Adrian-Silvan Ionescu

Adrian-Silvan Ionescu
Adrian-Silvan Ionescu.jpg
Criticul și istoricul de artă Adrian-Silvan Ionescu (iulie 2018)
Date personale
Născut1952
București, România
PărințiSilvan Ionescu
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic și istoric de artă, profesor, cercetător
Activitate
EducațieInstitutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”
Premii1992 - Premiul Academiei Române;
2010 - Premiul George Oprescu

Adrian-Silvan Ionescu (n. , București, Republica Populară Română) este un istoric și critic de artă român.

BiografieModificare

Adrian-Silvan Ionescu s-a născut în anul 1952 în București.[1] A urmat cursurile Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza după care s-a înscris la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu la secția de Istoria și Teoria Artei. După absolvirea Institutului din anul 1975, a lucrat ca muzeograf la Muzeul Național de Artă al României și mai apoi la uzeul Municipiului București. În perioada anilor 1990 - 1993 a îndeplinit funcția de director adjunct al acestei instituții.[1] Între anii 1990 - 1993 a fost consilierul cultural al Inspectoratului pentru Cultură a Municipiului București. În această perioadă s-a dedicat cercetării devenind astfel cercetător științific gradul I la Institului de Istorie Nicolae Iorga din București, între anii 1995 - 2011. Începând din data de 1 mai 2011 este directorul Institutului de Istoria Artei George Oprescu.[1] În anul 1997 și-a luat doctoratul în științe istorice – specialitatea istorie modernă universală și din anul 1996 a început să predea la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. În anul 2012 era profesor asociat la Universitatea Națională de Arte unde ținea prelegeri și cursuri de istoria fotografiei și a filmului, precum și cursuri de obținerea licenței de master.[1]

De-a lungul timpului Adrian-Silvan Ionescu a fost critic și istoric de artă, cronicar plastic și organizator de expoziții. În cariera sa a publicat 12 cărți și a editat alte patru.[1]

Funcții ocupateModificare

AfilieriModificare

  • Uniunea Artiștilor Plastici din România;
  • International Council of Museums (ICOM);
  • Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor;
  • London Press Club;
  • European Society for the History of Photography (ESHPh);
  • Société Française de Photographie (SFP).[2]

ExpertizăModificare

Adrian-Silvan Ionescu are expertiză în:

  • istoria artei românești și universale, secolul al XIX-lea;
  • etnografie și artă populară românească (icoane pe sticlă și pe lemn, recipiente pentru praf de pușcă, ceramică);
  • etnografie extra-europeană (Africa, America de Nord);
  • istoria costumului civil și militar;
  • istoria fotografiei și a filmului.[2]

Lucrări publicateModificare

  • Războiul cel mare. Fotografia pe frontul românesc, 1916-1919 -- album publicat în limbile română, engleză și franceză, Editura Institutului Cultural Român, București, 2014, ISBN 978-973-577-653-4
  • Silvan. Portretistul / The Portrait Artist -- album bilingv român-englez, Editura Institutului Cultural Român, București, 2011, ISBN: 978-973-577-627-5
  • Regina Maria și America -- Editura Noi Media Print, București, 2009 – volum laureat cu Premiul „George Oprescu” al Fundației „Magazin Istoric”
  • Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea -- Editura Noi Media Print, București, 2008 – volum laureat cu Premiul „I.C. Filitti” al Fundației „Magazin Istoric”
  • Modă și societate urbană în România modernă -- Editura Paideia, București, 2006, volum laureat cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Fundației „Magazin Istoric”
  • Preziosi în România -- ediție bilingvă (română – engleză), Editura Noi Media Print, București, 2003
  • Penel și sabie. Artiști documentariști și corespondenți de front în Războiul de Independență, 1877-1878 -- Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2002
  • Cruce și semilună. Războiul ruso-turc din 1853-1854 în chipuri și imagini -- Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2001
  • Moda românească, 1790-1850. Între Stambul și Paris -- Editura Maiko, București, 2001, laureat cu Premiul „Simion Mehedinți” al Fundației „Magazin Istoric”
  • Portrete în istoria artei românești -- Editura Dorul, Norresundby, Denmark, 2001
  • Învățământul artistic românesc 1830-1892 -- Editura Meridiane, București, 1999
  • Trista istorie a preeriei -- Editura Globus, București, 1998
  • Balurile din secolul al XIX-lea, Fundația „D’ale Bucureștilor” -- București, 1997
  • Artă și document. Arta documentaristă în România secolului al XIX-lea -- Editura Meridiane, București, 1990.[2]

PremiiModificare

Pentru meritele sale a fost distins în anul:

  • 1992 - Premiul Academiei Române;
  • 2002 - Premiul Uniunii Artiștilor Plastici;
  • 2003 - Premiul Simion Mehedinți;
  • 2008 - Premiul Nicolae Bălcescu;
  • 2009 - Premiul I.C. Filitti;
  • 2010 - Premiul George Oprescu;
  • 2010 - Laureat al medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate.[2]

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d e Stelian Turlea
  2. ^ a b c d e http://www.istoria-artei.ro

Legături externeModificare