Aldo Moro

politician italian
Aldo Moro
Date personale
Nume la naștereAldo Moro Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Maglie, Apulia, Italia[6] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[5][7][8][9][3] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTomba di Aldo Moro[*][[Tomba di Aldo Moro |​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (Caso Moro[*][[Caso Moro (1978 murder of Italian statesman)|​]]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEleonora Chiavarelli[*][[Eleonora Chiavarelli (Italian women and wife of Aldo Moro (1915–2010))|​]] () Modificați la Wikidata
Număr de copii4 Modificați la Wikidata
CopiiAgnese Moro[*][[Agnese Moro (journalist, writer from Italy. Daughter of Aldo Moro)|​]]
Maria Fida Moro[*][[Maria Fida Moro (Italian politician and journalist (1946–2024))|​]]
Giovanni Moro[*][[Giovanni Moro (sociolog italian)|​]]
Anna Moro[*][[Anna Moro |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1][10] Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților din Italia Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Legislatură
Prim-ministru al Italiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernGoverno Moro IV[*][[Governo Moro IV (31st government of the Italian Republic)|​]]
Governo Moro V[*][[Governo Moro V (32nd government of the Italian Republic)|​]]
Precedat deMariano Rumor
Succedat deGiulio Andreotti
În funcție
 – 
Guvern
Precedat deGiovanni Leone
Succedat deGiovanni Leone
Ministru de externe[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernGoverno Rumor IV[*][[Governo Rumor IV (29th government of the Italian Republic)|​]]
Governo Rumor V[*][[Governo Rumor V (30th government of the Italian Republic)|​]]
Precedat deGiuseppe Medici[*]
Succedat deMariano Rumor
În funcție
 – 
Guvern
Precedat dePietro Nenni
Succedat deGiuseppe Medici[*]
În funcție
 – 
GuvernGoverno Moro II[*][[Governo Moro II (20th government of the Italian Republic)|​]]
Precedat deAmintore Fanfani
Succedat deAmintore Fanfani
În funcție
 – 
GuvernGoverno Moro II[*][[Governo Moro II (20th government of the Italian Republic)|​]]
Precedat deGiuseppe Saragat
Succedat deAmintore Fanfani
ministro della pubblica istruzione della Repubblica Italiana[*][[ministro della pubblica istruzione della Repubblica Italiana (Italian education minister)|​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernGoverno Zoli[*][[Governo Zoli (12th government of the Italian Republic)|​]]
Governo Fanfani II[*][[Governo Fanfani II (13th government of the Italian Republic)|​]]
Precedat dePaolo Rossi[*][[Paolo Rossi (Italian politician and jurist (1900-1985))|​]]
Succedat deGiuseppe Medici[*]
ministro della giustizia della Repubblica Italiana Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernGoverno Segni I[*][[Governo Segni I (11th government of the Italian Republic)|​]]
Precedat deMichele De Pietro[*]
Succedat deGuido Gonella[*]
Deputat al Adunării Constituante a Italiei Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Polonia Restituta în grad de mare cruce[*]
Ordinul Orania-Nassau în grad de mare cruce[*]
Partid politicDC[*]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversità degli Studi di Bari Aldo Moro[*][[Università degli Studi di Bari Aldo Moro (Italian university)|​]] (drept, )
Semnătură
Prezență online

Aldo Moro (n. , Maglie, Apulia, Italia – d. , Roma, Italia) a fost un om politic italian, președinte Partidului Democrația Creștină, răpit în 16 martie 1978 în drum spre Parlament, unde urma să aibă loc ședința de investitură a noului guvern, ucis în 9 mai 1978 de grupul Brigăzile Roșii (Brigate Rosse).

Biografia

modificare

A urmat liceul "Archita" din Taranto, apoi s-a înscris la Universitatea din Bari, Facultatea de Drept.

A militat împreună cu Giulio Andreotti în cadrul Federației Universitare Catolice Italiane, al cărui președinte a devenit între anii 1939 și 1942.

A fondat în 1943 la Bari, împreună cu câțiva prieteni, periodicul "La Rassegna" care a apărut până în 1945, când s-a căsătorit cu Eleonora Chiavarelli, cu care a avut 4 copii.

În 1945 a devenit președintele mișcării "Movimento Laureati dell'Azione Cattolica" și director al revistei "Studium".

Între 1943 și 1945 începe să se intereseze de politică, la început arătând un particular interes componentei de "dreapta" socialistă. Ulterior, s-a îndreptat către mișcarea creștin-democrată, în cadrul căreia a arătat de la început opțiunea sa socială, aderând la componenta de stânga din cadrul Democrației Creștine.

În 1946 a fost vicepreședinte al Democrației Creștine și a fost ales în "Adunanta Constitutivă", unde a făcut parte din comisia care se ocupă de formularea textului Constituției. Ales deputat al Parlamentului în cadrul alegerilor din 1948, a fost nominalizat subsecretar în cabinetul de externe al guvernului Alcide De Gasperi.

Devine profesor de drept penal la Universitatea din Bari.

În 1953 a fost reales în Camera Deputaților, unde a fost președintele grupului parlamentar creștin-democrat.

În 1955 a fost ministru al Grației și Justiției în guvernul Segni, iar în anul următor a rezultat între primii aleși în consiliul național al partidului în timpul celui de al VI-lea congres național al partidului. Ministru al Instrucțiunii Publice, în următorii doi ani (guvernele Zoli și Fanfani) a introdus studiul educației civice în școli.

În 1959 i s-a încredințat secretariatul partidului în timpul celui de al VII-lea congres național. În 1963 a obținut transferul la Universitatea din Roma, în calitate de titular al catedrei de Drept si Procedură Penală la Facultatea de Științe Politice.

Până în 1968 a fost președinte de consiliu creând o alianță cu Partidul Socialist Italian, cu Partidul Republican Italian și Partidul Social Democrat. Între anii 1970 și 1974 devine ministru de externe, apoi din nou președinte al consiliului de miniștri până în 1976. În 1975 guvernul Moro-Rumor încheie tratatul de la Osimo, prin care se cedează definitiv Iugoslaviei cea mai mare parte a provinciei Trieste.

În 1976 a fost ales președinte al Consiliului Național al partidului.

Compromisul istoric

modificare

În timpul anilor '70 a fost unul dintre liderii care au fost interesați în mod particular de așa-zisul "Compromis istoric" al lui Enrico Berlinguer. Liderul Partidului Comunist Italian, într-adevăr, propusese o solidaritate politică inovativă între comuniști, socialiști și catolici, într-un moment de profundă criză economică, socială și politică în Italia.

Moro, în acel moment președinte al Democrației Creștine, a fost exponentul politic cel mai important și prestigios între cei care reușiseră să individualizeze o cale de parcurs către un guvern de "solidaritate națională".

Răpirea și asasinarea

modificare

Victoria Partidului Comunist Italian⁠(d) la alegerile din 1976 a obligat Democrația Creștină⁠(d) să formeze o coaliție care să includă și forțele politice de centru-dreapta. Aceasta a provocat nemulțumirea Brigăzilor Roșii, care au considerat că stânga a fost trădată și că execuția lui Aldo Moro este singura soluție. În 1978, Brigăzile Roșii l-au răpit pe politician, în timp ce acesta se deplasa către Parlament și l-au ținut captiv timp de 55 de zile înainte de a-l executa. Răpirea și asasinarea lui Moro a provocat un șoc național în Italia și a reprezentat un punct de cotitură în istoria modernă a Italiei.

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Aldo Moro, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ a b Aldo Moro, SNAC, accesat în  
  4. ^ „Aldo Moro”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Aldo Moro, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  6. ^ Моро Альдо, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ Aldo Moro, Gran Enciclopèdia Catalana 
  8. ^ Aldo Moro, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ Dizionario Biografico degli Italiani 
  10. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare