Agronomia este un complex de științe care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pământului și producția agricolă. [1]

Clasificare

modificare

Agronomia se împarte în cinci mari grupe:

  • științele biologice: pedologie, agrotehnică, fitotehnică, legumicultură, pomicultură, viticultură, microbiologie, fitopatologie, zootehnie, medicină veterinară;
  • științele mecano-tehnice: agromecanica, electrotehnica agricolă, construcții și instalații agricole;
  • științele despre lucrările de îmbunătățire a solului și despre recuperarea pentru agricultură a terenurilor, ameliorarea solurilor;
  • științele economico-organizatorice: organizarea teritoriului și a societăților agricole, planificarea, economia agrară, statistica și contabilitatea;
  • științele despre păstrarea și prelucrarea produselor agricole: păstrarea produselor agricole în magazii, silozuri și frigorifere, prelucrarea produselor vegetale și animale în produse finite.

Poparele vechi (chinezii, fenicienii, grecii, romanii) au avut scrieri de agronomie la nivelul cunoștințelor epocii lor. Pe măsura acumulării observațiilor din activitatea practică, s-au elaborat lucrări de agronomie în epocile următoare. Una dintre cele mai cunoscute a fost scrierea lui Olivier de Serres, Théâtre d'Agriculture.

Dintre personalitățile care au contribut substanțial la constituirea agronomiei ca sistem științific au fost: Albrecht Thaer, Mathieu de Dombasle, Kliment Timiriazev, Ivan Miciurin, precum și mulți agrochimiști, fiziologi și geneticieni.

În România

modificare

Întemeietorul agronomiei ca știință în România a fost Ion Ionescu de la Brad, care a publicat o serie de monografii remarcabile și, sub forma cursurilor ținute la Școala normală din București, un tratat cuprinzând diferitele discipline ale agronomiei.

Alți oameni de știința români care au adus contribuții remarcabile: Agricola Cardaș, Constantin Sandu-Aldea, Marin Chirițescu-Arva, Haralamb Vasiliu.