Aethicus Histricus

Cosmografia lui Aethicus, adesea denumită în urma unei interpretări greșite a umanistului Martin Opitz drept Cosmografia lui Aethicus Ister, este o presupusă descriere a călătoriilor în limba latină medie, cu elemente cosmografice din Evul Mediu timpuriu, atribuită în mod fals Părintelui Bisericii Ieronim și care pretinde că provine încă din Antichitatea păgână, traducând, parafrazând și comentând scrierea de călătorie grecească a unui Aethicus, care ar fi călătorit în jurul întregii lumi. Pentru a face sursa cât mai misterioasă și greu de înțeles posibil, pasajele presupus traduse cuvânt cu cuvânt sunt adesea prezentate într-un stil foarte patetic și uneori greu de înțeles. Conform opiniei prevalente, textul a apărut în secolul al VIII-lea. Circumstanțele apariției, identitatea autorului și apartenența sa la un anumit popor și motivele sale sunt subiectul unor controverse continue. Singurul lucru sigur este că numele Aethicus este complet inventat și că scrierea sa antică grecească despre călătorii nu a existat niciodată.

Concept, conținut și interpretări despre originea operei medievale

La cosmografia lui Aethicus, al cărei titlu original Incipit liber Ethico translato philosophico edito oraculo Ieronim presbytero dilatum ex chosmografia id est mundi scriptura, este un text pretins a fi antic, care, conform titlului și cuvintelor introductive, ar fi trebuit să fie scris de un presbiter Hieronymus - cu siguranță, se referă la părintele bisericii cu acest nume (348/49 - 420). Textul se bazează pe „Descrierea lumii“ (Cosmografia) a unui Aethicus, care ar fi călătorit pe întreaga planetă. În literatura mai veche, autorul presupusei lucrări de bază a textului este uneori identificat și ca Antonius Aethicus. În timp ce unele părți ale operei lui Aethicus sunt presupus parafrazate de către autor, altele par a fi redate cuvânt cu cuvânt. În plus, se găsesc secțiuni lungi în care „Ieronim“ comentează opera fictivă a lui Aethicus. Lucrarea începe cu descrierea creației lumii, inclusiv a cerului, pământului și iadului, și apoi descrie răscoala lui Satan și căderea în iad. Povestea continuă cu descrierea lumii sub forma unei relatări a călătoriei lui Aethicus. Călătoria sa îl duce de la Taprobane spre vest, până la Coloanele lui Heracle, apoi spre nordul îndepărtat, către insulele necunoscute, de acolo spre Marea Caspică, către Grecia și de-a lungul Mediteranei. În cele din urmă, călătoriile sale se întorc în India și mai departe spre vest până în Libia. La sfârșitul Cosmografiei se află un alfabet presupus inventat de Aethicus. Pe lângă aceasta, autorul descrie tot felul de lucruri banale. În timp ce Heinrich Wuttke (1818 - 1876) a plasat inițial apariția textului în antichitate, este clar astăzi că descrierea călătoriei a fost compusă în secolul al VIII-lea sau chiar mai devreme și reprezintă o unitate literară. Circumstanțele apariției, precum și identitatea, apartenența la popor și obiectivele autorului necunoscut sunt controversate. Se consideră doar că numele Aethicus este complet inventat și că descrierea antică a călătoriei grecești, care ar fi servit ca sursă pentru Cosmograf, nu a existat niciodată. Textul este scris într-un latin târziu dificil sau chiar ininteligibil și are, așa cum s-a menționat deja, mai multe niveluri de stil. În afară de cele cinci manuscrise principale din secolele VIII și IX, există peste 30 de alte surse de transmisie mai recente, din secolele VIII până în secolul al XVI-lea. Relația exactă de dependență față de alte scrieri este neclară din cauza modului liber în care autorul își tratează sursele, și, prin urmare, și datarea textului. Löwe propune anul 768 ca fiind cea mai timpurie dată posibilă pentru compunerea acestuia, bazându-se pe similaritățile cu așa-numita Continuatio Fredegarii. Această dată nu a rămas fără contestație.

Dacă urmăm teza lui Heinz Löwe, care reprezintă punctul central al tuturor discuțiilor și dezbaterilor privind originea autorului, atunci cosmografia ar trebui considerată ca o „răzbunare spirituală“ a irlandezului Virgil de Salzburg la Bonifaciu, cu care a intrat în conflict în timpul activității sale în Bavaria, din cauza doctrinei antipode ale acestuia. Această teză a fost contestată, printre alții, de către Kurt Hillkowitz, care, deși a plasat și el scrierea în târziul secol al VIII-lea, a presupus că autorul provine din Istria. Acesta și-ar fi găsit apoi „patria adoptivă“ în Bavaria. În contrast, Franz Brunhölzl a argumentat că rădăcinile autorului trebuie căutate în avalul Dunării și că scrierea trebuie datată în a doua jumătate a secolului al VII-lea. Identifică Patriarhatul Aglar ca loc de origine. O altă teorie este susținută de Otto Prinz, care vede în autor un cleric originar din Istria, care a ajuns mai târziu în regatul franc, și care a fost confruntat în copilărie sau adolescență cu politica de deportare bizantină sau consecințele acesteia. Compoziția călătoriei ar trebui probabil plasată în Alemannia, posibil în Mănăstirea St. Gallen. Autorul ar fi avut acces la biblioteca mănăstirii, unde ar fi putut consulta o colecție extinsă de surse necesare pentru crearea operei sale. De asemenea, dimensiunea impresionantă a mănăstirii ar fi putut să-i permită să-și desfășoare activitatea fără a fi observat. Lucrarea ar fi fost compusă la mijlocul secolului al VIII-lea și ar fi avut scopul de a oferi divertisment. În schimb, Michael W. Herren a ajuns la concluzia că lucrarea este o satiră la adresa descrierii lumii a lui Cosmas Indicopleustes și a exegezei biblice literale, fiind adresată unei audiențe educate, pasionate de subtilitățile interpretării biblice.

Ediții

• Marie Armand Pascal d'Avezac: Mémoire sur Éthicus et sur les ouvrages cosmographiques intitulés de ce nom. În: Mémoires présentés par divers savants à l'Académie des inscriptions et belles-lettres. Première série, Ser. 1, vol. 2, Paris 1852, p. 455–551.
• Heinrich Wuttke: Die Kosmographie des Istrier Aithikos, Leipzig 1853, p. 1–136.
• Bruno Krusch: Origo Francorum duplex. În: Monumenta Germaniae Historica. Scriptores rerum Merovingicarum, Teilbd. 7, editată de Bruno Krusch & Wilhelm Levison, Hannover/Leipzig 1920, p. 524–28, Ediție parțială, corespunzătoare Ed. Prinz 1993, p. 228–233.
• Otto Prinz: Die Kosmographie des Aethicus Ister. Monumenta Germaniae Historica, Quellen zur Geistesgeschichte des Mittelalters, vol. 14, München 1993, p. 87–244.
• Michael W. Herren: The Cosmography of Aethicus Ister. Edition, Translation, and Commentary, Turnhout 2011.
• Ion Pachia-Tatomirescu: Aethici Cosmographia. Drept-Zalmoxianul Donares>Dunăre din Dacia, Temeswar 2019.

Literatură

• Franz Brunhölzl: Zur Kosmographie des Aethicus. În: Festschrift für Max Spindler, editată de Dieter Albrecht, Andreas Kraus & Kurt Reindel, München 1969, p. 75–89.
• Giulio D'Onofrio: La Cosmographia di Etico Ister. În: Storia della Teologia nel Medioevo, vol. 1, editată de aceiași, Casale Monferrato 1996, p. 79–82.
• Michael W. Herren (editor): The Cosmography of Aethicus Ister. Edition, Translation, and Commentary, Turnhout 2011.
• Michael W. Herren: The ‚Cosmography‘ of Aethicus Ister – Speculations about its date, provenance, and audience. În: Nova de veteribus. Mittel- und neulateinische Studien für Paul Gerhard Schmidt, editată de Andreas Bihrer & Elisabeth Stein, München/Leipzig 2004, p. 79–102.
• Kurt Hillkowitz: Zur Kosmographie des Aethicus. Teil II, Frankfurt a.M. 1973.
• Bruno Krusch: Origo Francorum duplex. În: Monumenta Germaniae Historica. Scriitori despre evenimentele merovingiene, vol. 7, editată de Bruno Krusch & Wilhelm Levison, Hannover/Leipzig 1920, p. 517–28.
• Heinz Löwe: Aethicus Ister und das alttürkische Runenalphabet. În: Deutsches Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 32, nr. 1 (1976), p. 1–22.
• Heinz Löwe: Ein literarischer Widersacher des Bonifatius – Virgil von Salzburg und die Kosmographie des Aethicus Ister. În: Abhandlungen der Geistes- und Sozialwissenschaftlichen Klasse, nr. 11 (1951), p. 899–988.
• Heinz Löwe: Salzburg als Zentrum literarischen Schaffens im 8. Jahrhundert. În: Mitteilungen der Gesellschaft für Salzburger Landeskunde, vol. 115 (1975), p. 99–143.
• Otto Prinz (editor): Die Kosmographie des Aethicus. Monumenta Germaniae Historica, Quellen zur Geistesgeschichte des Mittelalters, vol. 14, München 1993.
• Otto Prinz: Untersuchungen zur Überlieferung und zur Orthographie der Kosmographie des Aethicus. În: Deutsche Archiv für Erforschung des Mittelalters, vol. 37 (1981), p. 474–510.
• Kurt Smolak: Notizen zu Aethicus Ister. În: Filogia mediolatina, vol. 3 (1996), p. 135–152.
• Marina Smyth: Das Universum in der Kosmographie des Aethicus Ister. În: Virgil von Salzburg, Missionar und Gelehrter. Beiträge des Internationalen Symposiums vom 21.–24. September 1984 in der Salzburger Residenz, editată de Heinz Dopsch & Roswiha Juffinger, Salzburg 1984, p. 170–82.
• Winfried Stelzer: Ein Alt-Salzburger Fragment der Kosmographie des Aethicus Ister aus dem 8. Jahrhundert. În: Mitteilungen des Instituts für Österreichische Geschichtsforschung, vol. 100 (1992), p. 132–49.
• Hildegard L.C. Tristram: Ohthere, Wulfstan und der Aethicus Ister. În: Zeitschrift für deutsches Altertum und deutsche Literatur, vol. 111, nr. 3 (1982), p. 153–68.
• Michaela Zelzer: ‚Quicumque aut quilibet sapiens Aethicum aut Mantuanum legerit‘ – Muß der Name des Verfassers der Kosmographie wirklich „in geheimnisvolles Dunkel gehüllt bleiben“? În: Wiener Studien, vol. 104 (1991), p. 183–207.