Albert Hackett
Albert Hackett | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2][3][4][5][6] New York City, New York, SUA[7] |
Decedat | (95 de ani)[2][3][4][5][6] New York City, New York, SUA[8] |
Părinți | Florence Hackett[*] |
Frați și surori | Raymond Hackett[*] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Ocupație | actor scenarist dramaturg scriitor actor de film scenarist[*] |
Limbi vorbite | engleza americană[3] limba engleză |
Alma mater | Professional Children's School[*] |
Alte premii | |
Premiul Pulitzer pentru Dramaturgie (1956) pentru Jurnalul Annei Frank[1] | |
Modifică date / text |
Albert Maurice Hackett (n. , New York City, New York, SUA – d. , New York City, New York, SUA) a fost un dramaturg și scenarist american, cunoscut mai ales prin colaborările sale cu partenera și soția lui, Frances Goodrich.
Primii ani
modificareHackett s-a născut în orașul New York, ca fiu al actriței Florence Hackett (născută Hart) și al lui Maurice Hackett. A urmat Professional Children's School și a început să apară pe scenele de teatru și în filme ca actor copil. Fratele său era actorul Raymond Hackett. Tatăl lor vitreg a fost actorul de film Arthur V. Johnson, care s-a căsătorit cu mama lor, Florence, în jurul anului 1910. Cumnata lui a fost Blanche Sweet care a fost pentru un timp soția lui Raymond.
Carieră
modificareLa scurt timp după căsătoria lui Albert Hackett cu scenarista Frances Goodrich, cuplul a mers la Hollywood în anii 1920 pentru a scrie scenariul unui film după piesa lor de succes Up Pops the Devil pentru Paramount Pictures. În 1933 au semnat un contract cu MGM și au colaborat cu acest studio până în 1939. Printre primele lor angajamente a fost scrierea scenariului pentru The Thin Man (1934). Ei au fost încurajați de către regizorul W. S. Van Dyke să folosească romanul lui Dashiell Hammett doar ca sursă de inspirație și să se concentreze pe imaginarea unor schimburi de replici spirituale pentru personajele principale, Nick și Nora Charles (interpretate de William Powell și Myrna Loy). Filmul rezultat a fost unul dintre marile succese cinematografice ale anului, iar scenariul, care prezenta pentru prima dată o relație modernă într-un mod realist, a fost considerat a fi inovator. Acest lucru s-a datorat faptului că scrierea scenariului și lansarea filmului a avut loc înainte de adoptarea Codului de Producție de la Hollywood, care a cenzurat cu strictețe filmele de la jumătatea anului 1934 până la începutul anilor 1960. Celelalte filme cu Nick și Nora nu mai prezintă „maturitatea inovatoare” a căsătoriei lui Charles.
Ei au fost nominalizați la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu pentru The Thin Man, After the Thin Man (1936), Tatăl miresei (1950) și Șapte mirese pentru șapte frați (1955). Au câștigat premiul Writers Guild of America pentru Parada de Paște (1949), Micul dividend al tatei (1951), Șapte mirese pentru șapte frați (1954) și Jurnalul Annei Frank (1959), obținând nominalizări pentru In the Good Old Summertime (1949), Tatăl miresei (1950) și The Long, Long Trailer (1954). Ei au câștigat, de asemenea, Premiul Pulitzer pentru dramaturgie și premiul New York Drama Critics Circle pentru piesa de teatru inițială Jurnalul Annei Frank. Au mai scris scenariile unor filme cunoscute ca Another Thin Man (1939) și O viață minunată (1946).
Note
modificare- ^ https://www.pulitzer.org/prize-winners-by-category/218 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Albert Hackett, Internet Broadway Database, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Albert Hackett, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b Albert Hackett, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ a b „Albert Hackett”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Albert Hackett”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Albert Hackett”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
Bibliografie
modificare- „Albert Hackett Biography”. filmreference. . Accesat în . Mai multe valori specificate pentru
|lucrare=
și|work=
(ajutor) - „Frances Goodrich and Albert Hackett”. filmreference. . Accesat în . Mai multe valori specificate pentru
|lucrare=
și|work=
(ajutor) - Holmstrom, John. The Moving Picture Boy: An International Encyclopaedia from 1895 to 1995, Norwich, Michael Russell, 1996, p. 16.