Adalgis
Adalgis | |
Principe al longobarzilor | |
Adalgis (Codex Legum Langobardorum, secolul al XI-lea) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 740 d.Hr. |
Decedat | 788 d.Hr. (47 de ani) |
Părinți | Desiderius al longobarzilor[1] Ansa a longobarzilor[1] |
Frați și surori | Liutperga Adelperga Anselperga Desiderata[2] Gerberga |
Religie | catolicism |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba latină |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | prinț patrician[*] |
Modifică date / text |
Adalgis sau Adelchis (n. 740 d.Hr. – d. 788 d.Hr.) a fost fiul ultimului rege longobard, Desiderius și principe al longobarzilor din nordul Italiei (Langobardia Major).
După ce tatăl său a fost înfrânt de către regele Carol cel Mare al francilor în Pavia în 774, Adalgis s-a refugiat în Imperiul Bizantin. El spera să își recupereze regatul cu sprijinul împărătesei Irina, însă când într-un final i s-a ivit ocazia în 787, el a fost înfrânt de către o coaliție constituită între franci și noul principe de Benevento, Grimoald al III-lea, devenit vasal loial lui Carol cel Mare. Adalgis s-a refugiat din nou la Constantinopol, unde a și murit la scurt timp, după ce a obținut titlul bizantin de patrikios.
Note
modificare- ^ a b The Peerage
- ^ La Préhistoire des Capétiens[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)