Ansa a longobarzilor
Ansa | |
Date personale | |
---|---|
Născută | Brescia, Italia |
Decedată | Liège, Valonia, Belgia |
Părinți | Verissimo (?)[*][1] |
Căsătorită cu | Desiderius al longobarzilor |
Copii | Anselperga[1] Adelperga[1] Liutperga[1] Desiderata[2] Adalgis[1] Gerberga |
Ocupație | consoartă[*] |
Activitate | |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | regină consoartă |
Regină consoartă | |
Modifică date / text |
Ansa sau Ansia a fost soția lui Desiderius, ultimul rege al longobarzilor din Italia.
Biografie
modificareAnsa era probabil o membră a unei familii nobile longobarde, fiică a unui oarecare Verissimo și soră cu fostul rege Hildeprand al longobarzilor și nepoată a regelui Liutprand.
În anul 753 Ansa a fondat mănăstirile San Michele și San Pietro din Brescia. Mai târziu a unit aceste mănăstiri cu San Salvatore di Brescia și Santa Maria. După anul 759 Ansa apare în mod frecvent în documentele emise de regele Desiderius și a fost probabil „arhitectul” politicii acestuia privitoare la religie.
Pe 5 iunie 774 a fost alături de soțul ei când acesta s-a predat francilor conduși de Carol cel Mare care cucerise Pavia. Cei doi, împreună cu o fiică al cărei nume nu e menționat (probabil Desiderata), au fost trimiși la Liège sau Corbie, dar li s-a permis să se reîntoarcă în 775. Paul Diaconul a scris Epitaphium Ansae reginae lăudând inițiativele, pietatea și frunusețea reginei: coniunx pulcherrima („cea mai frumoasă soție”).
Descendenți
modificareAnsa și Desiderius au avut următorii copii:
- Anselperga (sau Anselberga), abatesă de San Salvatore;
- Adelperga (sau Adelberga), căsătorită cu ducele Arechis al II-lea de Benevento;
- Liutperga (sau Liutberga), căsătorită cu Tassilo al III-lea, duce de Bavaria;
- Desiderata, căsătorită cu Carol cel Mare în 770 și divorțată în 771;
- Adalgis (sau Adelchis), patricieni în Constantinopol.
Note
modificare- ^ a b c d e The Peerage
- ^ La Préhistoire des Capétiens[*] , p. 198 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor)
Bibliografie
modificare- Alberto M. Ghisalberti, Dizionario Biografico degli Italiani: III Ammirato – Arcoleo, Roma, 1961.