Aleksei Haruzin
| Aleksei Haruzin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Алексей Николаевич Харузин |
| Născut | 29 februarie 1864 Reval, gubernia Estlanda, Imperiul Rus |
| Decedat | 8 mai 1932 Moscova, Uniunea Sovietică |
| Cauza decesului | insuficiență cardiacă  |
| Frați și surori | Haruzina, Vera Nikolaevna[*] Haruzin, Nikolai Nikolaevici[*] Mikhail Nikolaevich Kharuzin[*] |
| Copii | Q4496125[*] |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | antropolog politician etnograf[*] |
| Limbi vorbite | limba rusă[1][2][3] |
| Al 22-lea guvernator al guberniei Basarabia | |
| În funcție 31 octombrie 1904 – octombrie 1908 | |
| Precedat de | Serghei Urusov |
| Succedat de | Ivan Kankrin |
| Viceministru al Afacerilor Interne al Imperiului Rus | |
| În funcție 1911 – 1912 | |
| Premii | orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[*] Ordinul Sf. Vladimir, clasa a IV-a[*] |
| Partid politic | Russian Assembly[*] |
| Alma mater | Facultatea de Fizică și Matematică a Universității Imperiale de la Moscova[*] () |
Modifică date / text  | |
Aleksei Nikolaevici Haruzin (în rusă Алексей Николаевич Харузин; n. 29 februarie 1864 – d. 8 mai 1932) a fost un om de stat, antropolog și etnograf rus, guvernator al Basarabiei între anii 1904 – 1908.
Biografie modificare
Haruzin sa născut în Reval (în prezent Tallinn, Estonia) într-o familie de comercianți ruși. Între 1873 și 1883, a studiat la gimnaziul din Reval. Mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Moscova. Societatea imperială a Naturii și Științei l-a trimis în numeroase misiuni în Caucazul de Sud, Crimeea, Marea Egee și Asia Centrală. În 1889, a devenit un emisar rus al societății geografice în Bosnia și Herțegovina. Între 1889 și 1891, a fost un editor al jurnalului Departamentului imperial de Antropologie.
În 1891, Haruzin a fost numit asistent special al guvernatorului de Estlanda și mai târziu, secretar al comitetului țărănesc, organul gubernatorial pentru afacerile țărănești. În 1902, a fost numit șef al biroului guvernatorului de Vilno.
Între 1904 și 1908, a ocupat postul de guvernator al Basarabiei, iar mai târziu a fost director al Departamentului pentru Afaceri Religioase ale credințelor străine. În 1911, a devenit ministru-adjunct al Afacerilor Interne ale imperiului.
Spre deosebire de mulți ruși de rang înalt, Haruzin nu a ales să emigreze după Revoluția din Octombrie din 1917. El a lucrat la baza agricolă Șatilov pe care a creat-o lângă Tver. În 1924, sa întors la Moscova, unde a fost angajat ca profesor de grădinărit la Colegiul Politehnic Agricol.
În 1927, Haruzin a fost arestat de Administrația Politică de Stat, dar a fost eliberat curând fără vreo învinuire. În 1931, a fost arestat pentru a doua oară, împreună cu fiul său Vsevolod pentru presupusa „propagandă anti-sovietică”. La 3 aprilie 1932, Consiliul Special al NKVD la găsit vinovat și la condamnat la trei ani de exil. O lună mai târziu, Haruzin murit în închisoarea Butîrka(en)[traduceți] din cauza insuficienței cardiace.[4]
Referințe modificare
- ^ https://plus.si.cobiss.net/opac7/conor/109682531 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ ru M. Karimova și B. Naumova. Aleksei Haruzin
Bibliografie modificare
- Мурзанов Н. А. Словарь русских сенаторов, 1711—1917 гг. — СПб., 2011. — С. 459.
- Токарев С. А. История русской этнографии. М.: Наука, 1966.
- Пименов В. В. Основы этнологии: Учебное пособие Arhivat în , la Wayback Machine.. М., МГУ 2007.
- Керимова М. М. Алексей Николаевич Харузин // Вопросы истории. 2012. № 7. С. 30—43.
- ru Алексей Николаевич Харузин — этнограф и антрополог
- ru Почётные граждане г. Бендеры. Харузин Алексей Николаевич[nefuncțională]