Wikipedia

Adolf Hölzel

pictor german
Adolf Hölzel

Autoportret, 1887
Date personale
Nume la naștereAdolf Richard Hölzel Modificați la Wikidata
Născut[1][4][5][6] Modificați la Wikidata
Olomouc, Cehia[7][8][9][10] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][4][5][11] Modificați la Wikidata
Stuttgart, Germania Nazistă[12] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatWaldfriedhof Stuttgart[*][[Waldfriedhof Stuttgart (cemetery in Stuttgart, Stuttgart Government Region, Bade-Württemberg, Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania
 Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
cadru didactic universitar[*]​
istoric de artă
litograf[*]​
profesor
desenator[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiȚările de Jos[13] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[14][15] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiAcademia de Artă din Viena  Modificați la Wikidata
Profesor pentruEmil Nolde, Axel Törneman[*][[Axel Törneman (painter (1880-1925))|​]], Camille Graeser[*][[Camille Graeser (artist elvețian)|​]], Alfréd Heinrich Pellegrini[*]​, Otto Meyer-Amden[*][[Otto Meyer-Amden (artist elvețian)|​]][2], Elsbeth Stockmayer[*][[Elsbeth Stockmayer (German painter, writer and publisher)|​]], Johannes Itten[*][[Johannes Itten (Swiss painter and art educator (1888-1967))|​]][3]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adolf Richard Hölzel (n. , Olomouc, Cehia – d. , Stuttgart, Germania Nazistă) a fost un pictor german. A debutat ca realist, dar mai târziu a devenit un promotor timpuriu al diferite stiluri moderne, precum abstracționismul.

Biografie modificare

S-a născut la Olmütz. Tatăl său a fost editorul Eduard Hölzel. În 1868, Adolf a absolvit trei ani de ucenicie în tipografie la firma de publicare a hărților FAPerthes din Gotha. Trei ani mai târziu, el și familia sa s-au mutat la Viena, unde în anul următor s-a înscris la Academia de Artă. S-a transferat la Academia de Arte Frumoase din München[16] în 1876, unde a studiat cu Wilhelm von Diez.

 
Scrisoare de dragoste – operă timpurie

După terminarea studiilor, Hölzel s-a căsătorit și a locuit în München și Rothenburg ob der Tauber. La München, a făcut cunoștință cu Fritz von Uhde, care i-a făcut o introducere în impresionism. Hölzel, Von Uhde, Ludwig Dill și Arthur Langhammer au pus umărul la înființarea unei școli de artă, Dachauer Malschule, în satul Dachau; noua școală avea să devină elementul-cheie în formarea coloniei de artă de la Dachau. Adolf a trăit acolo din 1888 până în 1905, iar metodele sale de învățare inedite au atras studenți din toată Europa. În 1904, a participat la prima expoziție a Deutscher Künstlerbund.

La Dachau, opera lui Hölzel a început să se îndrepte spre abstracționism, acestac manifestând interes pentru astfel de concepte precum secțiunea de aur și Teoria culorilor a lui Goethe. După ce a studiat teoriile culorilor ale lui Wilhelm von Bezold, și-a dezvoltat propria teorie a culorilor, bazată pe un cerc cu valori „diatonice” și „cromatice” (termeni preluați din muzică).[17] A fost implicat în secesiunea müncheneză și cea vieneză. Eseul său influent „Über Formen und Massenvertheilung” („Despre forme și distribuție în masă”) a fost publicat în revista Ver Sacrum.[18][19] După ce a părăsit Dachau, mai venea pe aici verile pentru a da lecții particulare.

Din 1905, Hölzel a predat la Academia de Stat a Artelor din Stuttgart. Printre studenții săi s-a dezvoltat așa-numitul „cerc Hölzel”, din care făceau parte Oskar Schlemmer, Willi Baumeister, Max Ackermann, Alf Bayrle și Johannes Itten. Hölzel a promovat încontinuu expozițiile de artă expresionistă și a înființat o școală specială de pictură pentru femei.

Simțindu-se obosit de opoziția continuă venită din partea colegilor săi,[20] Hölzel s-a retras în 1919, dar a continuat să dea lecții private și să lucreze ca pictor independent.

A murit în obscuritate în 1934, la Stuttgart. Cu puțin timp înainte de deces, a scris: „Nu vreau să plictisesc pe nimeni cu moartea mea. Știu cât de puțină lume s-a arătat interesată de creația mea și, prin urmare, de mine.”[21]

Moștenire modificare

 
Adolf Hölzel – Compoziție. Timbru german din 2003.

Cea mai mare parte din opera lui Hölzel, precum și 2.290 de notițe personale, unele cu desene, sunt păstrate la Staatsgalerie Stuttgart.

Un colecționar timpuriu al operei lui Hölzel a fost funcționarul Ministerului Culturii din Baden-Württemberg Fritz Kauffmann, care ținea corespondență cu pictorul când acesta era în viață; corespondența a fost publicată în Sammlung Dr. Fritz Kauffmann. O parte din colecția lui Kauffmann a trecut în posesia juristului Hermann-Josef Bunte. Contribuția lui Kauffmann la conservarea operei lui Hölzel a fost apreciată în 2014 prin afișarea numelui acestuia alături de a pictorului la expoziția colecției lui Bunte în Kunsthalle Bielefeld în 2014, intitulată „Fericirea în artă”.[22][23]

Colecția Fritz Beindorff / Pelikan a fost achiziționată în 1987 de Muzeul de Artă din Stuttgart (Kunstmuseum Stuttgart). O mică parte din lucrările lui Holzel sunt deținute de un colecționar din sudul Germaniei. Opera pictorului a fost celebrată în 2007 printr-o importantă expoziție în incinta Muzeului Leopold din Viena, care a inclus și lucrări împrumutate de la colecționari.[24] O expoziție și mai amplă a fost instalată la Muzeul de Artă din Stuttgart în 2009.[25] În 2017-2018, Muzeul augustinilor din Freiburg a organizat, evocând expoziția „Hölzel și cercul său” din 1916 instalată de Asociația de Artă din Freiburg, o nouă expoziție, intitulată „În laboratorul modernismului: Hölzel și cercul său”, cu scopul de a evidenția carisma și semnificația istorică pe care a avut-o grupul de asociați ai lui Hölzel.[26]

În 2005, a fost fondată organizația non-profit „Adolf Hölzel-Stiftung”, care are scopul de a conserva și promova opera artistului.

Discipoli modificare

Printre artiștii care au studiat în clasele lui Hölzel se numără:

Operă (selecție) modificare

  •  
    Compoziție
  •  
    Călătorie
  •  
    Siluete într-un peisaj
  •  
    Compoziție în roșu
  •  
    Adorație

Note modificare

  1. ^ a b c d „Adolf Hölzel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ https://hls-dhs-dss.ch/de/articles/022085/2009-11-10/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://hls-dhs-dss.ch/de/articles/022036/2017-10-03/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Adolf Hoelzel (în engleză), RKDartists 
  6. ^ a b Adolf Hölzel (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  7. ^ „Adolf Hölzel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  9. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  10. ^ REGO, accesat în  
  11. ^ a b Adolf Hölzel, SNAC, accesat în  
  12. ^ „Adolf Hölzel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  13. ^ RKDartists, accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  16. ^ „Auszug aus dem Matrikelbuch 1841–1884, AdBK München”. Accesat în . 
  17. ^ Pawlik, Johannes (). Theorie der Farbe. Cologne: DuMont Verlag. p. 30. ISBN 3-7701-0510-9. 
  18. ^ „Ver Sacrum”, 4 ianuarie 1901, volumul 15, p. 243–254
  19. ^ tipărit în A. Husslein-Arco/A. Klee: „Formalisierung der Landschaft – Hölzel, Mediz, Moll u. a.“ Seite 24–37
  20. ^ Wolfgang Kermer: Daten und Bilder zur Geschichte der Staatlichen Akademie der Bildenden Künste Stuttgart. Edition Cantz, Stuttgart 1988 (= Verbesserter Sonderdruck aus: Die Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart: eine Selbstdarstellung. Edition Cantz, Stuttgart 1988), o. P. [7].
  21. ^ Göttler 1989, p. 98.
  22. ^ Das Glück in der Kunst Expressionismus und Abstraktion um 1914. Sammlung Bunte. 21 03 14 - 17 08 14 Arhivat în , la Wayback Machine.. kunsthalle-bielefeld.de.
  23. ^ Das Glück in der Kunst, Expressionismus und Abstraktion um 1914. Verlag Kerber, ISBN 978-3-86678-965-4.
  24. ^ Alexander Klee: Adolf Hölzel und die Wiener Secession, München 2006.
  25. ^ Ackermann, Marion., Leistner, Gerhard, 1955-, Spanke, Daniel., Kunstforum Ostdeutsche Galerie., Kunstmuseum Stuttgart.: Kaleidoskop : Hoelzel in der Avantgarde. Kehrer, Heidelberg 2009, ISBN 978-3-86828-089-0.
  26. ^ „Städtische Museen: Im Laboratorium der Moderne. Hölzel und sein Kreis”. . Accesat în . 

Bibliografie modificare

Lectură suplimentară modificare

  • Marion Ackermann, Gerhard Leistner, Daniel Spanke (Eds.): Kaleidoskop. Hoelzel in der Avantgarde. Kehrer Verlag, Heidelberg 2009, ISBN: 978-3-86828-089-0.
  • Dörthe Jakobs, Viola Lang: "Das einzige Wandbild von Adolf Hölzel. Der Kruzifixus in der evangelischen Pauluskirche in Ulm." In: Denkmalpflege in Baden-Württemberg. #40, Vol.1 pgs. 45–50 (Online)
  • Oliver Jehle: "Über künstlerische Religion. Adolf Hölzels Malerei als spekulative Theologie." In: Christoph Dohmen (Ed.): Religion als Bild – Bild als Religion. Schnell & Steiner, Regensburg 2011 ISBN: 978-3-7954-2546-3
  • Wolfgang Kermer (Ed.): Aus Willi Baumeisters Tagebüchern: Erinnerungen an Otto Meyer-Amden, Adolf Hölzel, Paul Klee, Karl Konrad Düssel und Oskar Schlemmer. Mit ergänzenden Schriften und Briefen von Willi Baumeister. Ostfildern-Ruit: Edition Cantz, 1996 (Beiträge zur Geschichte der Staatlichen Akademie der Bildenden Künste Stuttgart / ed. Wolfgang Kermer; 8) ISBN: 3-89322-421-1.
  • Wolfgang Kermer (Ed.): Adolf Hölzel: Einiges über die Farbe in ihrer bildharmonischen Bedeutung und Ausnützung: zur Farbe. Mit einer Einführung von Wolfgang Kermer. Stuttgart: Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart, 1997 (WerkstattReihe / [Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart], ed. Wolfgang Kermer; 3)
  • Wolfgang Kermer (Ed.): ″Lieber Meister Hölzel...″ (Willi Baumeister): Schüler erinnern sich an ihren Lehrer: zum 70. Geburtstag Adolf Hölzels am 17. Oktober 2004. Mit einem Nachwort des Herausgebers. Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart, 2004 (WerkstattReihe / [Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart], ed. Wolfgang Kermer; 11) ISBN: 3-931485-67-6.
  • Alexander Klee: Adolf Hölzel und die Wiener Secession. Prestel Verlag, München 2006. ISBN: 3-7913-3594-4ISBN 3-7913-3594-4.
  • Karin von Maur: Der verkannte Revolutionär: Adolf Hölzel. Werk und Wirkung. Hohenheim Verlag, Stuttgart 2003 ISBN: 3-89850-112-4.
  • Christoph Wagner, Gerhard Leistner (Eds.): Vision Farbe. Adolf Hölzel und die Moderne. Wilhelm Fink, Paderborn 2015, ISBN: 978-3-7705-5258-0.

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Adolf Hölzel la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Adolf_Hölzel&oldid=15885911