Adolf Hölzel
Adolf Hölzel | |
Autoportret, 1887 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Adolf Richard Hölzel |
Născut | [3][4][5][6][7] Olomouc, Cehia[8][9][10][11] |
Decedat | (81 de ani)[3][9][5][8][4] Stuttgart, Germania Nazistă[12] |
Înmormântat | Waldfriedhof Stuttgart[*] |
Cetățenie | Germania Austria |
Ocupație | pictor cadru didactic universitar[*] istoric de artă litograf[*] profesor desenator[*] |
Locul desfășurării activității | Țările de Jos[13] |
Limbi vorbite | limba germană[14][15] |
Activitate | |
Domeniu artistic | pictură |
Studii | Academia de Artă din Viena |
Profesor pentru | Emil Nolde, Axel Törneman[*] , Camille Graeser[*] , Alfréd Heinrich Pellegrini[*] , Otto Meyer-Amden[*][1], Elsbeth Stockmayer[*] , Johannes Itten[*][2] |
Modifică date / text |
Adolf Richard Hölzel (n. , Olomouc, Cehia – d. , Stuttgart, Germania Nazistă) a fost un pictor german. A debutat ca realist, dar mai târziu a devenit un promotor timpuriu al diferite stiluri moderne, precum abstracționismul.
Biografie
modificareS-a născut la Olmütz. Tatăl său a fost editorul Eduard Hölzel. În 1868, Adolf a absolvit trei ani de ucenicie în tipografie la firma de publicare a hărților FAPerthes din Gotha. Trei ani mai târziu, el și familia sa s-au mutat la Viena, unde în anul următor s-a înscris la Academia de Artă. S-a transferat la Academia de Arte Frumoase din München[16] în 1876, unde a studiat cu Wilhelm von Diez.
După terminarea studiilor, Hölzel s-a căsătorit și a locuit în München și Rothenburg ob der Tauber. La München, a făcut cunoștință cu Fritz von Uhde, care i-a făcut o introducere în impresionism. Hölzel, Von Uhde, Ludwig Dill și Arthur Langhammer au pus umărul la înființarea unei școli de artă, Dachauer Malschule, în satul Dachau; noua școală avea să devină elementul-cheie în formarea coloniei de artă de la Dachau. Adolf a trăit acolo din 1888 până în 1905, iar metodele sale de învățare inedite au atras studenți din toată Europa. În 1904, a participat la prima expoziție a Deutscher Künstlerbund.
La Dachau, opera lui Hölzel a început să se îndrepte spre abstracționism, acestac manifestând interes pentru astfel de concepte precum secțiunea de aur și Teoria culorilor a lui Goethe. După ce a studiat teoriile culorilor ale lui Wilhelm von Bezold, și-a dezvoltat propria teorie a culorilor, bazată pe un cerc cu valori „diatonice” și „cromatice” (termeni preluați din muzică).[17] A fost implicat în secesiunea müncheneză și cea vieneză. Eseul său influent „Über Formen und Massenvertheilung” („Despre forme și distribuție în masă”) a fost publicat în revista Ver Sacrum.[18][19] După ce a părăsit Dachau, mai venea pe aici verile pentru a da lecții particulare.
Din 1905, Hölzel a predat la Academia de Stat a Artelor din Stuttgart. Printre studenții săi s-a dezvoltat așa-numitul „cerc Hölzel”, din care făceau parte Oskar Schlemmer, Willi Baumeister, Max Ackermann, Alf Bayrle și Johannes Itten. Hölzel a promovat încontinuu expozițiile de artă expresionistă și a înființat o școală specială de pictură pentru femei.
Simțindu-se obosit de opoziția continuă venită din partea colegilor săi,[20] Hölzel s-a retras în 1919, dar a continuat să dea lecții private și să lucreze ca pictor independent.
A murit în obscuritate în 1934, la Stuttgart. Cu puțin timp înainte de deces, a scris: „Nu vreau să plictisesc pe nimeni cu moartea mea. Știu cât de puțină lume s-a arătat interesată de creația mea și, prin urmare, de mine.”[21]
Moștenire
modificareCea mai mare parte din opera lui Hölzel, precum și 2.290 de notițe personale, unele cu desene, sunt păstrate la Staatsgalerie Stuttgart.
Un colecționar timpuriu al operei lui Hölzel a fost funcționarul Ministerului Culturii din Baden-Württemberg Fritz Kauffmann, care ținea corespondență cu pictorul când acesta era în viață; corespondența a fost publicată în Sammlung Dr. Fritz Kauffmann. O parte din colecția lui Kauffmann a trecut în posesia juristului Hermann-Josef Bunte. Contribuția lui Kauffmann la conservarea operei lui Hölzel a fost apreciată în 2014 prin afișarea numelui acestuia alături de a pictorului la expoziția colecției lui Bunte în Kunsthalle Bielefeld în 2014, intitulată „Fericirea în artă”.[22][23]
Colecția Fritz Beindorff / Pelikan a fost achiziționată în 1987 de Muzeul de Artă din Stuttgart (Kunstmuseum Stuttgart). O mică parte din lucrările lui Holzel sunt deținute de un colecționar din sudul Germaniei. Opera pictorului a fost celebrată în 2007 printr-o importantă expoziție în incinta Muzeului Leopold din Viena, care a inclus și lucrări împrumutate de la colecționari.[24] O expoziție și mai amplă a fost instalată la Muzeul de Artă din Stuttgart în 2009.[25] În 2017-2018, Muzeul augustinilor din Freiburg a organizat, evocând expoziția „Hölzel și cercul său” din 1916 instalată de Asociația de Artă din Freiburg, o nouă expoziție, intitulată „În laboratorul modernismului: Hölzel și cercul său”, cu scopul de a evidenția carisma și semnificația istorică pe care a avut-o grupul de asociați ai lui Hölzel.[26]
În 2005, a fost fondată organizația non-profit „Adolf Hölzel-Stiftung”, care are scopul de a conserva și promova opera artistului.
Discipoli
modificarePrintre artiștii care au studiat în clasele lui Hölzel se numără:
- Max Ackermann
- Henry Albrecht
- Alf Bayrle
- Hanna Bekker vom Rath
- Willi Baumeister
- Hans Brühlmann
- Felix Bürgers
- Reinhard Caspar
- Gertraude Elisa Caspar
- Adolf Conadam
- Martha Cunz
- Luise Deicher
- Agathe Doposcheg von Schwabenau
- Josef Eberz
- Carl Felber
- Adolf Fleischmann
- Camille Graeser
- Clara Harnack
- Felix Albrecht Harta
- Lily Hildebrandt
- Karl Hils
- Johannes Itten
- Ida Kerkovius
- Maria Langer-Schöller
- Marie Lautenschlager
- Maria Lemmé
- Rudolf Levy
- Valerie May-Hülsmann
- Otto Meyer-Amden
- Louis Moilliet
- Alexander Mohr
- Albert Mueller
- Franz Mutzenbecher
- Richard Neuz
- Emil Nolde
- Olga Oppenheimer
- Alfred Heinrich Pellegrini
- Carl Olaf Petersen
- Leo Putz
- Ernst Rebmann
- Ida Roessler
- Oskar Schlemmer
- Hermann Stenner
- William Straube
- Amanda Tröndle-Engel
- Emmy Walther
- Alfred Wickenburg
- Paula Wimmer
- Emmy Wollner
Operă (selecție)
modificare-
Compoziție
-
Călătorie
-
Siluete într-un peisaj
-
Compoziție în roșu
-
Adorație
Note
modificare- ^ https://hls-dhs-dss.ch/de/articles/022085/2009-11-10/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://hls-dhs-dss.ch/de/articles/022036/2017-10-03/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Adolf Hoelzel, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c d Adolf Hölzel, SNAC, accesat în
- ^ a b Adolf Hölzel [Hoelzel], Hölzel [Hoelzel], Adolf[*]
- ^ a b Adolf Hölzel (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ a b c The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b c REGO, accesat în
- ^ The Fine Art Archive, accesat în
- ^ „Adolf Hölzel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Adolf Hölzel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ „Auszug aus dem Matrikelbuch 1841–1884, AdBK München”. Accesat în .
- ^ Pawlik, Johannes (). Theorie der Farbe. Cologne: DuMont Verlag. p. 30. ISBN 3-7701-0510-9.
- ^ „Ver Sacrum”, 4 ianuarie 1901, volumul 15, p. 243–254
- ^ tipărit în A. Husslein-Arco/A. Klee: „Formalisierung der Landschaft – Hölzel, Mediz, Moll u. a.“ Seite 24–37
- ^ Wolfgang Kermer: Daten und Bilder zur Geschichte der Staatlichen Akademie der Bildenden Künste Stuttgart. Edition Cantz, Stuttgart 1988 (= Verbesserter Sonderdruck aus: Die Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart: eine Selbstdarstellung. Edition Cantz, Stuttgart 1988), o. P. [7].
- ^ Göttler 1989, p. 98.
- ^ Das Glück in der Kunst Expressionismus und Abstraktion um 1914. Sammlung Bunte. 21 03 14 - 17 08 14 Arhivat în , la Wayback Machine.. kunsthalle-bielefeld.de.
- ^ Das Glück in der Kunst, Expressionismus und Abstraktion um 1914. Verlag Kerber, ISBN 978-3-86678-965-4.
- ^ Alexander Klee: Adolf Hölzel und die Wiener Secession, München 2006.
- ^ Ackermann, Marion., Leistner, Gerhard, 1955-, Spanke, Daniel., Kunstforum Ostdeutsche Galerie., Kunstmuseum Stuttgart.: Kaleidoskop : Hoelzel in der Avantgarde. Kehrer, Heidelberg 2009, ISBN 978-3-86828-089-0.
- ^ „Städtische Museen: Im Laboratorium der Moderne. Hölzel und sein Kreis”. . Accesat în .
Bibliografie
modificare- de Wolfgang Venzmer: Hölzel, Adolf. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 9. Duncker & Humblot, Berlin 1972, p. 339 f. (full text online)
- Göttler, Norbert (). Sie machten Geschichte im Dachauer Land. Dachau. p. 93–98. ISBN 3-89251-049-0.
Lectură suplimentară
modificare- Marion Ackermann, Gerhard Leistner, Daniel Spanke (Eds.): Kaleidoskop. Hoelzel in der Avantgarde. Kehrer Verlag, Heidelberg 2009, ISBN: 978-3-86828-089-0.
- Dörthe Jakobs, Viola Lang: "Das einzige Wandbild von Adolf Hölzel. Der Kruzifixus in der evangelischen Pauluskirche in Ulm." In: Denkmalpflege in Baden-Württemberg. #40, Vol.1 pgs. 45–50 (Online)
- Oliver Jehle: "Über künstlerische Religion. Adolf Hölzels Malerei als spekulative Theologie." In: Christoph Dohmen (Ed.): Religion als Bild – Bild als Religion. Schnell & Steiner, Regensburg 2011 ISBN: 978-3-7954-2546-3
- Wolfgang Kermer (Ed.): Aus Willi Baumeisters Tagebüchern: Erinnerungen an Otto Meyer-Amden, Adolf Hölzel, Paul Klee, Karl Konrad Düssel und Oskar Schlemmer. Mit ergänzenden Schriften und Briefen von Willi Baumeister. Ostfildern-Ruit: Edition Cantz, 1996 (Beiträge zur Geschichte der Staatlichen Akademie der Bildenden Künste Stuttgart / ed. Wolfgang Kermer; 8) ISBN: 3-89322-421-1.
- Wolfgang Kermer (Ed.): Adolf Hölzel: Einiges über die Farbe in ihrer bildharmonischen Bedeutung und Ausnützung: zur Farbe. Mit einer Einführung von Wolfgang Kermer. Stuttgart: Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart, 1997 (WerkstattReihe / [Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart], ed. Wolfgang Kermer; 3)
- Wolfgang Kermer (Ed.): ″Lieber Meister Hölzel...″ (Willi Baumeister): Schüler erinnern sich an ihren Lehrer: zum 70. Geburtstag Adolf Hölzels am 17. Oktober 2004. Mit einem Nachwort des Herausgebers. Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart, 2004 (WerkstattReihe / [Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart], ed. Wolfgang Kermer; 11) ISBN: 3-931485-67-6.
- Alexander Klee: Adolf Hölzel und die Wiener Secession. Prestel Verlag, München 2006. ISBN: 3-7913-3594-4ISBN 3-7913-3594-4.
- Karin von Maur: Der verkannte Revolutionär: Adolf Hölzel. Werk und Wirkung. Hohenheim Verlag, Stuttgart 2003 ISBN: 3-89850-112-4.
- Christoph Wagner, Gerhard Leistner (Eds.): Vision Farbe. Adolf Hölzel und die Moderne. Wilhelm Fink, Paderborn 2015, ISBN: 978-3-7705-5258-0.
Legături externe
modificareMateriale media legate de Adolf Hölzel la Wikimedia Commons