Admiral Kuznețov

Admiral Kuznețov - Nava amiral al Flotei URSS

Istoric
Începerea
construcției
22 februarie 1983
Lansare 5 decembrie 1985
Armare 21 ianuarie 1991
Complet operațional în 1995
Statut în serviciu activ
Caracteristici tehnice
Lungime 306,5 m
Lățime 72,3 m
Pescaj 9,1 m
Deplasament 58 300 t [1]
Sistem de propulsie turbine cu aburi, 8 cazane: 200 000CP (150 MW)
2x turbine 50 000CP,
9 x turbogeneratoare 2 011CP
6 x generatoare diesel 2 011CP
4 x elice
Viteză 32 noduri (59 km/h)
Autonomie 15700 km la viteza de 33 km/h
Echipaj 199 din care 626 aparținând grupului aviatic
Armament și protecție
Armament 8 x tun antiaerian AK-630 (6x30mm)
8 x tun antiaerian Cashtan CIWS (2x30mm Gatling)
12 x rachete navă-navă P-700
18x8 lansatoare rachete navă-aer tip 3K95 Kinzhal
(192 rachete, 1 rachetă la 3secunde)
lansator rachete antisubmarine BU-12000 UDAW-1
Aeronave 41-52 × avioane
dintre care 14 x avioane de vânătoare Suhoi Su-33
28x avioane de vânătoare MiG-29K
4x avioane Sukhoi Su-25UTG/UBP
4 x elicoptere Kamov Ka-27
11 elicoptere Kamov Ka-27PLO
2 elicoptere Kamov Ka-27S

Admiral Kuznețov este un portavion al Rusiei, conform categorisirii rusești este un crucișător greu purtător de avioane, singurul portavion activ al Rusiei, nava amiral a Flotei Rusiei. A intrat în serviciu în 1991.

Portavionul Admiral Kuznețov

În era sovietică a purtat succesiv numele: Riga, Leonid Brejnev, Tbilisi, primind apoi numele după amiralul Flotei URSS, Nikolai Gherasimovici Kuznețov.

Este prima navă de acest fel, care a dat și numele clasei: clasa Kuznețov. Cea de a doua navă este Varyag, care după dezmembrarea Uniunii Sovietice a ajuns în posesia Ucrainei, care apoi a vândut-o Chinei. Acest portavion rusesc, care după cum s-a precizat mai sus este considerat crucișător greu, are cu totul alt rol ca portavioanele SUA sau ale britanicilor având misiunea de a sprijini și proteja submarinele purtătoare de rachete, nave de suprafață și avioanele purtătoare de rachetă cu bază navală ale Marinei Ruse. Avioanele principale de pe portavion sunt avioanele de vânătoare Suhoi Su-33 care pot răspunde simultan rolurilor de avion de superioritate aeriană, apărare a flotei, sprijin aerian, sprijin aerian pentru asalt amfibiu, plasare de mine și recunoaștere. Portavionul are de asemenea elicoptere Kamov Ka-27 pentru luptă antisubmarin, salvare și transport. Pentru avioane portavionul este dotat cu o rampă de lansare, la terminarea rampei avioanele folosindu-și sistemul de postcombustie.

* 1995-96 Desfășurare în Mediterană
Din 23 decembrie 1995 până la 22 martie 1996 Kuznețov a participat în misiune în Marea Mediterană având la bord 13 avioane Su-33, 2 Su-25 UTG și 11 elicoptere.[2] misiunea marcând cea de a 300-a aniversare a Forțelor Navale Ruse. O perioadă portavionul a fost ancorat în portul Tartus din Siria [3] avioanele sale Suhoi Su-33 făcând zboruri de recunoaștere aproape de coastele Israelului, fiind interceptate de avioanele de vânătoare F-16 israeliene.[3]

* 1997-98
În 1997 era imobilizat la șantierul Flotei de nord pentru reparații, întorcându-se în serviciu la3 noiembrie 1998.

* 2000
Misiunea în Mediterană din 2000-2001 a fost anulată din cauza pierderii submarinului cu propulsie nucleară Kursk, portavionul participând la operațiile de salvare.

* 2003-2005
La exercițiul din 2005 are loc un accident, un Su-33 cade de pe punte în Oceanul Atlantic. În pofida problemelor financiare [4] se apreciază că 'Admiral Kuznețov rămâne în serviciu până la cel puțin 2030.[5]

Referințe

modificare
  1. ^ „Admiral Kuznetsov the only aircraft carrier in the Russian Navy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ http://www.mil.ru
  3. ^ a b Encounters of the Russian Kind, IAF journal no. 145., June 2002
  4. ^ „Advancing, blindly”. The Economist. . Accesat în . 
  5. ^ Russia plans new life for naval assets Extract from Jane's, August 2006

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Admiral Kuznețov