se remarcă prin măiestria interpretării elementelor melodice și ritmice, specifice cântecului popular. A fost printre primii compozitori care au întrezărit virtuțile artistice ale baletului.

MoștenireaModificare

În afara creației sale, Jora s-a dedicat unei activități pedagogice prodigioase. Între elevii săi se numără: Paul Constantinescu, Dinu Lipatti, Alfred Mendelsohn, Ion Dumitrescu, Leon Klepper, Pascal Bentoiu, Mircea Chiriac, Dan Constantinescu, Octavian Nemescu, Georghe Costinescu, Ștefan Niculescu, Ștefan Zorzor, Francis Chagrin (Al.Paucker), Dan Grigore și alții.

Premii și onoruriModificare

  • 1915 - Premiul George Enescu pentru compoziție
  • 1937 - Medalia de aur a Expoziției Universale de la Paris
  • 1948 - Ales membru al Institutului „Max Reger” din Bonn.
  • 1953 - Premiul de Stat penru baletul „Când strugurii se coc” și Sonata pentru vioară și pian
  • 2 iulie 1955 - Membru în Academia Română (atunci - Academia Republicii Populare Romîne)
  • 1962 - Membru al Asociației Prietenilor Arhivei Internaționale de Documentare Muzicala din Viena
  • 1964 - Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, compozitorului Mihail Jora i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[11]
  • Premiul Herder
  • Cetățean de onoare al orașului Roman

In memoriamModificare

  • Uniunea Criticilor Muzicali organizează anual la București "Concursul Național de Interpretare Muzicală Mihail Jora".
  • Numele Mihail Jora îl poartă și Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte simfonice și corale din România (1000 de locuri).
  • 1991 - Filarmonica din Bacău i-a primit numele
  • La Roman s-a organizat un concurs Mihail Jora de interpretare și compoziție pentru tinere talente

[12]

  • Fundația Mihail Jora acordă premii pentruinterpretarea de lieduri
  • Pe casa părintească din Roman s-a așezat o placa memorială

NoteModificare

  1. ^ https://www.encyclopedia.com/arts/dictionaries-thesauruses-pictures-and-press-releases/niculescu-stefan  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Mihail (Michael) Jora, Opća i nacionalna enciklopedija 
  5. ^ „Mihail Jora”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Mihail Jora, SNAC, accesat în  
  7. ^ Ioana Voicu Arnăuțoiu în Express
  8. ^ Z.Vancea
  9. ^ Muzicieni în arhive
  10. ^ Eveniment în viața muzicală românească: lansarea primului compact-disc cu Cântece de Mihail Jora, 27 septembrie 2009, Costin Tuchilă, Amos News, accesat la 23 iunie 2013
  11. ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
  12. ^ [https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/mihail-jora-130-personalitatea-iconica-a-2130495.html Dumitru Avakian - articol în Adevărul 3.11.2021

BibliografieModificare

Legături externeModificare